Era pe la sfârşitul lui noiembrie. Pe o vreme de moină, către ora nouă dimineaţa, acceleratul de Varşovia se apropia în plină viteză de Petersburg. Ceaţa era atât de groasă, încât lumina zilei răzbea cu greu, iar prin ferestrele vagoanelor, de-a lungul liniei ferate, nu se putea desluşi nimic la zece paşi. Printre călători se aflau şi unii care se întorceau din străinătate; cele mai ticsite erau însă compartimentele de clasa a treia: lume măruntă, oameni purtaţi de nevoie şi de treburi zilnice, venind de pe meleagurile mai apropiate.

începutul de la Idiotul, Partea întâi de Dostoievski (1868), traducere de Nicolae Gane
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (cu reproş): De ce aşa târziu, generale? La război, minutele sunt de argint, iar orele din aur...
Veja (cu o demnitate palidă): Luminăţia voastră, e vina căilor ferate! Credeţi că e uşor să faci loc la patru mii de ortaci, fără bilete, într-un tren deja arhiplin! Acceleratul era înţesat de călători. I-am rugat frumos să coboare, în numele iubirii de ţară! Le-am vorbit despre misiunea noastră istorică! Dar ei, nu şi nu! Că, vezi Doamne, şi-au cumpărat bilete, cu loc rezervat şi supliment de viteză! Lipsa lor de patriotism m-a indignat atât de profund, încât i-am scos afară din vagoane! Pe toţi! I-am aruncat pe peron, cu valize cu tot!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul cel mare, în care sunt atâţia oameni şi atâtea case şi n-au toţi loc unde să-şi facă o grădină şi de aceea cei mai mulţi trebuie să se mulţumească cu flori în glastre, erau şi doi copii sărmani, care aveau o grădină puţin mai mare decât un vas cu flori. Nu erau frate şi soră, dar se iubeau între ei ca şi cum ar fi fost. Părinţii lor locuiau în două mansarde din cele două case alăturate şi care erau aşa de apropiate una de alta încât streşinile mai că se atingeau şi cum ferestrele erau faţă în faţă puteai să treci de la o locuinţă la cealaltă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uluieşte această arhitectură a timpurilor noastre. Şi în general, arhitectura întregului Petersburg este extrem de caracteristică, de originală, şi m-a impresionat întotdeauna tocmai prin faptul că exprimă lipsa de caracter şi personalitate a oraşului de-a lungul întregii sale existenţe.

Dostoievski în Jurnal de scriitor (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câtva timp cei doi fraţi Garcia fuseseră puşi în libertate, dar ei stăruiseră să li se dea cadavrul tatălui lor, ceea ce era imposibil, deoarece cadavrul fusese zvârlit într-o groapă comună, laolaltă cu cele ale altor defuncţi anonimi. Incapabili să muncească, se aşternuseră la drum către sat de-a lungul căii ferate, hrănindu-se cu ierburi, rădăcini şi resturi alimentare aruncate pe geam de călători mai cu stare decât ei. Găseau de asemenea din belşug şi mucuri de ţigări de toate mărcile, chiar şi din cele mai scumpe.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am plecat la liceu, cu trenul, aveam impresia că merii plantaţi de-a lungul liniei ferate fug înapoi şi mă întrebam de ce eu trebuie să merg înainte, când mă trage satul meu.

citat din Valentin Uritescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Registrele arată că multor alpinişti nu li s-a părut un obstacol de netrecut renunţarea pentru o perioadă la treburile zilnice, cum nu le-a fost greu nici să facă rost de nişte sume considerabile de bani. În ultimii cinci ani traficul de pe cele Şapte Vârfuri, dar mai ales de pe Everest, a cunoscut o creştere spectaculoasă. Iar ca să facă faţă cererii, numărul de firme care oferă ascensiuni ghidate pe cele Şapte Vârfuri, şi mai ales pe Everest, a crescut corespunzător. În primăvara lui 1996, treizeci de expediţii diferite se aflau pe versanţii Everestului şi cel puţin zece dintre ele erau grupuri plătite.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De o parte şi de alta

distanţa asta dintre mine şi tine
trecută cu vederea de restul
atât de bine simţită de noi
fără a fi fost măsurată vreodată
nici măcar comparată cu ceva
într-o noapte târzie de anotimp straniu când mucul de lumânare a suplinit lipsa de prezenţă a lunii şi toate maşinile cosmice au oprit în faţa liniei ferate.

să fi trecut o veşnicie!

şi Dumnezeu era liniştit
nu se îndoia că n-am avea fiecare
pe cineva suficient de aproape

*
eu atât de aproape de viaţă
tu atât de aproape de opusul ei

eu atât de aproape de moarte
tu atât de aproape de opusul ei

sufletul tău/ meu ca un firicel traversând clandestin să ajungă la mine/ tine
zdruncinătura!
oameni cu priviri novice
spunându-şi că timpul nimerise
în şoseaua ciuruită
pe care odată şi odată
avea s-o astupe cineva

**
nimic nu ne-ar fi putut apropia mai mult
decât felul acesta subtil de-a te face părtaş vieţii
decât felul acela cutremurător de-a mă face părtaşă morţii
[sau invers... ce mai contează?!]
într-o simbioză aparte
numită iubire

dovadă
floarea de cireş incapabilă
de acte discriminatorii.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteză

eu pe asfalt prefăcută în mii de bucăţii
duse de vânt spre case nelocuite şi piscuri înalte.
Viteză
în secolul în care nu mai ai timp să digeri sentimente,
când toate vin ca o avalanşă uşor controlabilă.
Viteză.
Eu, tu, ei şi toate intimităţile false pline de iubire
care prin crăpături ţâşnesc sânge şi nimic.
Viteză.
Eu plec de când am venit şi încă nu pot să mă desprind
de pânza plină de clei incolor si inodor.
Viteză.
În scris că vorbele sunt mai greu de uitat
fiindcă se scriu cu sevă si toate-s celeste.

poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

martir

Martir. Cineva care se mişcă de-a lungul liniei de minimă rezistenţă către o moarte dorită.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata mulţumi încă o dată de buna găzduire şi de poveţele cele folositoare şi după ce lepădă o pereche de opinci care se spărsese, încălţă altele, puse oscioarele găinei într-o legătură, luă în braţe copilaşul şi toiagul în mână şi o porni iarăşi la drum. Merse, merse, prin nişte câmpii numai de nisip; aşa de greu era drumul, încât făcea doi paşi înainte şi unul înapoi; se luptă, se luptă şi scăpă de astă câmpie, apoi trecu prin nişte munţi nalţi, colţoroşi şi scorboroşi; sărea din bolovan în bolovan şi din colţ în colţ. Când ajungea pe câte un piept de munte şes, i se părea că apucă pe Dumnezeu de un picior; şi după ce se odihnea câte niţel, iar o lua la drum, şi tot înainte mergea. Glodurile, colţii de munte, care erau tot de cremene, atât îi zgâriase picioarele, genunchii şi coatele, încât erau numai sânge; căci trebuie să vă spun că munţii erau nalţi, încât întreceau norii, şi pe unde nu erau prăpăstii peste care trebuia să sară, nu putea merge altfel decât suindu-se pe brânci şi ajutându-se cu toiagul. În cele de pe urmă, stătută de osteneală, ajunse la nişte palaturi. Acolo şedea Soarele.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care termin de scris o carte, sunt sătul de ea, deoarece am petrecut atât de mult timp scriind-o, analizând-o şi recitind-o, încât o ştiu pe de rost. Aş putea să-ţi povestesc tot ce se întâmplă în cele două volume, punctual. N-aş mai putea să le recitesc. Poate doar când o să am 70 de ani şi o să fac o retrospectivă a realizărilor de-a lungul vieţii.

citat din Simon Toyne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mult te bucuri de Madrid la pas, găsindu-ţi drumul printre străzile înguste care duc mereu către câteva parcuri intrigante, către pieţe, tapas baruri sau artişti de stradă. În fiecare noapte părăseam hotelul către o nouă aventură în Madrid şi în nouă dăţi din zece mergeam prin Plaza Mayor.

citat din Emilio Estevez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii muncesc atât de mult ca să dea bine în ochii celorlalţi încât fac exact opusul. Problema numărul 1 este cea a autenticităţii. Adică să avem curajul să fim noi chiar dacă suntem arătaţi cu degetul. La sfârşitul zilei fiecare om are atât de multe probleme încât fiecare se gândeşte la oalele lui şi tu îţi dai seama că toată ziua te-ai pregătit să arăţi bine, să vorbeşti bine, să te comporţi bine astfel încât să te admire lumea iar la sfârşit nimănui nu-i pasă. Mai aruncă unii comentarii răutăcioase la adăpostul anonimităţii sau se găsesc oameni care să aibă o altă părere decât a ta. Însă la sfârşit ţi-ai consumat energia fiind oricine numai tu nu. E mare lucru să nu mai fii un sclav al aparenţelor şi mai ales să arăţi degetul mijlociu celor care te judecă pentru cine eşti.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietena mea si-a pus 'silicoane'.

Traficul e foarte greu dimineaţa
Abia-nspre prânz se ridică ceaţa
Mai pe seara rezolv niste treburi
Ş-adorm cu capu'-ntre 'air-bag-uri'!

epigramă de Alex Dospian (august 2019)
Adăugat de Alex.D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de zece

pe sârma de rufe
atârnă zece cârlige colorate.

în palmele mele
zece degete adună lumina
din primele zece raze de soare
ce proptesc cerul.

printre ramuri
zece frunze îngălbenesc
văzând cu ochii.

crizantema îşi deschide zece petale
şi zece boabe de rouă
se rostogolesc în privire.

această dimineaţă
ar putea fi una de zece stele
dar nu e decât
o dimineaţă de toamnă!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă

[ziua a treia]

să-mi intre bine în cap.
niciodată nu suntem acolo când avem cea mai mare nevoie unii de alţii
şi asta ne face oameni.
şi asta ne face să spunem că dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea sa.

în rest nimic nou sub acest soare regurgitat.
cele mai frumoase zile sunt cele în care decupez îngeri noi aduşi din polonia.
apoi le modific aripile şi le dau o umbră discretă.
sau zilele în care sunt pompierul sam la un examen de definitivat.
educatorul întreabă ce face un pompier copiii de la grupa albinuţe răspund în cor salvează pisici.
eu mă minunez cât de greu e furtunul şi lancea inspectorii cred că sunt adevărat pompier.

altfel nimic nou de spus.
ai avut vreodată o durere care te-a ţinut zile întregi săptămâni şi te-ai obişnuit cu ea într-atât încât ai crezut c-o vei duce pe picioare tot restul vieţii iar într-o zi te-ai trezit că nu mai simţi nimic?
cam aşa e cu oamenii. ei sunt o durere cu care te-ai obişnuit într-atât încât crezi c-o vei duce pe picioare tot restul vieţii. şi într-o zi te trezeşti mai singur ca o piramidă mayaşă în jungla din guatemala.

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

De sub plapuma unui nor rătăcit pe cerul părăsit de stele, soarele îşi dezbracă mantia nopţii, arătându-şi stingher chipul.
O nouă dimineaţă, timid se joacă cu întunericul printre copacii încă verzi ai pădurii " de pe Herina".
Ne respirăm existenţa într-o lume atât frumoasă... şi totuşi neîncăpătoare pentru oamenii zilelor nostre!
Nu mai avem loc unii de alţii, nu ne mai bucură succesul altora, nu ne mai ajung averile, banii, faima.
Atât de uşor judecă omul, atât de uşor pune etichete, atât de uşor uită...
Oare câte chipuri plânse a mângâiat soarele de-a lungul existenţei sale?

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasa Zero e ceva!

Am aflat că unii zic:
"Clasa Zero e nimic!
E uşor, e multă joacă,
Nu se poate să nu-ţi placă..."

Însă eu vă spun aşa:
Clasa Zero e ceva!
Ori la sat, ori la oraş,
Ca un pui de românaş

Am program adevărat
La dejun, la îmbrăcat,
Şi de-acuma sunt mereu
Mai atent în drumul meu.

Să se spună despre mine
Că sunt harnic, ce minune!
Şi vă spun din nou aşa:
Clasa Zero e ceva!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (august 2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magazinul de haine... sau Magazinul iubirii...

Am ieşit, să-mi plimb sufletul, prin oraş,
Se întâmplă ceva ciudat,
Erau, oameni dezbrăcaţi, în plină iarnă,
Purtau haine scumpe şi totuşi erau goi...
Niciun zâmbet, nicio urmă de bucurie, sau de iubire,

Erau oameni în carne şi oase
Purtau haine dintre cele mai scumpe...
Şi totuşi era un dezmăţ al goliciunii
Toţi priveau în jos, la cenuşiul asfaltului
O mare de oameni, cu gânduri pierdute...

Erau oameni şi umbre, erau umbre de oameni...
Nu li se mai vedea faţa de tristeţe şi deznădejde,
Uitaseră de iubire, uitaseră să mai trăiască
Sufletul, nu poartă haine scumpe
Sufletul nu se îmbracă de la magazinul de haine

Sufletul, nu îngheaţă pentru că afară e frig,
Un suflet poate să îngheţe în plină vară,
O mare de suflete părăsite, ca o mamă ce moare,
Un ocean de singurătate, pierdut în adâncuri,
Nimeni, nu mai privea spre înaltul cerului,

Am uitat să iubim cu adevărat, într-o lume mercantilă
Ne dispreţuim, ne urâm unii pe alţii
Am uitat să mai întindem o mână, celor în metastaze,
Nu mai daţi banii pe haine scumpe
Îmbrăcaţi-vă sufletele de la magazinul IUBIRII...!

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre zdreţele sufletului

mi-e trupul jerpelit
pasul agonic şi trist
zi de zi
an cu an
mireasma florilor de mai mă dezmieda
demult, odată
azi negura lumii m-a prins, m-a cuprins
prin hainele rupte ale gândului
căutasem viaţa
răscolind prin tenebrele universului
speram
ca un copli
dincolo, să găsesc o minune
nu am găsit nimic
decât gunoi şi puroi
atunci m-am făcut medic
au trecut alţi ani
păşind printre oameni bolnavi
credeam, visam într-o lume nouă
un sens al iubirii
de oameni, de viaţă
mă loveam la fiecare pas de adevăruri ciuntite
de slujbaşii diavolului
în mersul firesc către nicăieri
s-au învolburat apele sufletului
şi am strigat
nu mă asculta nimeni
nimeni nu a auzit ceva
erau preocupaţi cu nefirescul cotidian
atunci am început să scriu...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!