Nedesluşite clipe

Ca-ntr-o legendă uitată
ating cu degetele
o liră...
un cântec vrăjit se aude
petale albe cad
acoperind pământul
în straturi moi
mă-nconjoară nedesluşite clipe
din unghiuri îndepărtate
simt că înfloresc
în apropierea ta
mă scald în aroma
palmelor
ating formele iubirii
noi dimensiuni de cuvinte
paşii tăi îndureraţi
de patimi
mărturisesc trecerea
prin ape învolburate
suntem plămădiţi
din iertări
mă topesc şi renasc
în primăverile vieţii.

poezie de Maria Ciobotariu (26 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firave sentimente

O! Cât mă apasă,
cuvintele rostogolite-n urma ta
strivind firave sentimente
în vâlvătoarea nopţii
cu ochi trişti privesc în zare,
luna îmi pare acum umbrită
de lumina unui felinar
e târziu,
crâmpei de gânduri
se aşează-n suflet
aroma toamnei mă cuprinde,
viaţa este un mister
de necuprins
se aşterne zi de zi
cu acelaşi parfum
mi-a arătat drumul frumos al iubirii
prea târziu...
peste clipe nedesluşite
o lacrimă uitată se aşează,
când visele se frâng
se topesc iluzii,
dar renasc primăveri...

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiuni de timp

Târziu am înţeles
golul rămas
într-un cerc de vise albe,
drumuri necunoscute
în intersecţii de ninsori
cuvinte sub semn
de întrebare
din iarna plecării tale.
Dezleg paşii pribegiei
din hotarul depărtării
dimensiuni de timp
în unghiuri albastre
de cer.
Am învăţat
să cânt balada
răsăritului de soare
în toamna vieţii
ritm de miracol
din cartea speranţei.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti de iubire

Poveşti de iubire
Se aud stropii ploii pe stradă
seara pătrunde
din colţuri de cer
şi dorul mă urmează ca o umbră
trec clipe fugare
risipite de vânt
cu lacrimi şi şoapte
mă înfioară depărtarea
se aude o tristă melodie
pe note dulci-amare
se închid pleoapele lunii
sub lumina stelelor îngândurate
acelaşi vis trăiesc
în fiecare noapte
pe altarul iubirii se aştern
albe ninsori
nu înţeleg destinul...
mi-ai dăruit poveşti de iubire,
al vieţii dar divin
izvoare de timpuri... netrăite.
Autor Maria Ciobotariu

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea primei ninsori

Păstrez colţul
spicului de grâu
cu stropi de rouă crudă
culoarea ochilor tăi.
Iubirea noastră,
cântec întrerupt
de-a versului măsură
cu valuri mă-nconjoară
pe un colţ de cer
ecoul care curge
din timpul despletit
în umbre tremurânde
din dulcea rugăciune.
Mă atinge uşor
o aripă de vânt
lacrimă uitată
din iertare.
Mi-e dor,
să numărăm
paşii dintre noi
şi să ne amintim...
povestea primei ninsori.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

XVII

Doamnă, o să te ating cu mintea.
o sa te ating şi o să te ating şi o să te ating
până când deodată o
să-mi zâmbeşti, obscen de timid
(doamnă, o să te ating cu mintea.)
O să te ating, atât,
uşor şi tu o să devii cu totul,
cu infinită uşurinţă

poemul ce nu-l scriu.

poezie de E.E. Cummings din Poeme erotice (2011), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze de speranţă

Raze de speranţă
O boare caldă a dimineţii
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar şi dispar în tăcere
toamna deschide porţile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una şi înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieţii
cu clipe sfinte luminând
peste tristeţi
printre frunze reci,
raze de speranţă adie...

poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul primăverii

Privesc în zare
Mireasma fericirii
Aş vrea să cred că nu-i un vis
Petale de zorele s-au deschis
Să vestească dimineaţa împlinirii
Pe aripi de vânt eu ţi-am trimis
Sărutul primăverii...
Curat ca lacrimile ploii
Prin ochi răzbat mii de culori,
Sunt labirinturi pline de flori
Secretul iubirii este acum la mine
Aştept momentul să-l desluşeşti
Mi s-a urât de atâta singurătate
Mi-am îndreptat paşii către copilărie
Şimţeam cum poezia mă-nconjoară
Lumina versului, pentru nemurire
Astăzi, cuvintele sunt
boabele de rouă
Strălucesc sub razele de soare
Pe tainice petale ale lumii.

poezie de Maria Ciobotariu (8 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când ating pământul în rugăciune
Nu am alt ţel decât să te ating pe Tine.
Orice cuvinte despre
Grădini, flori, privighetori, dans
Sunt doar pretexte.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Fără cuvinte mă simt fără cuvinte)

Fără cuvinte mă simt fără cuvinte
Copil să fii şi ele-ţi vin
Copil am fost
Copil aş fi
Dar n-am cuvinte
Deci nu sunt

Cu cât crin vorba
Ma mangaia şi ma-mbata cu fragranţa-i
Candva puteam să simt
Nările-mi mi le lăsam inundate în petale
Între iarbă şi frunze

Intre pietre şi stele mâna mea tremură
Nu pot să dau pietrelor glas
Nici stelelor cântec
Surzenia mea strigă dar nimeni n-o aude

poezie de Mihaela Cătană (noiembrie 2005)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte staţii de lumină

Ating lumina, ating stelele şi luna
Ating viaţa şi mă voi adânci în suferinţa unui vultur
Zbor spre alte staţii de lumină
Cu gândul meu mă risipesc şi mor
Mor în fiecare zi şi renasc crezând că m-am născut întâia oară
Greşesc şi visez ca un om în deplinătatea atingerii lui
Am doar un an sau poate doi să sper
Căci ninge şi la noi în suflet cu iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul de ceară

Cea mai frumoasa povară,
Cea mai plăcută,
Cea mai dureroasă,
Cea mai cea iubire
Este iubirea noastră.

Sub streaşina ei
Cresc îngeri cu pene de soare,
Lăutele cântă
Sub degetele vântului
Ce trece prin pletele tale.

Eu sunt arcuşul
Fluturilor ce ating corzile
Inimii împovărate
Cu stelele iubirii,
Cu trecerea amintirii
În cea mai frumoasă povară

În interiorul căreia
Aprindem împreună
Universul de ceara!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fug

fug prin sensuri albe
ştiind că nu dau peste tine
că nu mă pot împiedica în aşteptări
şi nici să ating confesiunea lunii în zări

fug între viziuni şi ispite
cu-n cântec furat din chitară
şi cu câteva cuvinte
de ultima iubire mototolite

fug prin ecuaţiile mele
mă ridic la pătrat
şi răstorn Carul Mare
cu gânduri cu tot şi ce mai are

fug prin astenii de timp
eu peregrin de intimidări
şi prin desene de aventuri instantanee fug
încât cu degete de celule exfoliate
mă prind de câteva axiome exacerbate

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Am căutat iertare
prin plânsul vremii ce au înecat luceferi în ore
şi orele se ceartă pentru minutul iubirii pierdut pe Dealul Aşteptării,
nu mai înţeleg rostul vieţii, în acest vacuum mă simt golită
de către Ieri, Azi şi Mâine, trei verticale ce mi-au tăiat inima
dureros de adânc şi umilitor.
Am căutat înţelegere
şlefuind piatra ce de aproape se transformare în stâncă
bătută de vise, de lacrimi şi de câte un dor
ce albise timpul dincolo de noi,
dar cerul albastru a trimis pe rând stele
şi noaptea era atât de aproape de mine
încât am atins cu degetele mele de cerneală, ochii lunii.
pe care am scris emoţionată "îndurare".
Am căutat fericirea
în iarna aşteptării când pe geamul iubirii, flori de gheaţă
se conturase atât de bine
încât nu s-au topit nici în vara dezamăgirii.
eu, troienită la poale de dor, mai speram
în ajutorul steluţelor argintii ce se lăsau peste mine ca un un vis
Am căutat amintiri
în hăul toamnei şi-n căpiţa de cuvinte
a căror cerneală se uscase de mult
şi-n pustiile nopţi, când luceferii, întorşi spre un alt timp,
nu-mi mai luminau paşii spre mâine.
Obosită de atâtea căutări,
am eliberat Timpul de ierni şi de toamnele aducerilor-aminte
ce mă îndemnau să ating cu degetele mele de înger credinţa iubirii.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin suflet

Fiindcă suntem doar la depărtare,
Cum să-ţi rostesc simţirea-mi prin cuvinte?
Cum să-ţi ating în gând o sărutare?
Cum să-ţi arăt că gura mea nu minte?

Cum să-ţi întorc privirile în palmă?
Cum să-ţi cunosc visarea în tăcere?
În mine e vulcan de toamnă calmă,
Iar timpul meu te caută... Te cere...

Suntem uniţi de-aceeaşi întrebare,
Dar despărţiţi de multe drumuri reci...
Şi paşii noştri merg spre o chemare
În care tu doar vii... şi nu mai pleci.

poezie de Florin Răileanu (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Să mă desprind uşor de lume,
Să mă înalţ şi să ating un nor,
Să mă învăluie cu ploi de vară,
Ce curg din zori şi până-n seară.
Aroma florilor de câmp mă împresoară,
Mă leagănă o stea pe cerul moale,
O pasăre m-alintă cu zborul de vioară,
Un cântec ce ne învaţă că iubirea
ne înalţă-n zbor măreţ.
Mă înfioară şoaptele tale încolăcite de valurile mării,
Ce se izbesc continuu de ţărmul inimii.

poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceas de sărbătoare

E ceas de sărbătoare
Mă întorc la tine...
descătuşez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
şi viaţa surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
păşesc desculţă, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce ţese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
în faţa iubirii sub magia de astre
şi zorii renasc din albe ninsori

poezie de Maria Ciobotariu (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doresc să ating fericirea

Doresc să ating fericirea
Cu Ea, vreau ca să vorbesc,
Atât timp cât mai trăiesc
Şi să-i aflu menirea.

Să-i sărbătoresc venirea
Desigur că mă străduiesc,
Doresc să ating fericirea
Cu Ea, vreau ca să vorbesc.

Să-i arăt că iubirea
E un lucru unic, lumesc
Prin care o preţuiesc
Fără ca să-i tulbur firea.

Doresc să ating fericirea

rondel de Vladimir Nichita
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezadaptare

Prea devreme m-ai trimis
în lumea de reguli şi de constrângeri,
mamă!
Prin mâinile mele fragile
mai curg încă picături din interstiţiile stelare
prin care-am trecut cândva...
În jurul meu, se-nvârt toţi cei care
se simt aici acasă,
ridică poveri,
pe care le trec râzând de pe un umăr pe altul,
în timp ce clipa confortabilă
le-adăposteşte somnul, visele, iubirea.
Pe când eu...
Ating lucrurile cu sufletul, mamă, nu cu mâinile.
Degetele mele se-agaţă obsesiv
de tăcerea zilelor apuse
şi caută dincolo de ea,
dincolo de lumină şi de întuneric,
caută amintirile,
caută începuturile.
Începuturile a ce, mamă?
Că tot orbecăi prin scrumul zilelor de-odinioară
şi nu m-aleg decât cu latente cuvinte dulci-amare.
Eu şi cuvintele ne suntem unul altuia far,
în timp ce pe sub picioarele noastre curge
întunecatul râu al clipei şi-al obişnuinţei...
Mai ating uneori cu sufletul
câte un colţ de stea
sau câte un spin amar...
Şi, nu ştiu de ce,
din ce în ce mai deşi sunt spinii...
Şi-atunci,
la ce să iau mai bine seama,
mamă,
în lumea de reguli şi constrângeri în care m-ai adus?
La sufletu-mi concret,
pierdut prin lucruri,
sau la mâinile
prin care simt cum pulsează
tăcerea şi cuvântul,
lumina şi-ntunericul,
începutul şi sfârşitul?

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec iubirii mele

în braţele tale iubite mă alint
şi-n mângâierea ta azi mă topesc
mă încred în ochii tăi care nu mint
când luminile sub gene strălucesc.

mă simt ca-ntr-o oază în armonia noastră
în cuibul iubirii construit de amândoi
lângă ţine mă simt o palomă măiastră
cu aripi ce străbat furtuni şi ploi.

nu te împart cu nimeni dragostea mea
iubirea noastră-i scrisă în prefaţă
buzele tale-s dulci precum o caramea
sărută-mă să mă imbujorez la faţă.

la căsnicia noastră martoră-i o stea
să-i strângem razele la piept pe viaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans erotic

apropierea mod firesc al iubirii
atingeri, mângâieri ca o apoteoză
pasiuni suave cu ritmul unduirii
gânduri romantice înfloresc ca o roză.

focul divin pătruns adânc în trup
încălzind hrănind sufletul flămând
mierea iubirii preparată ca-n stup
extazul organic prin sânge-alunecând.

şoapte la ureche ca un cântec duios
stelele nopţii vibrând pură magie
dansul erotic un avânt grandios
mintea să-şi creeze propia regie.

timpul prieten pasional, frumos
dă vieţii frenezie si multă energie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!