Firave sentimente
O! Cât mă apasă,
cuvintele rostogolite-n urma ta
strivind firave sentimente
în vâlvătoarea nopții
cu ochi triști privesc în zare,
luna îmi pare acum umbrită
de lumina unui felinar
e târziu,
crâmpei de gânduri
se așează-n suflet
aroma toamnei mă cuprinde,
viața este un mister
de necuprins
se așterne zi de zi
cu același parfum
mi-a arătat drumul frumos al iubirii
prea târziu...
peste clipe nedeslușite
o lacrimă uitată se așează,
când visele se frâng
se topesc iluzii,
dar renasc primăveri...
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.