
Iubiți florile, căci ele nu supără pe nimeni, niciodată! Ele doar plâng sau râd, când plouă sau când este soare!
Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Florile nu supără pe nimeni. Ele înfloresc, ne zâmbesc, și-apoi... se sting în tăcere!
Viorel Muha (2020)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu încerca să îngropi adevărul, căci el este atât de mare, că nimeni nu l-a putut îngropa, niciodată.
Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe
de ce mereu mergând pe drum
vorbesc tăcând și plâng în gând
de ce lacrimi curg dar nu ajung
să stingă durerea unui om
de ce nu tac când pot să plâng
de ce-aș vorbi când atunci când zac
de ce doar zac pe cripta vieții
aici nimeni nu trece
e frig și e atât de rece
doar moartea petrece
nu știu cine sunt
de ce sunt
dacă mai sunt
doar merg și plâng
și uneori întreb în gând
dar oare până când...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată să nu punem între noi și Dumnezeu pe nimeni, căci toți suntem apă și pământ.
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă să nu fii un gol plin de tine, căci nimeni nu va putea umple cu sufletul său ce-ți lipsește, niciodată!
Viorel Muha (aprilie 2017)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme bună
Să plouă, căci degeaba-i soare afară,
Dacă în suflet este frig și vântul bate...
Dacă liniștea se târăște-n coate
Și în privire începe să se facă seară.
Să plouă, căci doar ploaia poa' să spele
Amarul ce se scurge de sub gene,
Când pare prea târziu, dar e devreme...
Și-ai vrea să îți iei zborul printre stele.
Să plouă, căci ce-i mai frumos de-atât?
Atunci când simți că te sufocă dorul,
Să aibă cine să-ți gonească stolul,
De gânduri negre ce te strâng de gât.
Să plouă, căci se spune că e sfântă,
Poate va prinde rod în suflet nemurirea
Și va putea să ne-mblânzească firea
Ce face voința să se simtă înfrântă.
Să plouă, căci de mult n-a mai plouat,
Asemeni binelui ce izvorăște-n noi,
Păstrându-l pentru lumea de apoi,
Ne-nțelegând că ne vom pierde în păcat...
Să plouă, căci e parte din liniștea mea
Și mi-aș dori să te aline și pe tine,
Să nu apară curcubeul doar în mine,
Să știu că nici la tine nu e vreme rea.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu urca acolo unde nu poate să ajungă nimeni, căci acel loc este doar în mintea ta! Modestia este cea mai solidă temelie!
Viorel Muha (iulie 2018)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ploua pe afară
Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine și pe dragi.
Și îmi e rece fără tine,
Și tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi ești durerea cât mai sunt.
Și plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Și simt în mine cum mă plouă,
Anunță ploi un mic herald.
E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile și se crapă
Din ochii mei și din cuvânt.
Când ploua rece pe afară
Să te gândești, să mă privești,
Din când în când, iară și iară,
Să te întrebi, mă mă iubești?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă, plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă - plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere - te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel - a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cîntecul ploaiei
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca și-n casă, -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiți de-ntristare... -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Ființa mea și simțirea
Sufăr și plîng amîndouă...
Viața-și urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nefericirea devine așa de mare, lacrimile se transformă în chipuri care plâng și curg în jos.
Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
dacă aș ști
de ce plâng florile când mor
aș fi o lacrimă pe țărmul sufletului
o clipă eternă în grădina cerului
dar nu știu
sunt doar un țipăt rătăcit între cele două lumi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsați-mă vă rog să plâng
Să mă lăsați vă rog să plâng...
Să mă lăsați vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranță,
Și nu au nici o șansă de a reveni la viață.
Sa mă lăsați vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot
La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.
Doar un regret mai am când am să plec
Și doar un gând mă însoțește permanent,
Regretul ca trecând prin asta viață
Clipa de fericire să o simt n-am avut șansă...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcrămioarele nu plâng
Lăcrămioarele nu plâng
Când petalele își frâng,
Doar suspină și... atât
Și rămân cu nodu-n gât.
Când petalele își frâng,
Lăcrămioarele își strâng
Frunzele, c-un gest nătâng,
Doar atât, ele nu plâng!
Doar suspină și... atât
Și privesc nehotărât
Cum, pe cer, trecând, un nor
Lăcrimează-n locul lor!
Și rămân cu nodu-n gât...
Dar mai bine-așa, decât,
Să se lamenteze când
Își văd florile zburând...
Lăcrămioarele nu plâng,
Se retrag sfioase-n crâng...
Cu mirosul lor dulceag,
Te așteaptă, te atrag,
Albe, pure, renăscând,
An de an și rând pe rând...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur... eu
Mă bucur... eu
... și mă bucur când plouă, peste flori și pe crâng
și mă bucur de raze, uitând să mai plâng,
și mă bucur de tine, când vrei să-mi privești,
ochii de-acum limpezi, ce îmi amețești,
și mă bucur când vii, pe un drum, doar al tău,
te apropii de mine, peste dor, doar al meu,
și mă bucur de noapte, de plapuma ei,
cu steluțe pictate, printre mii de scântei,
și mă bucur de lună, doar ei povestesc,
când sunt tristă pe ziuă, când zâmbesc și iubesc,
și mă bucur de rouă, dimineața o calc,
și răcoarea mă iartă, mă îndeamnă să tac,
și mă bucur de seară, cu al ei asfințit,
îmi aduce aminte, cât de mult te-am iubit,
și mă pierd în lumină, când vin dimineți,
pe un nou răsărit, mă înalț.... să mă ierți!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiile sunt doar referința, căci viața este o infinitate de variante opționale.
Viorel Muha (decembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândește înainte și nu da năvală, căci poți strica și niciodată repara!
Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ce facem ?
Călcăm pe frunze moarte,
În fiecare zi,
Călcăm pe noi,
Călcăm pe părinții noștri.
În fiecare zi,
Călcăm pe copii,
Călcăm pe flori.
Călcăm pe soare,
În fiecare zi,
Călcăm pe razele lui,
Și nu se supără,
Nici el, nici florile.
Călcăm pe iarbă
Și pe pământul
Din care crește,
Și nu se supără,
Nici ea, nici pământul.
Frunzele, nici ele nu se supără,
Sau cel puțin nu spun.
Copii și părinții se supără oare?
Iar noi, noi ce facem?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa
Apa curge din izvoare, izvorăște în fântâni,
Dar când ea dispare, plâng și cei tineri și cei bătrâni.
Fără apă pâinea nu crește, în râuri și iazuri peștii mor!
Apa este elixirul vieții, când o bei rece de la izvor.
Fără apă, viață nu-i pentru pomii și florile din grădini.
Fără ea, pe pământ ar crește numai urzici și spini!
Bucurați-vă când plouă și când auziți că susură un izvor,
Natura ne aduce bucurie nouă și pământul devine mai roditor.
poezie de Vladimir Potlog (16 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!