Sărutările nostre, sute, mii sau milioane câte au fost, niciodată nu le-am ştiut pe de rost...

citat din Nina Cassian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutări

Sărutările noastre,

sute, mii

sau milioane, câte au fost –

niciodată nu le-am ştiut pe de rost:

fructele mele, veveriţele mele, garoafele mele,

izvoarele mele, cuţitele mele!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, dacă ar fi ştiut Partidul în ce atmosferă nesănătoasă moral îşi petrec vremea artiştii săi!

citat din Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete

Cuvântul urcă greu până la mine.
Durerea ca o ancoră îl ţine
şi de mă luptă să-l scot din fund de ape
tot nu-i pot da întregul rost,
să spun de tine, cel care ne-ai fost
ca pâinea şi ca aerul de-aproape...

poezie de Nina Cassian din La moartea lui Stalin, în martie 1953
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorezată am fost toată viaţa. Şi mai ales fiind eu răţuşca cea urâtă, mi se părea că nu o să mă iubească nimeni niciodată şi o să mor fată bătrână. Dar am jinduit să fiu iubită şi să iubesc.

Nina Cassian în Jurnal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Alo!... Poftim? Nu te mai aud, Ramona! Cine ţipă aşa? Poftim? Victima?
Nina: Victima ţipă! Are tot dreptul să ţipe! E dreptul ei constituţional! Ce ştii tu, Mişule! Se vede că n-ai fost niciodată violat!
Mişu: Stai, puţin, Ramona! Mi se pare mie sau ţipă un bărbat?
Nina: Ipocrizie balcanică! El violează! Şi tot el ţipă!?
Mişu: Cum? Formidabil! Bărbatul e victima?
Nina: Senzaţional! Un bărbat, violat de un grup de femei! Aceasta este o megaştire. La bursa ştirilor valorează mai mult decât tot războiul din Afganistan!
Mişu: Extraordinar! Bravo, Ramona! Ai de la mine două sute treizeci şi cinci de euro! (Pauză) Bine! Fie! Două sute cincizeci! Titlul e grozav! Un bărbat, violat de un grup de şapte femei...
Nina: Sub privirile impotente ale autorităţilor...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tumefiere

Eu am ştiut că timpul o să treacă.
Eu am ştiut.
Februarie e cel mai scurt
şi-mi rămâne plânsul afară din teacă.

Tare curge, curge...
Faima mea întâmplătoare
îşi face cruce
cu două picioare.

Pentru ca umilinţa jocului
să-mi fie lăsată,
m-am deplasat la faţa locului;
faţa locului era umflată.

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (1947)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tumefiere

Eu am ştiut că timpul o să treacă.
Eu am ştiut.
Februarie e cel mai scurt
şi-mi rămâne plânsul afară din teacă.

Tare curge, curge...
Faima mea întâmplătoare
îşi face cruce
cu două picioare.

Pentru ca umilinţa jocului
să-mi fie lăsată,
m-am deplasat la faţa locului;
faţa locului era umflată.

poezie de Nina Cassian din La scara 1/1 (1947)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai sinistru a fost cultul personal al lui Ceauşescu.

Nina Cassian în Dialogul vântului cu marea. Nina Cassian în conversaţie cu Carmen Firan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult, de mult eram mic... Mama n-a început prin a mă învăţa să scriu sau să citesc, ci să socotesc. Voia să mă facă să nu-mi fie teamă de matematică. După ce mă învăţase să socotesc de la 1 până la 10, a sărit. Ea ştia că tot aşa de uşor se adună doi cu trei ca douăzeci cu treizeci, ca două sute cu trei sute, ca două milioane cu trei milioane. Eu mă ţineam fălos că ştiam să număr. Mult, mult. Regula de trei simple a ştiut să mă facă s-o inventez. Apoi a început calculul mintal.

Grigore Moisil în revista Femeia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus e viu. N-are rost să-L căutăm în ceruri! El trăieşte şi va trăi în sute de milioane de inimi.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

(despre Ion Barbu)

El, Marele El,
m-a iubit – n-am ştiut, nu m-am priceput,
îi priveam chelia (era chel
Marele El)
şi sprâncenele răzvrătite
şi ochii în patru culori
încrustaţi în orbite
şi nu ştiam, nu mă pricepeam.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Dragostea mea
ancoră grea
tine-ma strâns;
toate ma dor:
gura – de dor,
ochii – de plâns.

Vântul căzu –
- poate că nu,
dar s-a făcut
linişte-n cer,
fara puteri,
ca la-nceput.

Nu mai visez
paşi pe zăpezi,
urme de vulpi;
nu mai sunt flori,
sufletul lor
doarme în bulbi.

Singurătati...
Nu mi te-arăti,
nu-mi trimiti vesti.
Cât fara rost.
Oare ai fost?
Oare mai eşti?

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

Timpul e iute. Mai am câte un dar

de preţ – şi caut destinatari sub stele.

S-ar putea să-i caut în zadar;

şi-am să mă-ngrop, ca faraonii, cu bogăţiile mele.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bineînţeles că sînt suspectată, bineînţeles că umblu cu tinicheaua de coadă, ca urmare a faptului că am fost comunistă, cum declar de altfel şi în carte. Da, am crezut în acest ideal, în această probabil utopie, niciodată aplicabilă, niciodată concretizată. Dar nu am negat niciodată că am asistat la degradarea Cartei comunismului. De altfel, nu a existat comunism, după opinia mea, nici în Uniunea Sovietică, nici în ţările satelite. Ei s-au drapat, ca să zic aşa, în acest cuvînt, trădîndu-l, călcîndu-l în picioare sistematic. Cum spun, nu a existat niciodată comunism adevărat! Poate nici nu are cum exista.

Nina Cassian în revista 22, nr 721
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Se vede că nu mi-a fost dat

decât schimbul inelelor, ploaia, oftatul...

Se vede că nu mi-a fost dat să cad în păcat

lângă trupul tău, mult sărutatul.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru un hoţ

Cu milioane, sute,
Inele, brâu cu ţinte,
De mână-a fost mai iute
Decât a fost la minte.

epitaf epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere

Căzând, ca-ntr-un vis cu securi, iată luna

şi râul tăindu-mă-n două. Repet:

Cândva am fost una, cândva am fost una!

Partea cu capul mi-o iau şi mi-o legăn încet.

poezie de Nina Cassian din Cearta cu haosul, Editura Minerva, Bucureşti, 1993
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul ce ţi l-am dat

Munţii se văd din depărtări
Ca şi sărutările ce ţi le-am dat,
Totuşi nu ai loc în viaţa ta
Şi pentru dragostea mea.

De ce mereu mi te –amintesc
Dacă tu nu crezi în mine?
De ce te-am iubit şi te iubesc
Şi tu nu mă iubeşti pe mine?
Sărutările ce ţi le-am dat,
Într-un gol s-au aşezat.

Sărutările ce mi le-ai dat,
Încă le mai port cu mine.
Te-am iubit atât, te mai iubesc
Şi încă-mi amintesc de tine.

Tu te-ai măritat cu altul,
Pentru mine a rămas regretul,
Am rămas nefericit.

Te mai port mereu în suflet,
Chiar de tu nu m-ai iubit.

Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere în limba româna, Ioan Friciu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe la 1600, sub domnia Elisabetei, pe pământul sfânt al lui Aryavarta, în mijlocul unei populaţii de două sute de milioane de locuitori, dintre care o sută douăsprezece milioane aparţineau religiei hinduse, a fost fondată prea onorabila Companie a Indiilor, cunoscută sub porecla foarte englezească de "Old John Company".

Jules Verne în Casa cu aburi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunună de lacrimi (poetei Nina Cassian)

CUNUNĂ DE LACRIMI
(În memoria poetei NINA CASSIAN)

Se ofileşte frunza-n copacul vieţii,
când rădăcina nu poate să-l hrănească.
Orfani de mamă vor fi de-acum, poeţii.
Că sufletul ei plecat-a să renască.

O ploaie de stele se revarsă-n ape,
din sufletul stingher înălţat către Cer.
De îngeri şi zei să fie mai aproape,
veşnicia-şi duce în lume de mister.

Cunună de lacrimi îi împletesc şi eu,
poetei ce scria gândurile sale.
Dar când încerc să o aşez pe capul său,
se transformă-n vin de Sărbători Pascale.

Vinul de lacrimi îl torn la rădăcina
copacului cu frunze îngălbenite.
Din frunze ruginii încerc să scriu NINA.
Dar vântul le duce în zări nesfârşite.

Furtună de lacrimi din Cer se porneşte,
să ude copacul cu veştede ramuri.
De ploaia zeilor se-nalţă şi creşte...
în el să cuprindă cât mai multe neamuri.

Pe Doamna Poeziei, azi o priveghem,
că multora ne-a fost ca o mamă bună.
La făclia artei mai bine să veghem,
de-a nu fi stinsă de vânt sau de furtună.

Prea mulţi copaci se frâng şi se transforme-n cruci,
de parcă Pământul e un imens mormânt.
Copacul vieţii-i scară, către Cer să urci,
că arborii puternici nu se frâng de vânt.

17. 04. 2016 - Încetarea din viaţă a poetei NINA CASSIAN

Maria Filipoiu/ Memorii înlăcrimate

poezie de Maria Filipoiu din Memorii înlăcrimate (17 aprilie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!