Emoţii

Mi-ai spus de-o lună-ntr-un răsuflet,
Că poanta ţi-a rămas la suflet...
Şi-acum, deşi mă fac că plouă,
Stau ca pe ghimpi, până trec nouă!

epigramă de Constantin Păun (2006)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste târzie

Ne-am întâlnit de două ori
Şi-n suflet mi-ai lăsat fiori
Cum nu credeam c-o să-i mai am
La cei de-acum vreo şaptezeci de ani.

Nu mi-e uşor să pun azi pe hârtie
Ce gânduri, simţăminte şi dorinţi
Mă macină de-o vreme-n coace,
De stau într-una ca pe ghimpi.

Atât aş vrea să ştii: de ziua ta,
Mă tot gândesc la o-ntrebare:
N-ai vrea cumva, din întâmplare,
Să iei în dar inima mea?

Dorinţa-mi adolescentină
E ca păcatul cel dintâi;
Dar, de se-ntâmplă singur să rămâi,
Să te gândeşti un pic mai mult la mine.

Si de ar fi aşa ceva să fie,
Vom sta alături, într-un singur loc,
Până ne sună ceasul, la soroc,
Să mergem împreună-n veşnicie.

poezie de Olga Mircescu (6 noiembrie 2017)
Adăugat de Olga Mircescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sărac

Şi plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi creşte în odaie,
De rouă şi de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,

Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Şi plouă, plouă, plouă,

Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,

Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Şi plouă, plouă, plouă...

rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor preocupaţi de Păun şi Corbu

Dacă totuşi vă frământă
Poanta este următoarea:
Păsările astea cântă
În rând cu privighetoarea.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maniacul

Şi-a luat maşină nouă
Şi rulând pe multe piste,
Când nu ninge şi nu plouă,
El usucă... navetiste!

epigramă de Constantin Păun din Stele Verzi (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cîntecul ploaiei

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca şi-n casă, -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiţi de-ntristare... -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Fiinţa mea şi simţirea
Sufăr şi plîng amîndouă...
Viaţa-şi urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai spus că...

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Şi nu-nţeleg de ce mă amăgeşti;
Ţi-am cerut doar un pic din clipele infime
Ce poţi să-mprăştii din surplus ce risipeşti.

Mi-ai spus că nu mai eu sunt, unic,
Când stai să-ţi mângâi catifeaua-ţi, cu asperitate,
Din ce-am muncit pe brânci, cu mintea sputnic
În carnea miocardului... ce timpu-mi bate.

Mi-ai spus că te-am umplut, eu, de iubire
Din zile, nopţi în ore cu secunde
Ce n-au trecut, că-ţi sunt o pururi împlinire
Ce-o plimbi în gând, n-o regăsind oriunde.

Mi-ai spus că, totuşi, dragoste oboseşte
Tot alergând-o tur ca-ntr-o ştafetă
Cu dus-întors... Şi nu se dăruieşte,
Lăsând doar dâră de parfum ca o cometă.

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Cu trup şi suflet cast ca de fecioară,
Căzând ca picătura ploii care vine
Din basmul voalului de nori... ce timpul zboară.

Mi-ai spus că numai tu ştii ce-i iubirea;
Ce nu-i o dragoste din caldul de cearceaf,
Oricât de dalb îl minţi cu primenirea...
Şi cu petale presărându-l în perdaf.

Mi-ai spus că tinereţea se perimă
Mai mult decât o carte nouă, de eseu,
Ce nu-i citită doar de frică sau de vină
Să n-o-nvechim... Cum coniacul la antreu.

Mi-ai spus că mi te dai numai o dată,
Ce-ar face parte de-un blestem definitiv
De-o viaţă... ce te-ar face-o desfrânată,
Ca şi când tot e doar un "nu"... afirmativ.

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Şi tremur tot de frica ne-mplinirii,
De repetiţii-n gând, la buze de rubine...
Se-aude-un pas!? E dansul săvârşirii!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic

Mă rog de poezie să treacă pe la mine
Să terminăm volumul de versuri început
Că de vreo nouă luni de nopţi deloc nu vine
De nouă luni de zile stau singur, trist şi mut.

O fi rămas borţoasă la ultima-ntâlnire
Şi-acum se pregăteşte să nască un cuvânt
Şi-apoi să mi-l aducă pe suflet moştenire
Să-l cresc, să-l fac un vers, apoi să-l spun în vânt.

Că lumea nu-nţelege din câtă aşteptare
Ajunge un cuvânt care se naşte mic
Să nu poată să moară de cât este de mare
Şi să rămână veşnic pe buze, ca un tic.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte naufragiate

"Să nu uiţi!'
Aşa mi-ai spus,
Să nu uiţi că te iubesc întreit!

Şi am crezut
Că asta-i fericirea
În grad absolut
Căuşul palmei Domnului
Că e am crezut,
În care ne vom cuibări
Până ce barba iţi va albi.

Mai ştii
Cand ţi- am spus că la tine
În genunchi
Voi veni
Iar tu mi-ai spus
Că preş te vei face
Să nu mi-i rănesc?
Eu am venit iubite
Dar tu leagăn te-ai facut
Pentru trupul alteia
Şi mi-ai rănit inima
Sufletul gol
"Un câine şchiop ce vine pe şosea
Prin vifor către tine",
Genunchii mei
Fără rost au rămas.

Şi-mi vine în minte întrebarea:
"Eşti prost când te îndrăgosteşti
sau doar prostii se îndrăgostesc?"

Şi-atunci mă apropii de mine
Şi salvez aceste cuvinte
Ce sunt tot ce mi-a mai rămas...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Mi-ai spus ca-s blanda si duioasa,
In schimb ti-am spus ca n-ai sa ma mai vezi.

Si mi-ai spus ca sunt lumina
Ca sunt a cerurilor astru.
Mi-ai spus ca-s dulce amandina.
Ti-am spus dorull maiastru.

Si mi-ai spus ca-s roza floare
Ca sunt frunzele si cerul.
Mi-ai spus ca-s razele de soare.
Ti-am spus ca eu doresc eternul.

Si mi-ai spus ca iti sunt draga
Ca sunt anii vietii tale.
Mi-ai spus ca-s insolita arta.
Ti-am spus visele amar.

Si mi-ai spus ca ma iubesti,
Ca-ti sunt ochii, inima si gura.
Mi-ai spus ca pentru mine traiesti.
Ti-am spus ca rece e caldura.

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Ti-am spus atunci ca iubirea lasa
In inima rani adanci si reci.

Si ti-am spus ca tu mi-ai spus
Cuvinte marete si aparte,
Dar n-ai facut nimic in schimb.
Cuvinte mari, fapte deoparte.

poezie de Cristina Vâlcu (14 mai 2015)
Adăugat de Priscilla
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vioară şi nota nouă (fabulă)

O vioară,
Care cântase cândva,
Ca o cioară
Şi care după studii prelungi
Şi-ndelungi,
Ajunsese suavă, pufoasă şi fină,
Amintind într-un fel de albină,
Fu acuzată,
În cuvântul introductiv,
De-acolo de sus,
De pe portativ,
De-o notă de nouă!
- Noi diferim amândouă!...
Eu stau sus, căţărată, în solo,
La fel ca slăvitul::: Apollo...
Iar tu, te învârţi,
Într-un spaţiu frumos
Şi iei. când şi când,
Nota de jos...
- Oricum;
Te grăbeşti surioară;
... Sunt totuşi vioară!
- Vioară!
Cu note din vremea lui Darius,
Dar eşti departe;
... De Stradivarius!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am sufletul liber

Tu mi-ai promis eliberare
Din focuri, gemete şi lacrimi...
Nimic nu-mi este de mirare,
Deşi, Te-aştept prin multe patimi.

Ai spus să cred mereu în Tine
Şi am crezut mereu... Tu ştii...
Nădejde dat-ai să m-aline,
Să mă ridice-n veşnicii.

Ore cu ceasurile grele
S-au pogorât să mă distrugă,
Să-mi fure darurile mele
Robindu-mă ca pe o slugă.

Şi ai lăsat mult timp să treacă,
Speranţe pâlpâiau uşor...
Al Tău Cuvânt nimic nu-l seacă
Şi-atunci am renăscut să zbor.

M-ai readus la viaţă nouă,
Acum sunt suflet împăcat;
Mă bucur chiar şi-atunci când plouă...
Am sufletul eliberat!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întreb

Dacă acum te-aş întreba de secretele-ţi ascunse,
ce mi-ai spune doamna mea, spune-mi sincer ce-ai răspunde?

Mi-ai răspunde cu privirea drept în ochii mei ţintită,
sau cu ochii-n plecăciune mi-ai răspunde împietrită.

Dacă acum te-aş întreba câtă dragoste mi-ai dat,
cât ai împărţit la alţii, câtă încă ţi-a rămas?

Dar mai bine nu întreb, doamna mea, dulce femeie,
căci nu vreau să mă aleg cu durerea vieţii mele

Te voi urmării şi-atât cum te pleci pe la biserici,
cum te îndoieşti sub cruci, cum te rogi şi cum te sperii.

Dacă acum te-aş întreba de mai vrei un nou păcat
când e postul instalat, spune-mi doamnă, sunt turbat?

Ce contează o nouă cruce şi o nouă rugăciune,
cât durează, cinci minute, să îmi dăruieşti o lume.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă din adâncuri

Drumeţule, să nu mai plângi!
Te rog durerea să-ţi înfrângi
Şi amintindu-ţi poanta mea
Să mori de râs aici, aş vrea.

epigramă de Constantin Păun din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta a-III-a

E vârsta când te faci că plouă,
Deşi observi că nu mai ai;
Întâietate-n rând la ouă
Şi loc pe scaun în tramvai!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas

Şi azi în mintea mea răsună
glasul tău de altădată,
când îmi spuneai:
"Hai copile! Hai adună,
minte pentru viaţa toată!"
Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas
şi viaţa mi-au călăuzit.
La fel ca tine am dat glas
către copilul meu iubit.
Această sfântă învăţătură
tot omul să o însuşească!
Transmisă din gură-n gură,
pe oameni să-i definească.

poezie de Dumitru Delcă (29 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 16-a din 30.06.1982-25.08.1982: 6. O sarcină, ţie...

Şi eu, şi tu ne-am cam sustras
De la poanta noastră temă;
E rândul tău şi ţi-a rămas
Să scoţi duelul din dilemă!

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dăruit

Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Şi încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ţi-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură şi trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Şi m-ai suit în cerurile Tale.

Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire şi credinţă.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Şi m-ai îndepărtat de neputinţă.

Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele şi luna
Şi-n mâini mi-ai pus toiagul şi măsura.

Aşa ai vrut să mă iubeşti, Isuse,
Aşa m-ai învăţat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ţi-s supuse
Şi că din toate m-ai ales pe mine.

S-au împlinit o sută de cuvinte
Şi încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălţat în locurile sfinte
Şi mi-ai zidit fiinţa în Lumină...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturne

Câte minciuni mi-ai spus iubito
şi eu am stat să ţi le-ascult,
o noapte totuşi am vrăjit-o,
o noapte lungă cu parfum.

Şi ne-am trezit şi flori de rouă
sunt ofilite de atunci,
iubita mea şi-acum ne plouă
şi-mi spune toamna mea minciuni.

Se uită crângul prin ferestre,
mă vede singur şi pătruns
şi luna încă mai priveşte
tăcerile care m-au uns.

Şi plouă, ninge şi e soare
şi eu iubito nu-nfloresc,
se plimbă vremea mea pe vale
şi eu iubito te iubesc.

Trăiesc cu nopţile şi luna,
vorbesc cu crângul plin de flori,
dar nu vorbesc deloc cu tine,
iubita mea pierdută-n nori.

Sunt obosit de a mea soartă
şi totuşi încă le mai ud,
acele flori ce-mi cresc la poartă,
mai ştii iubito tu le-ai pus.

Câte minciuni mi-ai spus iubito
prin flori de tei şi liliac
şi floarea ce-ţi plăcea iubito
s-a scuturat şi te mai plac.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaţa

Când e gerul idiot,
Ouăle, scumpe de tot,
Stau pe masă, lângă praz,
Până crapă de... necaz!

epigramă de Constantin Păun din Stele Verzi (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi spun...

... plouă răzbit,
Într-un timp dezgolit,
Într-un timp de eres,
Fără gesturi şi fes,
Plouă-atunci când eşti tu,
Unde trebuie, nu,
Plouă la sentiment,
Ce-i băltit pe ciment,
Picuri calzi, picuri reci,
Cu sămânţă sau seci,
Ţin de tine de eşti
Sau cumva de lipseşti...
Plouă în decolteu
Până la curcubeu,
Până la frenezii
Inundând poezii,
Pe platou de-obrăjori
Printre raze şi nori...
Plouă desăvârşit
Ca un vis dezrobit,
Peste dealuri şi văi
Cu blajini şi călăi,
Ce ni s-a dat nouă
Pe nimburi să plouă...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iunie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!