Poveste de iubire

Consemn primordial
La intrarea-n univers,
Un licăr gingaş de lumină
Ce se izvorăşte din suflet
Şi se naşte din genom,
Pe traseul inimilor simple
Ca o prefaţă a bucuriei
Pozitivă şi combinatorie,
Acel mobil de performanţă
Ce ne saltă pe culmi imense
Aşa un panaceu energizant
Brusc ne preface în văpaie
E de dorit la nesfârşit
Arde intens dar nu se mistuie
În subsidiar ne consumăm noi
Dacă tot se termină cândva
Să ne fie cu happy-end.

poezie de David Boia (4 noiembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Happy-end: un sfârşit de dorit să continue.

paradox aforistic de David Boia (14 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

genom

Genom

Descoperire epocală,
Esenţa vieţii în spirală.

distih de David Boia (29 august 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panaceu

Bucuria, susţin eu,
Poate fi un panaceu.

distih de David Boia (20 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren primordial

Venea un tren aşa cu zel,
Noi îl priveam din caldarâm
Un univers ducea în el
Pe ritm acut de tâgâdâm

Dintr-un timp primordial
Trecea cu vuiet ca furtuna
În ritm alert şi bestial
Trecea şi huruia întruna

A apărut ca din neant
Şi a crescut accelerat
Devine tot mai relevant
Şi mai ales aglomerat

Căra cu sine în vagoane
Un univers fenomenal
În taină provocă frisoane
Creşte la orişice semnal

Crescu intens fără oprire
Cuprinse universul vast
Ţintea pe sus la nemurire
Si tot creştea entuziast

Suia acolo printre stele
Mai debordant ca ori şi când
Prin universuri paralele
Cât cu viteza unui gând

Căra atâtea universuri
În drumul lui spre alt tărâm
Cât nu pot evoca în versuri
Numai pe ritm de tâgâdâm.

poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se naşte natural, dar pe traseul vieţii devine tot mai artificial.

aforism de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa arzătoare de a urca pe Negoiu, Omu, Parângu Mare sau Pietrosu izvorăşte din gândul bucuriei şi emoţiei imense ce ştii că le vei simţi acolo, sus...

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un patriot înflăcărat arde pe altarul naţiunii ca o văpaie.

aforism de David Boia (9 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit de geniu
Arta în profunzime
Făclie din duh
Arde şi nu se mistuie
Sclipire de maestru

tanka de David Boia (8 mai 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O torţă vie
Inspiraţie ce arde
Văpaie încinsă
Răscolind destinele
Tornadă de trubadur

tanka de David Boia (9 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

sportiv de performanţă

Sportivii de performanţă sunt gladiatorii zilelor noastre.

definiţie aforistică de David Boia (2 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e ca o stea: cu cât arde mai puternic, se termină mai repede.

aforism de David Boia (11 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panaceu

las fotoliul din odaie
las şi cartea ce-o citesc
o iubire.... o văpaie
mă îndeamnă să pornesc

şi astfel mă poartă pasul
spre pădurea cu aluni
unde cerul e albastru
şi din nori îmi fac cununi

jos zăpada se topeşte
colţul ierbii a-nverzit
soare vine dinspre creste
vântul pare obosit

simt miros de primăvară
simt viaţa cum învie
îmi doresc să aud iarăşi
tril frumos de ciocârlie

asta-s eu... m-am regăsit
lângă margini de poiană
şi-mi doresc la nesfârşit
fir firav de sânziană

calc pământul desfundat
mă încarc cu energie
respir aerul curat
în natura veşnic vie

clopote se-aud la stână
mioritic versul meu
zilnic scrie şi adună
miere-n suflet... panaceu.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genom. Pomul vieţii.

citat din David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria soarelui

Când lumina-i numai cât un firi,
Vrăbiile-ncep, în zori, a ciri.
Fiecare ciripit în par
Aprinzând un licăr şi depar
Trimiţându-l; creşte roşul soa,
O văpaie tot mai luminoa,
Care, brusc, devine orbitoa,
Şi-atunci, vrăbiile muţesc toa.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin faptul e mişcare continuă materia din univers e vie chiar dacă nu are suflet.

citat din David Boia (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genom. Mirabila sămânţă a vieţii.

David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Happy-end. Cea mai scurtă fericire.

aforism de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă ceaţă

E ceaţă, genul acela intens de ceaţă
În care se pierde mult chiar din... speranţă
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

E ceaţă extinsă, la oras si la ţară
E ceaţă în cap, e ceaţă şi-afară
Din cauza ceţii ne dăm cap în cap
E lipsă de lumină şi-i mare handicap.

Rătăcim bezmetici, că-i ceaţă în ţară
Unii rătăcesc frustraţi şi pe-afară
Se agaţă de câte-un licurici crezând că-i lumină
Uitând că aceştia au viaţă puţină.

Ce-i ce creează lumină.... înţelepţii
Nu încap de cei ce au alte concepţii
Şi care, din tristă întâmplare, oare?
Formează acea clasă.... conducătoare.

Şi zilnic această clasă ceaţă sifonează
O ceaţă ce pare din ce în ce mai deasă
Iar noi, noi nu mai vedem ce-i bine
Şi asta face să mă cert eu şi cu tine

Iată, e multă orbecăială că-i smog
Produs de-un sistem intens demagog
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

poezie de Ionel Popa (5 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin probabil ca un univers nelimitat să-şi găsească cândva sfârşitul.

aforism de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia izvorăşte din suflet, curge ca un gând şi se transpune vers cu vers.

aforism de David Boia (13 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!