Caii sorţii

Caii sorţii -cai nebuni,
Cai de zbor hoinar,
Mai opriţi-vă-n păşuni,
Că vom merge iar...

Caii sorţii, cai de fum,
Cai de zbor sprinţar,
Mai opriţi-vă din drum,
Doar o zi măcar...

Ape limpezi de izvor,
Să nu stingă focul,
Vis de dragoste şi dor,
Să ne-aprindă jocul...

Caii sorţii, cai nebuni,
Aripi norocoase,
Poate veţi fi fost mai buni,
Dar la alte oase...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorule, pe cai de fum!...

Dorule, pe cai de fum,
Tot mereu hoinar,
Mai opreşte-te din drum
Doar o zi, măcar...

Ne-ar veni şi alte zări,
Luminând cu stele,
Dorule, pe cai călări
Să plecăm cu ele...

Vom găsi drumeţi mai buni,
Aripi de risipă,
Dorule, pe cai nebuni,
Mai rămâi o clipă!...

Câte zboruri la izvor
Setea-şi mai alină,
Dorule, pe cai de zor,
Au aceeaşi vină!...

Vremuri de ninsori,
Deapănă fuiorul,
Dorule, pe cai de nori,
Mai opreşte-ţi zborul!...

Rază oarbă de noroc,
Geană de uitare,
Dunăre;pe cai de foc,
Uită de plecare!...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii dimineţii

Înrtr-o noapte stăpânită de sfetnici
şi mai departe de somn,
semnele venite din vise
îi lasă luminii calea liberă.

În memorie se coagulează idei
şi ochii văd ce trebuie făcut,
mâinile prind aripi nemaivăzute.

Caii dimineţii se adapă
din ape mai limpezi decât cleştarul
lângă porţile răsăritului,

ca o platină strălucind risipea raze
prin aerul care fluiera în oase de pasăre.

Nu mai lăsa loc
de trecut printre noi
şi caii au plecaţi vinovaţi de iubire.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mangaiere nu e

Caii nebuni,
şapte să fie,
strânge-i în chingi,
pune-le frâie!
Aleargă mereu,
mereu,
spre abis.
Mângâiere nu e,
acolo nu-i Vis.

Şi luna-copilă,
în noaptea de vară,
şi stelele-n cer,
luceafăr de seară,
la caii ce-aleargă
privi-vor de sus,
pe culme de deal,
către-un veşnic apus…

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu noi, cai şi fluturi

prin caii mei fugea o iarnă
şi-n coama lor zăceau iluzii
pe margini fine de lucarnă
doar fluturii-şi dregeau contuzii

ei alergaseră prin luncă
nebuni cu aripi iscălite
ce-n zboruri moartea şi-o aruncă
fugind de-arhaice ispite

prin caii mei absenţe stinse
galopuri şuierând furtună
cu aripi de-asfinţit întinse
ce ziua vrea să ne răpună

suntem, poete, umbre albe
de nori plutind în cavalcadă
murim ca fluturii pe nalbe
şi nimeni nu vrea să ne vadă

rămânem iarnă şi confuzii
în lumea plină cu iluzii

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Calul paşte iarbă,
Iarba paşte caii,
Iarba ne paşte şi pe noi,
Timpul ne paşte şi el,
Caii văzduhului ne pasc până la rădăcină,
Sărutul tău mă paşte uneori,
Cândva caii erau zei păgâni,
Domnul era ocupat cu zidirea Lumii,
Am eu un cal înţelept care mi-a spus povestea,
De ce, credeţi, se uită caii lăcrimând
La bietele noastre fiinţe?
Uneori mai dau şi din cap a jale.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu las în "voia sorţii"

Nimic nu las în "voia sorţii"
Căci sunt nemuritor
Şi-n mine ia mereu proporţii
Un Chip divin, de Creator...
Sfidez întunecimea morţii,
Lumin spre veci biruitor
Şi Domnul îmi întinde sorţii
Ca unui fiu moştenitor

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mor caii... (poetului Ion Bica Pop)

Proverbul cel cu câini şi cai
E în esenţă înţelept,
Dar, ca şi altele mai ai,
Mă îndoesc; totuşi aştept.

epigramă de Gheorghe Luchian D'Aquila (9 ianuarie 2009)
Adăugat de Gheorghe Luchian D'Aquila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul sorţii...

Viaţa e un joc al sorţii,
poate-a cerului beţie,
care-ascunde astăzi morţii,
cu speranţa să re-nvie.

Şoapte multe strangulate,
stau în pietrele tăcerii,
doruri ce-au plecat departe,
rătăcite-n valul mării.

Câţi pierduţi în multe vise,
ori în jocurile minţii,
spală lacrimile-nvinse,
când se roagă la toţi sfinţii.

Se pornesc, scriind sfârsitul,
multe gânduri nerostite,
lasă-n urmă testamentul,
cu speranţe pregătite.

Curge beznă sau lumină,
vei pleca cu tot alaiul,
dar în liniştea deplină,
unde-i iadul, unde-i raiul!?

Dacă crezi în jocul sorţii,
ai un pas spre miluinţă,
iartă-i pe toţi vinovaţii,
care calcă pe credinţă...

poezie de Mihail Janto (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cineva a secerat aseară
Caii verzi ai poeziei mele.
Mirosea a iarbă şi a ceară,
A dogoarea soarelui pe piele.

Aş fi vrut să sun la ambulanţă:
"Alo, hai, salvează ce se poate,
Trei idei, o ultimă speranţă,
Înţelesul vorbelor deşarte!"

Dar ce rost, că lumii nu ii pasă
Dacă-n mintea plină de fiori
Când se-arată luna ca o coasă
Vin doar caii verzi să pască flori.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel predestinării

RONDEL PREDESTINĂRII

Enigmatic, ceasul sorţii
bate, de timp neînfrânt,
la viaţă chemând nepoţii
celor pe drum spre mormânt.

Să învârtă acul roţii
spre al vieţii legământ.
Enigmatic, ceasul sorţii
bate, de timp neînfrânt,

Tot din veşnicia nopţii
am renăscut în cuvânt,
într-o pauză morţii.
Dar mă ascunde-n pământ,
enigmatic, ceasul sorţii.

Maria Filipoiu

rondel de Maria Filipoiu din Rondeluri dedicate
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa sorţii

În faţa sorţii... să stai dreaptă,
Să nu te-nchini la întâmplare
Şi vei urca treaptă cu treaptă
Pe scara vieţii... către soare.

Nu te-apleca, nu te supune,
Din lacrimă să nu faci râu,
Tu ai ca trandafirul, nume
Şi eşti ca macul roşu-n grâu.

În faţa sorţii... să fii tare,
Nu poţi să plângi un păcătos,
Durerea cât ar fi de mare
Tu, umărul, să nu-l pui jos.

Păstrează câteva cuvinte,
La rău nu te-nchina nicicând,
Fereşte-te de cel ce minte
Şi-n veci... păstrează-mă în gând.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plata sorţii

Filând în viaţă numai avantaje,
Vei găsi într-o bună zi,
Floarea iubirii arsă,
Pe-o pustie plajă.

epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mor caii când vor câinii

Vin refugiaţii-n ţară,
Noi plecăm, plecăm pe-afară.
Nu-i aşa cum vor românii,
Nu mor caii câd vor câinii.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Dar cu caii ce-aţi avut?"

Mârţoaga omului smerit,
Căzând adesea din picioare,
E-un armăsar ce-a suferit
Programul de... "globalizare".

epigramă de Alexandru Gecse din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ironia sorţii

Întâi îţi pierzi podoaba capilară,
Te-nsori apoi cu o roşcată snoabă
Făcând, ca mulţi, greşeala similară,
Ca să constaţi că ai pe cap podoabă.

epigramă de Florin Rotaru (2009)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quo vadis, Dragoste?

Noi ne iubim ca doi nebuni
Şi ne certăm ca doi tâmpiţi,
Suntem şi răi cu noi şi buni,
Şi fericiţi şi... ne ghiciţi?

Noi ne urâm ca doi tâmpiţi
Şi ne-mpăcăm ca doi nebuni;
Spuneţi-ne, de ne ghiciţi
În palme, totul, oameni buni!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 octombrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii vântului

În caleaşca vântului
Plimbă-mi-se nesăţiosul dor
Ce poartă de sanchi, deasupra...
Umbrela firavului nor.

Caii vântului mănâncă
Jarul dorului nestins
Şi-n caleaşcă plimbă timpul...
Unde-a nins şi nu s-a prins!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fără un vis este un om bătut de vânturi şi ploi, care merge la întâmplare, după cum îl duc sorţii. Când un om cu un vis îşi atinge visul, dacă nu construieşte "urmarea" visului, dacă nu îl înlocuieşte cu altul, dacă nu creşte energia respectivă - atunci devine un om cu un vis împlinit. Adică... un om fără vis, bătut de vânturi şi ploi, care merge la întâmplare, după cum îl duc sorţii.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Efemer prin orologii
O clipă de umbră sub soare
O picătură de carne
In hămesitul timp

O adiere de vorbe trecătoare
Un pai in şemineul vieţii
Abur in ocaua morţii
Plumb in talgerul judecătii

Un fir de iarbă in vântul sorţii
Un cocon de lut cu vise
O cârtiţă ce sapă după aripi
Hoinar praf pe masa vieţii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

am lăsat privirea în urmă
să văd cum zboară
pescăruşii peste zare
întregul mă întreba mereu şi pe la spate
omule, unde este cealălaltă jumătate
mâine va veni aici
eu nu voi fi atunci decât o pană în vânt
lumânarea ardea în depresii majore
eu rătăceam năuc printre gânduri
seara, mă închideam între ziduri
să astup gândirea letală
uneori dădeam creaţia perfectă
din oase zdrobite de soartă...
am ascuns în ochi o mare
cobor pe val şi mă scufund în zare
mă regăsesc în zori în adâncimi abisale
plângeau pe ţărm cuvintele nescrise
prin munţi visam la aripi să zbor
căutam ploaia să mistuie focul ce ţipă
mai daţi-mi o cană şi un strop de pelin
pe aici mi-e dat ca să zbor şi să mor la porţile sorţii
nu vreau cenuşă şi nici vin
mai puneţi în pahare un strop
din viaţa asta tristă şi fără de noroc
să plec, să plec pe altă rută
căutam în mine soluţii incerte
să fur o viaţă din lacrima morţii
plecam din vise încă o dată
mă întorceam între orbite
şi mă scăldam în valurile de cuvinte rătăcite
fugeam de braţul sorţii
şi bat nebun în poarta morţii
să scriu, să scriu despre suava existenţă
a unui poet ce a trăit în lumea inocenţei
păşesc stingher să nu strivesc lumina
tot căutând un munte după mare
întrebările au rămas, sunt multe
mai am doar o întrebare
cine a ascuns răspunsurile în mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!