
Elegie
Sunt muritor! o știu și... basta!
Dar nu cred, totul să destrame...
Căci, în final prin cartea asta,
Voi viețuii prin... epigrame!?
epigramă de Constantin Păun din Epigrame (1996)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Prin jungla amintirilor - Eugen-Emil Coța
Sunt un om deschis și basta,
Ca atare, spun fățiș
Că, pe lângă cartea asta,
Jungla e un luminiș!
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Divertisment prin existență
În lacrimi scriu confesiune către dezamăgitul om din viitor,
Că tot ce punem în iubire e teama unui muritor.
Mă leg de spirit prin speranță, căci prin speranță
voi putea să mor,
Azi sunt o pasăre măiastră, și mâine sunt un vierme în ogor.
Un torturat pe veci, în necredință, căci în credință sigur am să mor,
M-am aruncat în propria ființă, ca să rezist prin simplul abandon.
Mă las purtat de valul gândurilor rele ce sap în mine șanțuri ce mă dor,
Triumf mârșav asupra vieții mele, căci mi-e sortit să sufăr ca și muritor.
Sunt blestemat să simt orice durere, căci prin durere omul nu va piere,
Dar lasă răni din ce în ce mai grele ce naște-n în mine un alt om.
Sunt suspendat de voi prin suferință ca să mă sinucid apoi de dor,
Și incapabil să rămân în lume mă retrăiesc într-un minut minor.
În toate cele ce-au să vie și-n toate cele câte-au fost
Supremul adevăr rămâne... eu sunt un simplu muritor.
Suntem sortiți prin existență la joc murdar... de creator,
Ruleta vieții se termină când moartea-i vine-n ajutor.
Un fel de cacealma a vieții, capriciul unui ziditor...
Divertisment prin existență e planul lui de viitor.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie... numai mie!
Îmi este trainic monumentul,
Nu poate timpul să-l destrame
Căci eu am scris cu sentimentul
Eternității-n epigrame!
epigramă de Ion Potopin din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului și epigramistului Constantin Păun, pentru cartea "Cu ochii în patru"
Exigent cum nu e altu
Și mereu cu ochii în patru,
Dovedește și prin fapte
Că-i șlefuitor de poante.
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Concurență
Au avut noroc și basta...
Cum răsare soarele,
Spală putina, nevasta,
Iar el... trotuarele!
epigramă de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin tot ce a simțit, prin tot ce a gândit omul se vrea prelungit în infinit. Deși cele ce se petrec în jurul lui îi dau motiv să creadă că totul e trecător și el însuși e muritor, el dorește, cu înfocare, parcă, să știe că poate fi nemuritor. Nemuritor în ordinea morală prin "Umanitatea gândurilor și faptelor lui", nemuritor în ordinea fiziologică prin mugurii odrăsliți din corpul lui, prin copiii lui, prin fericirea și mulțumirea sufletească pe care prin acțiunile lui o realizează în sufletul celor din jurul lui.
Dan Begu în Umanitatea și pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie (01.07.1997)
Strig la viață: hei, ingrato,
Nu mai curge prin pipetă;
Bagă-ne mai bine-n NATO,
C-altfel totul se repetă!...
epigramă de Constantin Păun din Drumuri împușcate (1999)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetei Mihaela Colin, la cartea "Luminez și aștept"
Nu știu unde să cat vină,
Că poștașul nu sosește,
Dar de prea multă LUMINĂ...
Tot ce vine se topește!
madrigal de Constantin Păun din Drumuri împușcate (1999)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cred în Tine, Doamne
Eu cred în Tine Doamne! Cred
că totdeauna Tu îmi dai
puterea-n care mă încred
că la sfârșit mă duce- n Rai!
Eu cred în Tine Doamne! Știu
că-mpreună vom fi mereu
căci sufletul meu este viu
chiar de e noapte-n jurul meu!
Eu cred în Tine Doamne! Când
nouri negri se vor ivi,
eu nu m-oi clătina nicicând
căci ochii Tăi mă vor privi...
Eu cred în Tine Doamne-oricând
când vânturi vor bate-n Vale,
că-n suflet mi-e-al Tău Duh arzând
cu focul Dragostei Tale!
Eu cred în Tine Doamne sfânt!
Tu comoara vieții mele
ce am găsit-o prin Cuvânt
sus în Cerul plin de stele....
Eu cred în Tine Doamne-acum
câștigat de-a Ta Iubire,
căci o viață-i orișicum,
dar cu Tine-i fericire!
poezie de Ștefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Așa... de boală (unor răutăcioși)
Din ce "scot" din epigrame
Să mă-nbogățesc? Nici gând
Sunt chiar muritor de foame
Da nu-s muritor de rând!
epigramă de Gheorghe Gurău (aprilie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, la ora 12, am terminat trilogia "Orbitor". Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Ultimele pagini le-am scris plângând în hohote. Nu mai vedeam literele de lacrimi. Nu-mi vine să cred că am fost în stare să termin cartea asta imposibilă și imensă, care-o să rămână justificarea mea pe pământ. Azi se-ncheie o uriașă etapă în viața mea. Nu știu ce-o să urmeze, sper doar că nu voi fi lepădat cu totul, că mi se vor mai da clipe fericite ca asta de acum.
Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce femeile ne... plac
Femeile ne plac și basta
Și dragi ne sunt și ele nouă,
Acum, în veac și-n viața asta
Ce-o împărțim cu ele în două.
Ne plac femeile rotunde
Fiindcă sunt moi și delicate
Și le-au sculptat artiștii nude,
În piatră din antichitate.
Ne plac femeile suave
Fiindcă opusul ne atrage,
Precum tulpinele firave
Atrag jivine fitofage.
Femeile ne plac și basta
Căci din Lumină și Cuvânt,
Le-au zămislit Divini din coasta,
Primului om de pe Pământ.
Ne plac femeile nebune
Din lumea toată pe alese,
Căci peste tot sunt o minune
Roșcate, blonde sau negrese.
De ce femeile ne plac?
Pentru că așa este firesc,
Iar dragostea ne este leac
Atunci când știm că ne iubesc.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Insolația
"Razele" din Eforie,
Deși m-am păzit mereu,
Au trecut prin pălărie...
Dar și prin bugetul meu.
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui scriitor
Având ferestrele deschise
Când prin cenacluri mai apare,
L-am spionat prin manuscrise
Și m-am convins, sunt scrieri rare.
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu știu..
... eu știu că v-a veni o zi de toamnă, poate
sau zi de primăvară timpurie
și-n mine totul v-a cădea în toate
și vor porni încet spre veșnicie
și-ncă mai știu că-n ziua sorocită
tot biologicul din mine, instabil
v-a curge cum curg apele prin sită
și prin dârmoane cânepa, tiptil
mai știu c-am să revin iar la esență
și-ncă mai știu că iar voi fi trimis
prin alte lumi să scot din decadentă
subtilul rătăcit și compromis...
poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cititori de epigrame
Epigrama este bună
Pentru cei cu carte-n mână.
Cei ce cartea n-o iubesc
Epigrame nu citesc.
epigramă de Adrian Timofte (2019)
Adăugat de Adrian Timofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, cea a nimănui...
Îmi aparțin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine și nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu știu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte
Nu vreau să-mi plâng de milă deși o fac mereu
Căci viața asta-i scurtă și sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Și nici cu diamante sau chiar aurul tot
Nu știu de unde vin și nu voi ști vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ți-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă rănești prea crunt
Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi și noroi?
Iertat să fii de mine, eu, cea a nimănui
Și-n clipa cea din urmă, să uiți c-am existat,
Așa cum știi că totul are un loc al lui
În viața asta care pe toți ne-a acceptat...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

La declanșarea corupției
Confrați ai mei, trăgând la rame,
Ca să comiteți epigrame,
Mai dați încolo bișnițarii,
Că-n capul lor sunt "ăia marii"!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea celor care colecționează poezii sau epigrame sunt precum oamenii care mănâncă cireșe sau scoici: aleg mai întâi ce e mai bun, și sfârșesc prin a mânca totul.
citat celebru din Chamfort
Adăugat de Elena Gheorghe

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să-mbătrânesc
Nu vreau să-mbătrânesc și nici să trec
Prin lumea asta... ca o nălucire,
Cu munții și izvoarele petrec,
Străfulgerând adâncuri de iubire.
Pe umăr port... tăcerile și vântul,
Privirile îmi sunt săgeți de foc,
Buzele știu sărutul și cuvântul,
Iar sufletul mi-l vând la iarmaroc.
Dansez cu lupii iernilor, pe creste,
Sunt pustnicul uitat... și neștiut,
Păcatul credincioaselor... neveste
Și fumul ireal din așternut.
Nu vreau a-mbătrâni, la mânăstire
Mă duc așa, ca orice muritor,
Ce caută puteri... și mântuire
În ruga inefabilului zbor.
Cu palma modelat-am sânii goi
Și trupul inocentelor smerite,
Ținând de coarne... păcăliții boi,
Ce trag la jugul marilor ispite.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!