* * *
cineva a vosit geamul cu ruj negru
nu-l săruta privind spre grădină
atâtea urme pe buze și cămăși
noaptea chiar în timpul zilei e de nespălat
poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
câinele se smulge în lanț
de se înclină casa
în balamale scâncesc
cățeii zilei de ieri
poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iriși trandafiri
de la doi bărbați diferiți
asemenea apei lor de colonie
îmi înmiresmează camera
poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cearșafurile pe care ea le usca
în fiecare zi mai caldă
pentru ca patul să miroase a grădină
pentru ca vântul să alunge din el visele urâte
cearșafurile flutură purtând-o
pe malul celălalt într-o barcă îngustă de stejar
tocmai a venit primăvara
frânghiile de uscat rufe întinse pe catarg
numai că lipsesc pânzele albe
presate în cub de gheață
în frigiderele dulapurilor
poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
o singură casă stă dreaptă
între firele de iarbă aplecate
cât voi putea să-mi sprijin privirea de ziduri
în spatele cărora mama toarnă lapte în farfurie
fără să se teamă că o mătură vântul
poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment de sonată fără nume
Îți voi săruta mâinile
Cum sărută vântul trandafirul serii.
Îți voi săruta gura
Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.
Îți voi săruta ochii
Cum sărută soarele geamul, în zori.
Îți voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...
poezie celebră de Jose Maria Peman (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Dacă ne plimbăm noaptea pe o stradă și aleargă spre noi un om pe care-l vedem chiar de departe - căci strada urcă în pantă și este lună plină - nu-l vom prinde, chiar dacă apare cineva care fuge și strigă după el, ci-l vom lăsa să alerge mai departe.
Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Castle" de Franz Kafka este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun
Eu nu-l iubesc pe Moș Crăciun,
Cu mine el nu a fost bun,
Mereu el m-a sărit din rând,
Cadou nu mi-a adus nicicând.
Obrăznicii nu prea făceam,
Îl așteptam privind pe geam,
Drumul spre mine nu-l știa,
De-aceea cred că nu venea.
Tristețea-n suflet ascundeam,
La nimeni of-ul nu-l spuneam,
Îmi impuneam să fiu mai bună,
În anul următor să vină.
Anii treceau, el nu venea,
Nădejdea rost nu mai avea,
Timpul s-a scurs și pot să spun,
Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun.
poezie de Viorica Pop din Pași spre viață (20 noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să înainteze printre ele? Îi era imposibil! Se alesese praful de înfățișarea lui! Acum era ciufulit, cu tricoul rupt, plin de urme de ruj, chiar și pe brațe... De abia reușea să-și țină rucsacul, să nu-l piardă; ar fi fost dezastruos pentru el. Dar tras din atâtea părți, chiar exista riscul să cedeze curelele rucsacului, să se rupă și să se desprindă din spatele său, să-l piardă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutele-mi urme ...
Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi,
La urme de pași zăvorâte în timp,
Captive în chingi de țărână și ploi,
Cu glezne zdrelite în lanțuri de ghimpi.
Trecutul e-o dâră târându-se-ncet,
Prin vechi amintiri zvârcolindu-se-n van,
Din care răzbate sinistru scâncet
Al timpului prins, între limbi, pe cadran.
Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi-
Nici ceasul, nici clipa să schimb nu mai pot...
Triumfe speranța de-a merge în doi!
Trecutele-mi urme din viață să scot,
Chiar dacă din timpu-mi rămas-a un ciot...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș săruta. Nu pe buze, pe suflet. Dacă îmi renegi existența și nici măcar nu întorci obrazul ține cont că sărutată nu rămâi. Te voi săruta pe lipsă.
George Proca (25 august 2019)
Adăugat de George Proca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș săruta
Te-aș săruta... acolo unde,
Nimeni măcar... n-ar bănui
Și nici cu gândul a pătrunde,
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.
Te-aș săruta... cu buze fripte,
Cu patimă arzând și dor,
Păstrând privirile înfipte
Și-alunecânde-nspre picior.
Te-aș săruta... înlănțuită
Și dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia șoptită,
Pe-o dulce margine de pat.
Te-aș săruta... și tu știi bine
Pe unde? cum? de câte ori?
Și clipe-ți vor părea puține,
Pentru nebunele chemări.
Te-aș săruta... fără-ncetare,
Sorbindu-ți magicul nectar,
Când ești deschisă ca o floare,
Plină de patimă și har.
Te-aș săruta... acolo unde,
Nimeni n-ar încerca în veci
Și-adânc, în tine m-aș ascunde,
Rugându-te... să nu mai pleci.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș săruta
Te-aș săruta acolo unde
Nimeni măcar n-ar bănui
Și nici cu gândul a pătrunde
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.
Te-aș săruta cu buze fripte,
Cu patimă arzând și dor,
Păstrând privirile înfipte
Și-alunecânde-nspre picior.
Te-aș săruta înlănțuită
Și dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia șoptită,
Pe-o dulce margine de pat.
Te-aș săruta și tu știi bine,
Pe unde? cum? de câte ori?
Și clipe-ți vor părea puține,
Pentru nebunele chemări.
Te-aș săruta fără-ncetare
Sorbindu-ți magicul nectar,
Când ești deschisă ca o floare
Plină de patimă și har.
Te-aș săruta, acolo unde
Nimeni n-ar încerca în veci
Și-adânc în tine m-aș ascunde
Rugându-te... să nu mai pleci.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași albi
Pășesc pe-a vieții cale în iarna care-ncearcă
s-acopere povestea de pași lăsați în urmă
cu albul din noianul de fulgi ce vin în turmă
să-mi șteargă urma clară, sau chiar să o întoarcă.
Parcurg urcușul singur, călcând pe stratul moale
ce-acoperă atâtea povești din alte visuri
ce au parcurs cărarea și au lăsat doar scrisuri
citite printre gânduri, în timp ce merg agale.
Întorc, ușor, privirea, sunt multe urme șterse,
sau poate-s prea departe, sau unghiul mă înșeală,
căci gânduri mustrătoare mă scot din amorțeală
și văd imagini clare, mai multe și diverse.
Sunt chipuri de femeie în gânduri, printre urme,
ce mă îndrumă-n viață, ce-mi însoțesc parcursul,
văd chipul mamei mele, și chiar i-ascult discursul,
mai văd un zâmbet care din dor mai vrea să curme.
Văd chipul Ei, mai apoi, al celei mai iubite,
cea care multe urme alături mi le-așterne,
privind urcușul aspru cu-aceleași griji materne
și-mi dă, ca de plecare, săruturi nesfârșite.
Mă-ntorc din nou spre munte, încerc să țin cărarea,
și nu mă mai simt singur, nu simt nici oboseala,
las urme apăsate și uit și răfuiala
cu iarna, căci în munte e ea acum: chemarea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din lunga petrecere tristă
Cineva spunea
ceva despre umbrele care acoperă câmpul, despre
cum trec lucrurile, cum un om adoarme spre dimineață
și cum dimineața se duce.
Cineva spunea
cum se oprește vântul și cum revine,
cum scoicile sunt sicriile vântului,
dar vremea vremuiește.
A fost o noapte lungă
și cineva a spus ceva despre cum își revarsă luna lumina
albă
pe șesurile reci, cum nu era nimic în față,
în afară de-aceleași lucruri.
Cineva a menționat
un oraș în care ea mai fusese înainte de război, o cameră cu două
candele
pe perete, cineva dansând, cineva privind.
Începem să credem
că noaptea nu se va sfârși.
Cineva a spus că muzica încetase, dar că nimeni
nu a observat.
Apoi cineva a spus ceva despre planete, despre
stele,
cât de mici erau, cât de departe.
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Hopper Hardcover" de Mark Strand este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
O lungă așteptare
Noaptea s-a culcat pe sine,
tu ai uitat-o în dormitor
cu întunericul la fereastra spre grădină
și te-ai pornit la mine.
În fața ușii s-a îndoit timpul,
o deschid să văd întruchipată minunea,
povestea nu-i chiar poveste,
o lungă așteptare
cu brațele deschise a împreunare-n destin
și patimă-n dragoste.
Îți spun să nu mai pleci,
să te oprești la locul
unde ți s-au aprins călcâiele!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (12 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructul oprit
Dacă tot l-ați accesat,
Nu-l consumați nespălat
distih de David Boia (21 august 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu putea spune nici măcar ce era ea însăși, necum ce sau unde era Zeița. A trecut un delfin, un iepure negru, un arici. Voia să spună ceva și nu-și mai nimerea gura, cu toate că cineva o săruta delicat.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sânziana
Luna își imbracă mantia de stele
În văzduh se-ncinge dans nebun de iele
Peste câmpuri crude mii de zâne bune
Florile de aur le-mpletesc cunune
Umbre fermecate în cămăși de lapte
Cântă și descântă binele în șoapte
Ape cristaline și pământul moale
Dulce se-nfioară sub tălpile goale
Este noaptea sfântă, crânguri și poiene
Sunt altar de magic cor de Sânziene
Dansul lor în noapte-l roagă pe ursit
Flori de aur galben poartă spre iubit
Nu privi spre ele de le-auzi chemarea
Sunt nepământene, ceată din visarea
Zărilor străine, zâne fără moarte
Orb tu vei rămâne, mut pe jumătate.
Iar spre dimineață, magică lumină
Zori de zi pe buze, inima mi-e plină
Zâna mea de suflet, mama nu știa
C-am venit pe lume chiar de ziua ta
Versul meu de suflet, Sânziană-l ia
Darul pentru tine, azi de ziua mea
Fă ca Sânziana lumea să mă știe
Astăzi de Drăgaică-n tainică magie!
poezie de Cristina Iuliana Ciurlan
Adăugat de Cristina Iuliana Ciurlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disecția în verb
Dacă noi ne-am bucura de noi
așa cum se bucurâ cuvintele de cuvinte
Noi ne-am săruta pe noi
fără buze
și cuvintele s-ar săruta pe ele
fără
noi!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!