
Nu sta prea mult cu un prieten trist! Când te duci într-o grădină te uiți, cumva, la buruieni? Petrece-ți mai mult timp printre trandafiri și iasomie!
citat clasic din Rumi
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Când n-ai să te mai găsești printre cuvintele mele, atunci mă vei iubi, dar voi fi mult prea departe și mult prea prinsă într-o altă poveste.
aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
* * *
s-a-ntâmplat azi noapte să te visez
rar
foarte rar
dar se mai întâmplă
și oricum te caut printre vise
ca printre hârtiile mele vechi
cu poezii
văzusem un documentar
cu ada lovelace
și-n visul meu tu erai ada
îmbrăcată ca atare
într-o grădină cu trandafiri
ca-n rochia de acum câteva zile
și-mi spuneai ceva
dar era foarte mult zgomot
și nu știu să citesc de pe buze
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Petrece-ți mai mult timp în rugăciune ca sufletul tău să fie plin de vioiciune!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea este cel mai trist cuvânt
El care vede printre rinduri
Vocea bleu marine din tristu-mi cint
Vede-n ea mare, cer estompat
Din sufletul ce ma traieste-n "sint"
Ce sa fac, sa mai iubiti mai mult
Voi ce nu-mi vedeti inima grea
Sufletul in zdrente agatate
De culoarea muzicii din ea.
Ce sa fac, cum sa ma apar
De sagetile ce ma patrund
De cuvinte grele de injurii
Muscind intr-un sentiment plapind.
Ce sa va spun voua de tristete
Cel mai trist dintre zimbiri absente
Cel mai tragic nimb al literei
Ansamblata-n mii de sentimente
Este trist, mult prea tragic
Sa incerci sa scrii totul cu singe
E absurd si mult prea complicat
Ca desi lovit, sa nu poti plinge.
Cel care ma vede printre rinduri
Daca scriu ma tac sau poate cint
Ma gaseste astazi numai suflet
Cu singe si plins curgind cuvint.
E greu, mult prea greu
Ca ranit sa te expui din nou
Unei lumi care loveste-n tine
Si nu intelege visul tau.
E greu, mult prea greu
A-ntelege de ce unii ucid
Chiar si mortii, ce cinta sub pietre,
Sau se scriu prin aerul lichid.
cântec interpretat de Elton John, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult!
Prea mult ați furat,
V-ați înfruptat din mine,
Ca niște corbi nebuni,
Flămânzi de albumine.
Lăsați poemul meu,
Voi corbi cu clonț de vultur,
Ajunge-un Prometeu,
Eu nu rănesc, nu tulbur!
Prea mult amatorism,
Prea trist și derizoriu,
Nu însemnați nimic,
Cloncani de promontoriu.
V-am tot îngăduit,
V-ați cocoțat pe mine,
Este deja prea mult,
Ridicoli fiecine!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângi, țară iubită, pentru copilul nenăscut care este moștenitorul temerilor noastre. Să nu iubească pamântul prea mult. Să nu râdă prea bucuros când simte apa șiroindu-i printre degete, nici să nu stea prea tăcut când soarele ce apune înroșește savana. Să nu fie prea emoționat cand aude păsările cântând, nici să nu îndrăgească prea mult un munte sau o vale. Pentru că teama îl va lipsi de toate dacă dă prea mult.
Alan Paton în Cry, the beloved country! (1985)
Adăugat de Rosca Simona

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un oraș nu prețuiește mai mult decât o grădină de trandafiri.
citat clasic din Jose Santos Chocano
Adăugat de Loredana Foca

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezamăgirea și ghinionul nu-și fac mult timp sălaș printre noi, cei nevoiași; nu putem trăi dacă poposim prea mult să reflectăm asupra lor.
citat din Viramma Racine
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Recomandare
Vecine, când te duci la bar
Și uiți să te întorci acasă,
S'te ții cu mâna de pahar
Să nu cumva să cazi sub masă.
epigramă de Vasile Moșneanu din Între coasă și floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt robul iubirii
Sunt robul iubirii
cu miros de iasomie
și gust de trandafiri!
Sunt robul iubirii
unei oaze de cleștar
învelită-n nuferi albi
ce strâng la piept
pentru culcuș de seară
iubiri de mult uitate
de prinți și de regine
ce doar luna... și nufărul le știe!
Năluca lor în noapte
plutește peste ape
Iar salcia la mal...
ascultă a lor șoapte!
O broască-n stufăriș
le cântă la țambal
iar la chitară, un greier mic
o acompaniază formând un grup hilar!
Dar răsăritul, cu o rază
Destramă vraja de pe lac
Doar nufărul rămâne
Tot el... imaculat,
îndrăgostit ca mine,
de vise ș-amintiri
cu miros de iasomie
și gust de trandafiri!
poezie de Mariana Zorița Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gradina zoologică, precum un părinte uriaș, are grijă de ocupanții ei: le oferă mâncare, apă, adăpost, igienă și asistență medicală; problemele fundamentale ale supraviețuirii sunt reduse la minim. Rămâne, astfel, mult timp liber. Cum este folosit acest timp într-o grădină zoologică neumană, variază, bineînțeles, în funcție de specie. Unele animale se relaxează liniștite și dormitează la soare; pentru altele, din contră, inactivitatea prelungită este din ce în ce mai greu de suportat. Dacă ești un locuitor al grădinii zoologice umane, inevitabil faci parte din a doua categorie. Deoarece ai un creier în esență explorator și inovator, n-o să fii capabil să te relaxezi prea mult timp.
Desmond Morris în Zoomenirea. Un studiu clasic despre animalul urban
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
E mult prea scumpă
E mult prea scumpă viața asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o lași să treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieții
să-l poți uita și-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poți nesocoti vreun har.
E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrățișarea
să-ți pară vreo iertare grea.
E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrșit,
să-ți par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.
E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
și pacea inimii și slava
statornicului legămînt.
E mult prea scumpă veșnicia
s-o dai pe-o umbră și pe-un fum;
E mult prea scump Cristos și Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult dincolo
Mult dincolo de ideea săvârșirii de fapte bune sau rele,
se afla un câmp. Te voi întâlni acolo.
Când sufletul se odihnește în acea iarbă,
lumea este prea întreagă pentru a mai fi ceva de spus.
Idei, cuvinte, chiar expresia "a fi alături",
nu mai au nici un sens.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omenirea nu dispare
În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.
În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.
În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.
Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.
Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.
Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.
Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.
poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred ca va fi iarnă
Cred că va fi iarnă când o să revină.
Pe albeața insuportabilă a drumului
se va ivi un punct, atât de negru, încât ochii se vor încețoșa,
se va apropia mult, mult timp,
făcându-i absența comparabilă cu sosirea,
iar pentru mult, mult timp va rămâne un punct.
Un fir de praf? O înțepătură în ochi? Și zăpada,
nimic altceva, doar zăpada
și mult, mult timp nu se va mai vedea nimic,
și el va da deoparte draperia înzăpezită,
va căpăta formă și trei dimensiuni,
va continua să se apropie, aproape, tot mai aproape...
Asta-i limita, mai mult nu se poate apropia. Dar el se apropie,
acum e prea uriaș pentru a mai putea fi măsurat.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un prieten într-o viață e mult, doi e foarte mult, trei e aproape imposibil.
citat din Henry Adams
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta
La fel ca vremea de afară,
Tu ești și ploaie, ești și soare...
Furtună matinală, sau briza de seară,
Static și în mișcare.
Controversat... iubit, respins,
Ești în mixaje de culoare...
Când prea comod, când prea aprins,
Când mult prea slab, când mult prea tare.
Enigmă spuseră mai mulți;
Sau poate n-au spus, n-au gândit...
Trist e, că doar pe-acești saluți,
Pe ceilalți, gonind răstit.
Și cât de mare ironie de ai privi în cine ești!...
Nu cred că-ți place tot ce-ntâmpini
În al tău timp ce nu găsești;
Deschide-ți ochii la răspântii!
Un paradox în rătăcire; tu cum te definești?
Nu cred că știi... și nici n-ai timpul,
Să poți opri aflând ce ești
Analizându-ți corect simțul.
Astăzi, o nouă zi se-așează
Pe calendarul tău cu stele...
Vine cu grabă și marchează
Anul ce-a zburat, furat de rândunele.
La fel ca vremea de afară,
Între furtuni și cer senin
Te regăsesc tot într-o gară...
Oare, mă-aștepți ca eu să vin?...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iasomie
Mirosul ăsta de iasomie
atât de senzual
de misterios
îmi amintește de tine
de ochii tăi albaștri
atât de reci și inexpresivi
parfumul ăsta de iasomie
care plutește în aer
de câte ori treci tu
îmi excită creierul olfactiv
iar eu o iau razna
te caut ca o sălbatică printre culori
printre cuvinte
și te regăsesc printre sunete
râzând ca un demon
crud și nesătul
care tocmai a violat o virgină.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fierbe asfaltul și se crapă țărâna
se tânguie în dungă clopote din frunze uscate
și e doar luna lui cuptor
ca atunci când visam la cerbi albaștri
mai știi pădurea
mai știi cărarea
mai știi ceva din luna aceea mult prea rotundă
sau doar visam de nebun într-o barcă goală
pe un lac mult prea adânc pentru moarte?
între timp am iscodit izvoarele
acum secate parcă de o lume mult prea lume
și-mi trag o parte din lacrimi
ca pe un târâș de lemne retezate de tinere
ca să nu le mai doară rădăcinile
ca să nu mai viseze aiurea la stele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!