Neamurile proaste

Câte neamuri proaste în această ţară!
Suflete de slugă, lepre, mitocani
Se întrec în vile, au maşini la scară
Ştiu doar o deviză: bani şi iarăşi bani!

N-au prea multă şcoală, cam de clasa IV-a,
Dar au prins clişee la televizor
Toţi au doctorate, să-i admire şatra,
Ţipă mahalaua în osânza lor.

Şi ce morgă tâmpă! Ifose stupide!
Ochelari de aur, ţoale de import!
Fac pe francmasonii, intră prin partide...

Ah, voi, neamuri proaste, nu vă mai suport
Pentru mine sunteţi nişte linge blide,
Ouă de năpârcă, ce duhnesc a mort.

sonet de Corneliu Vadim Tudor (19 iulie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţii de voturi

Nu se mai vindecă această ţară
De boala asta groaznică şi rară.

Este hoţia cea mai blestemată
Care ne trage, zi de zi, pe roată.

Sondaje mincinoase şi nefaste
Scoase din burţi de nişte neamuri proaste.

Apoi se fură-n văzul tuturor
La urne chiar, şi pe calculator.

Softul netrebnic e trucat din vreme
Cu cele mai sofisticate scheme.

Echipe de borfaşi bine dresaţi
Din zori şi pînă noaptea sunt plimbaţi.

Autocare pline de geambaşi
Cutreieră la sat şi la oraş.

....

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, dacă nu-i prea greu
Pune ordine în haos
Şi învaţă neamul meu
Să se roage în pronaos.

Doamne, dacă mă iubeşti
Ia vrăjmaşii de pe mine
Ştii Tu cum să-i pedepseşti
Să-i faci lumii de ruşine.

Doamne, dă-le la săraci
Pâine, pace, bucurie
Ouă roşii, vin, colaci
Bani de şcoală şi chirie.

Doamne, vindecă-i, de poţi
Pe bolnavii din spitale
Ocroteşte-i Tu, pe toţi,
Cu suflarea gurii Tale.

Doamne, mergi şi la azil
Unde plâng în pumni bătrânii
Naufragiul lor umil
Rupe cumpăna fântânii.

Doamne, sfinte vietăţi
Fără milă sunt jertfite
Curge sânge prin cetăţi
Îngerii Tu Ţi-i trimite.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (26 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea îi iartă pe bandiţii simpatici, dar nu-i suportă pe profeţii care îi dau veşti proaste.

citat clasic din Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Jurist S.C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă "şcoală"... mult strică

Tot aşa, din şpagă-n şpagă
-începând cu paza porţii
femei de servici'- mă roagă
diriginţi cu ştiinţa sorţii,
spus aşa pe îndelete;
copiii cu bani fac şcoală...
să-i împart băieţi de fete,
dar manii să nu fac boală,
să iau table, bănci, pupitre,
urinoare, lavabouri,
pline mucuri îmbâcsite,
minţi spălate în zerouri
să-i lăsăm să copieze,
să îşi facă masterate,
firme mari să desfiinţeze,
că de-s plini de doctorate
dudui-va sănătate,
va fi tot înfloritor,
toţi şi toate educate,
un exemplu de popor,
culmea-n lume, un exemplu
de curaj, de fără frică,
că de şcoli toţi suntem pentru...
şi la noi nimeni nu pică

şi-aşa mintea crudă, mică,
neuzată... nu se strică!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţi-vă că Dumnezeu e o dronă care ne filmează când suntem neamuri proaste.

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masoneria

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!

Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori
Toţi sunt Mari Maeştri (în a trage sfori).

Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele
Plini de semne sacre şi de lanţuri grele.

Ei se trag, cu toţii, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scrişi în catastif.

Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Şi cu manelistul Jean de la Craiova.

Şi cu Fulgerică, zis şi Bragadel
Care face-n spume bere caramel.

Ce solemnitate! Şi ce jurăminte!
Toţi sunt Fraţi de Ordin şi de lucruri sfinte!

Plini de importanţă, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.

E o stare bună, de suficienţă
Ei au luat caimacul, merg doar la esenţă.

Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.

Dumnezeu le este "Mare Arhitect"
Temple – nu Biserici, ce vreţi mai direct?

Cui jură credinţă, lăcrimînd pios?
Forţelor oculte, nu şi lui Hristos.

Toţi vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.

Funcţii şi onoruri aprig sunt vânate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.

Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din ţară.

N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, şi bârfă, lupte tot mai dese.

Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu ştiu nici să scrie, hoţi de drumul mare

Interlopi cu ştate vechi în puşcărie
Şi-au găsit refugiul în masonerie

Ocoliţi de Lege, fiindcă ei sunt fraţi
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistraţi.

Iar de la o vreme, după cum se ştie
Şi muieri fac parte din masonerie.

Doamne, ce ridicol! Şi ce degradare!
Le priveşte lumea ca pe vrăjitoare.

Sunt femei cu barbă şi cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?

Au schimbat şi şorţul de bucătărie
C-un şorţ geometric, de masonerie.

Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar nişte şabloane.

Lume subterană e masoneria
Şubredă ca fumul şi butaforia.

N-au zidit o casă toţi aceşti "zidari"
Ei, de trei milenii, sunt doar panglicari

Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bâlci uitat.

Noi s-avem în viaţă doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.

Templul Lui slujiţi-l, nu un zid surpat
Mai e timp să puneţi capăt la păcat...

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (13 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poli... tic-uri

Ce extaz novator moşteniţi din "politici"?
Pragmatism e, de fapte, ori deliru-n idei?
Cum un ieftin spectacol îl plătiţi ca fanatici;
Când tot voi sunteţi gluma, cât şi sursa... de lei!?

Care-i baza de calcul, dacă nu-i axiomă?
Cine-i face mai buni, mai deştepţi, creatori?
Care-i şcoala, sau ştiinţa; vorbitori fără noimă?
Cum pot ei să conducă; fără a fi... conductori?

Cine plata o face, pentru timpuri pierdute
În palavre, de-a spune, doar la alţii să facă?
Cum de ştiu spovedanii-n testări, ne avute?
Căci la muncă-s doar vorbe, claca lor e să... tacă.

Sunt cu sutele, mii, îmbrăcaţi peste poate.
Se aplaudă singuri, din cântări îşi fac imnuri.
Stau cu luni, spilcuiţi, purtători de cravate,
Înjurându-se într-una; confundând, ţel cu... şpiluri.

Nu îi doare de alţii, doar ai lor au "spitale"...
Nu de leacuri e vorba, căci în ele sunt neamuri,
Ce conduc peste tot. Pentru voi, sunt parale
Pentru şpăgi şi injurii. Şi plecări reci, traşi de hamuri.

N-au nimic din părinţi, sau câştig din breslaş.
S-au ajuns prin minciuni ticluite-n cuvinte.
Doar împart ce trimite-ţi şi când ceri, fug în laş!
Nu întreba ce-a promis, căci oricum, tot te minte.

Şi de bani şi de vise... onirisme promise!
Tu, ce tragi, ca să faci zi de zi, cu efort,
Ei împart tot "en gros"; ţie îţi dau ceva fise...
Telefon să plăteşti; să-i anunţi... de eşti mort.

Şi te îndeamnă,- frumoşi, căci stau zilnic, sunt sticlă,
Toţi curaţi, impecabili, în maşini fumurii-
Să pui deget pe foaie, să-i alegi,"tembelică";
Că te vinzi să munceşti pentru ei... nu copii!?

Ne înţeles este omul, ce-a învăţat tot prin ştiinţă
Să devină în priceperi, mândru, totul să facă.
Nu relicvă de slugă, acceptând neputinţă;
Când putea să-şi conducă, singur, ţara ce-i dată.

Nici nu ştii- ce uşor e să-ţi pui învăţatul
Cel din şcoli ce-ai tocit şi-i plătit de părinţi-
Să produci colectiv, tu să fii acceptatul...
Să te dai celor mulţi, să-i ajuţi, nu să-i minţi.

Doar voinţa lipseşte, ori curajul minor
De vorbit împreună, cei cu şcoli... şi cinstiţi.
Să produceţi schimbări- cu efectul major
Material şi moral- în fericiţi, şi plătiţi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru părinţi

Unde sunteţi voi, părinţii mei?
Ce n-aş da să vă mai văd o dată!
Aţi murit de tot, sau sunteţi zei
Rătăcind pe bolta înstelată?

Astăzi sunt celebru şi bogat
N-am de ce mă plânge, am de toate
Fie Domnul veşnic lăudat
De mi-ar da şi-un strop de sănătate.

Ce folos că scriu şi câştig bani?
La ce bun politica înaltă?
Eram fericit în primii ani
Când am fost, cu toţii, laolaltă.

poezie clasică de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Birturi proaste

Voi nu sunteţi ca alţi birtaşi şnapani,
Iar noi ce galantoni suntem! Căci noi
Nu numai că vă dăm cât cereţi, bani,
Dar dăm chiar şi mâncarea înapoi!

epigramă de George Ranetti din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corneliu şi Vadim... Tudor

E neamul iar în depieire şi-i crunt de irecuperabil,
Căci pierderea îi e de sine, cum pânza întinsă de-un miceliu
De elite, tot pierzându-şi leac, din creierul de-un imuabil
Peste câmpii, păduri, pâraie... lăsate orfane de-un Corneliu.

Colos, precum doar Zeus, unic, nestrămutat, înalt de stâncă
În crezul său în vechi popor, în ţară mare... îl intuim
Presus de noi, în ce-i grandoare, răbdare, ascuns atât de adâncă,
Că nu-i aveam egal de cult, cultură, gând... ce-a fost Vadim.

Un creuzet de inedit, vijelios pân' la pedeapsă,
În mojarare c-un fragil, atent la tot ce-a fost amor,
Neţărmurit la necuvânt domesticit, cum floare în glastră...
S-a răspândit, ceva, prin semeni, mai mult prin suflete... un Tudor.

Parcă sub talpă îmi piere sprijin, ce-aveam Corneliu Vadim Tudor.

In memoriam pentru poet, filozof, istoric, teolog, politician... PATRIOT.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colega

Prea mulţi colegi, prea mulţi dilii,
Prea multă fierbere de-a-n proasta,
Colegi cu rime străvezii,
Îţi fură până şi nevasta.

Te freci de ei pe la lansări,
Analfabeţi de conjunctură,
Maeştri sunt la provocări,
Doar nesimţiţi, cu multă gură.

Plin de " poeţi " şi " scriitori ",
Invazie ca de lăcuste,
Sunt erudiţi, şi ştiutori,
Provin din mame balabuste.

Se trag cu tine de curea,
Pe umeri bat prieteneşte,
Prin vene sânge de lichea,
Şi neamuri proaste le musteşte.

Te pomeneşti cu un poltron,
De parcă aţi fost colegi de armă,
Sau măcar numai de pluton,
Colega, hait că e alarmă!

Eu nu-s colegul nimănui,
Vă-ntreb ce aţi făcut în viaţă,
Din ce-aţi trăit ai orişicui?
Farsori cu versuri de paiaţă.

Mai stare-ţi dracului pe loc!
Mai ogoiţi-vă otrepe!
Cultura nu este un floc,
Să-l pieptănaţi cum v-oţi pricepe.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta Sahara

Băi ecologiştilor, ce vă mai lamentaţi
ca nişte snobi limitaţi şi frustraţi.
Ce, atâta jale pe voi,
că mai puşcăm şi noi câte un cioroi, doi,
că mai învârtim pe proţap câte-un negru berbec,
ca să meargă mai bine vinul sec.
Parcă sunteţi nişte babe plângăcioase,
ce trag a rău, ca nişte păguboase.
Natura e mare şi are de unde,
Că ş-aşa sunt animale prea multe.
Prea multe capre negre stricau peisajul
şi ne costa mereu să reparăm pasajul.

Apoi domnii capitalişti au dreptate,
dacă moare un urs prea picaţi pe spate.
Da uitaţi că noi v-am scos din noroi
şi am aruncat cu dolarii pe voi,
iar acu vă plângeţi că nu mai aveţi ploi.

Ce dacă-i mereu tot mai cald
şi pădurile ard.
Punem copaci de plastic mintenaş
şi mutăm oraşul, la subsol, sub oraş.
Atâta caz pentru nişte lighioane,
lebede proaste ce intră cu capul în avioane.

Şi dacă pământul devine sterp şi arid
şi apele miros a insecticid,
la nevoie, noi avem bani şi ne mutăm pe Lună
sau în altă locaţie, mai bună.
E plin universul de stele şi planete,
ne trebuie doar câteva rachete
ca să le cucerim şi să facem din ele
locuinţe cochete.

Pământul... lasă... că se reface,
Dacă, ceva milenii bune, va fi lăsat în pace.
Apoi sunteţi liberi să-l purtaţi în vis
Ca pe-o amintire despre paradis.

Dar şi aşa se va vedea frumos,
De la distanţă, seara,
Pe un cer străin, cu horoscopul pe dos,
O lacrimă de punct, licărind palid vara:
planeta Sahara.

poezie de Dorel Bîrsan (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii vor emigra în valuri

Cu Veorica Dăncilă preşedinte,
cine în această ţară o să mai aibă minte?
Românii vor emigra în valuri.
Vor fugi cu tot cu neamuri.
Vom ajunge un stat de asistaţi sociali.
Ce nu muncesc, dar vor doar bani.
De veţi vota aşa, veţi plânge neîncetat 5 ani.
Cu un aşa preşedinte, vor fi premiaţi toţi agramaţii.
Vom fi mai săraci mintal, dar însă plini de obligaţii.
Vor câştiga doar cei ce sunt pe combinaţii.
Totuşi sunt unii ce o vor duce bine.
Acei politicieni speciali, cu secretare şi concubine.
Ce de 30 de ani încoace, au reuşit să ne dezbine.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhivistul

Schimbând vreo patru mari partide,
Prin tot atâtea mici "rocade"
Azi nu mai e un "LINGE BLIDE"...
... e "OASE-ROADE"!

epigramă de Gheorghe Suciu din revista "Lumea epigramei" (ianuarie 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarii Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali se întrec în înjurături şi insulte la adresa femeilor, la TV, în direct şi la ore de vârf

Se întrec în tărăboi;
Când i-aud, jur pé Coran,
Că nu pot să spun, din doi,
Care e mai bădăran!...

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (9 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia, "om de succes"

Maşini şi vile, bani în bănci
Şi toţi duşmanii luaţi în lănci,
Succesul ţi-a venit, monşer,
Din lipsa ta de caracter!

epigramă de George Budoi din Caracterul în aforisme şi epigrame (iunie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 24 de ore bag în puşcărie toţi bandiţii din ţară.

citat clasic din Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iorga, Titulescu, câţi oameni de valoare nu au fost eli­­mi­naţi din societate de nişte nimicuri, de nişte ano­nimi? Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de normalitate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex. Trăiesc tra­gic această soartă a poporului român. N-o să iau mi­traliera să fac circ, precum Vadim. Dar nu pot să nu mă întristez.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O adunătură jenantă ( După "O aventură galantă" de Ion Pribeagu )

Într-o zi, mai pe la patru,
Nici la film, dar nici la teatru,
M-aşezai pe un fotoliu,
Nici prea vesel, nici ca-n doliu,
Să văd la televizor,
Nici alb-negru, nici color,
Ce mai e prin Parlament,
Nici adept, nici oponent,
Doar problema s-o descos,
Nici pe faţă, nici pe dos.
Ca tot omul vreau să ştiu,
Nici devreme, nici târziu,
Noi pe cine am ales,
Nici prea rar, dar nici prea des
În vremuri de aspră criză,
Nici tsunami, dar nici briză.
Cine, ţara noatră toată,
Nici săracă, nici bogată,
O ia veşnic în răspăr,
Nici minciuni, nici adevăr.
Câţi dintre aceşti ciocoi
Nici prea vechi, dar nici prea noi,
Cu obrazul de toval,
Nici de om, nici de-animal,
Îşi ţin speech-ul la bufet
Nici prea tare, nici încet.
Prea mulţi stau în parlament
Nici rataţi, nici cu talent.
Joacă-acelaşi circ banal,
Nici linişte, nici scandal.
Te fac mâinile să-ţi frângi,
Nici sâ razi, dar nici să plângi
Şi-ncotro să te îndrepţi,
Nici cu proşti, dar nici deştepti,
Că aleşii ne-au condus
Nici spre Est, nici spre Apus
Şi cu birul pus pe noi,
Nici îmbrăcaţi, dar nici goi,
Vedem zilnic altă lege,
Nici s-aprobe, nici să nege.
Parlamentari de pripas,
Nici nu-s muţi, dar nici n-au glas.
Toţi vor un ciolan de ros,
Nici subţire, nici prea gros.
De o teapă, doar lingăi,
Nici buldogi, dar nici potăi,
Cu comportament diform
Nici nu-s treji, dar nici nu dorm
Şi cum ne arată fapta,
Nici de stânga, nici de dreapta.
Schimbă taberele des
Nici nu intră, că şi ies.
Cu averi ca de nababi,
Nici prea graşi, dar nici prea slabi,
Cu conturi în banci străine,
Nici prea goale, nici prea pline,
DNA-ul să îi frece,
Nici la cald, mai mult la rece,
Să mi-i pună la popreală,
Nici cu duş, nici cu haleală,
Până toţi banii furaţi,
Nici în cont, nici deşertaţi,
N-or ajunge-n visterie,
Nici milion, dar nici mie.
Ţara-i lovită-n destin,
Nici în plex, dar nici în plin.
Ce să mai zic de chenzină,
Nici de-un foc, nici de benzină.
Banii pentru sănătate,
Nici pe toţi, dar nici în rate.
Şi cum să mai dorm fârtate,
Nici pe burtă, nici pe spate,
Tot gândind că ţara mea,
Nici prea bună, dar nici rea,
E condusă de o clică,
Nici prea mare, nici prea mică
Şi dacă iau câte-o şpagă,
Nici nu-i leagă, nici dezleagă,
Chiar de-au vile, limuzine,
Nici prea multe, nici puţine.
Guvernul dă ordonanţe,
Nici la sport, nici la finanţe.
Miniştri cu doctorate
Nici pe bune, nici furate,
Nu te spală de ocară,
Nici în ţară, nici afară.
......................................
Parcă am fost traşi la sorţi,
Nici prea vii, dar nici prea morţi.
Vai de biet popor român,
Nici prea slugă, nici stăpân!
Şi nu ne-ajută nimica,
Nici curajul, dar nici frica...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ezitare la intrarea în politică

Nevastă, eu, de astăzi, sunt şomer,
Problema e destul de serioasă,
De-acuma nu ne intră bani în casă,
Şi traiu-o să ne fie auster.

Această dramă tare mă apasă,
Dar nu voi înceta de tot să sper,
Îmi voi deschide un atelier
Sau un butic sau, poate, o terasă.

E drept că e cam greu s-o iei de jos,
Prea greu în conjunctura actuală,
De-aceea, mă gândesc mai serios

Să mă implic în viaţa socială,
Deşi nu sunt destul de mincinos
Şi-n plus, mă tem că am prea multă şcoală.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!