Lucrau femeile toată ziulica, toată nopticica: ţeseau, îmblăteau, înălbeau, depănau, torceau, dregeau, cârpeau, însăilau, coseau, tigheleau, tot aşa şi iar aşa, ş-una ş-alta zor zoreau: ba din ac, ba din undrea, mama-mpungea, fata trăgea.

Ion Luca Caragiale în Dă-dămult... Mai dă-dămult
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stacan: În toată viaţa mea n-am fost mort.

replică celebră din libretul Hatmanul Baltag de Ion Luca Caragiale (1884)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără a uita istoria celor întâmplate, mulţumim norocului că n-a lăsat să se întâmple altceva şi, ca Partid Conservator, care am ajutat la opera acestui noroc, salutăm din toată inima pe Majestatea Sa Regele Carol I, cu toată dragostea şi respectul ce se cuvin unui suveran brav şi înţelept.

finalul de la 10 Mai 1897 de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi arde toată pielea, nu pot adormi; sunt ameţit, nervii iritaţi - simt enorm şi văz monstruos.

Ion Luca Caragiale în Grand Hôtel "Victoria Română" (1890)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un târziu, cine vizita mânăstirea Ţigăneşti, putea vedea acolo o mică bătrână, oacheşă, înaltă şi uscată ca o sfântă, cu o aluniţă mare păroasă d-asupra sprincenei din stânga şi cu privirea extatică. Ea nu scotea un cuvânt, nu voia să răspunză la nici o întrebare; nu făcea nici un rău, era dimpotrivă foarte blândă. O singură apucătură denunţa oarecum că, sub fruntea ei senină, clipea o minte cu reazimul dezrădăcinat: toată ziulica, maica Elefteria culegea, te mir pe unde le mai găsea, cioburi de străchini, pe care le ascundea cu scumpătate în scunda ei chiliuţă.

Ion Luca Caragiale în Două loturi (1898)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Luca Caragiale. Particularităţi: Meloman, ureche, memorie şi gust muzical bine dezvoltate.

Ion Luca Caragiale în articol (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu: Trebuie să mărturisim, cu toată părerea de rău, că în administraţie... uneori se fură foarte des.
Un optimist rămas în slujbă (zâmbind foarte blajin): Mofturi!

replici celebre din Moftul Român de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dus să fac o vizită confratelui şi amicului meu Tomiţă de ziua lui. L-am găsit într-o stare foarte proastă, plimbându-se de colo până colo ca o hienă în cuşca ei şi văitându-se de durere; toată noaptea nu putuse închide ochii din pricina unei măsele.

începutul de la Duminica Tomii de Ion Luca Caragiale (1909)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conjugală

Vecina mea e gardian
Şi ţipă toată ziulica
La soţ, că n-a venit de-un an
În vizită la... "mititica".

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Happy Ballantine's Day!

Azi, fac toată ziulica
Declaraţii de iubire:
Love you so much, Veorica,
Când faci gafe în neştire!

calambur epigramatic de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tenacitatea ţăranului

Face asta de o viaţă,
Toată ziulica sapă,
Năduşeala de pe faţă
E semn bun: a dat de apă.

epigramă de Vasile Manole din Epigramei, cu toată dragostea (2018)
Adăugat de Vasile Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te afli în unul din momentele în care crezi că toată lumea are ceva cu tine, s-ar putea ca tu să ai ceva cu toată lumea.

Luca Filip
Adăugat de Luca Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale, Ion Luca

Caragiale este cel mai mare creator de viaţă din întreaga noastră literatură.

definiţie clasică de Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată arta lui Caragiale tinde către prezentarea directă a omului - Vorbirea lui este o întrebare sau un răspuns. Oamenii lui Caragiale se găsesc totdeauna în acţiune, în acţiunea orală, adică în dialog.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tânăr se simţi furnicat din creştet până-n tălpi de un fior fierbinte... Căldura toată i se urcă la frunte... Ascunse în sân hârtia şi floarea, cercetă de jur împrejur cu ochii să nu fi văzut cineva din şcoală cele petrecute, şi fugi înăuntru fără a mai cuteza să ridice ochii la fereastra unde se mişcau perdelele.

Ion Luca Caragiale în Păcat... (1892)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei doi şoltici au înjghebat două războaie de ţesut, s-au aşezat şi s-au prefăcut că ţes, dar nu ţeseau nimic. Cereau mătasea cea mai subţire şi fire de aur de cel mai bun, dar băgau mătasea şi aurul în buzunar şi lucrau la stativele goale până noaptea târziu.

Hans Christian Andersen în Hainele cele noi ale împăratului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Luca Caragiale

Acid a fost Caragiale,
Satirizând atâţi eroi,
El s-a născut la Haimanale,
Dar, printre ele, trăim noi.

epigramă de Radu Ionescu-Danubiu (10 ianuarie 2011)
Adăugat de Radu Ionescu-Danubiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale

Caragiale, Luca, Ion,
Doar o scrisoare-a conceput,
Însă a fost cu ghinion,
Că s-a... pierdut...

epigramă de Radu Ionescu-Danubiu 10 august 1949 (18 aprilie 2008)
Adăugat de Radu Ionescu-Danubiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata moşneagului la deal, fata moşneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuieţul în spate la moară, ea, în sfârşit, în toate părţile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-şi mai strângea picioarele; dintr-o parte venea şi-n alta se ducea. Ş-apoi baba şi cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare şi nemulţumitoare erau. Pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale, Ion Luca

Caragiale e omul care împinsese până la extrem arta de a concentra şi de a mărgini în linii elementare şi expresive.

definiţie celebră de Eugen Lovinescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un târg aşa mare, noaptea e zgomot şi lumină, nu întuneric şi tăcere ca în valea singuratică a Podenilor. E un han în Ieşi, - acolo în colţ, ce loc bun pentru o dughiană - un han unde toată noaptea cântă fetele la Café Chantan. Ce viaţă zgomotoasă şi veselă! Acolo găseşti la orice ceas, zi şi noapte, pe domnul comisar cu fetele şi cu alţi poreţi.

Ion Luca Caragiale în O făclie de Paşte (1899)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!