Greiere!

Greiere!
Ferice de tine
care-n pat de pământ
mori beat de lumină!

Tu, de la câmpii ai aflat
tainele vieţii,
şi basmul zânei bătrâne
care simţea născându-se iarba,
a rămas în tine închis.

Greiere!
Ferice de tine,
că mori sub sângele
unei inimi albastre.
Lumina-i Dumnezeu ce coboară
iar soarele
ochiul care-l filtrează.

Greiere!
Ferice de tine,
că-n agonia ta simţi
toată povara azurului.

Tot viul ce trece
prin porţile morţii,
mergând cu capul plecat,
c-un aer alb, somnolent.
Cu glas de gând.
Fără sunete...
Întristat,
acoperit cu tăcerea
vălului morţii.

Mai mult, tu, greier vrăjit,
te stingi ţârâind
transfigurându-se
în sunet şi lumină cerească.

Greiere!
Ferice de tine,
că te-nfăşură-n vălu-i
însuşi Spiritul sfânt
al luminii.

Greiere!
Stea sonoră
pe câmpii adormite,
al broaştelor prieten bătrân
şi-al cosaşilor negri,
morminte de aur îţi dăruie
razele sfredelitoare
de soare, ce te rănesc
dulce, în arşiţa verii,
iar soarele inima-ţi fură
s-o facă lumină.

Greiere, fii inima mea
în cereştile câmpuri.
Să moară cântând tot mai stins
sub cerul albastru, rănit,
şi-apoi, când ea n-o mai fi,
o femeie pe care-o ghicesc
s-o-mprăştie cu mâinile ei
în ţărână.

Iar sângele meu peste câmp
fie roua şi dulcele mâl
în care ţăranii-osteniţi
să-nfigă sapele lor.

Greiere!
Ferice de tine,
că te rănesc nevăzutele spade
ale azurului.

poezie clasică de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balş
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem greiere

Cântă dorul în mine
într-un greiere
fugind să cutreiere
urmele săruturilor
ce-l ucideau
în căpuşe de sudoare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasma doinei

Albă floare de cireş
Fluturele adia vântul
In mireasma doinei
In vioară de greiere

Ea... duios asculta
Jindul ochilor o scălda
Aripile-i se inroşeau
Înflorea vioara mlădiind zarea

Intr-o adâncă scorbură
Impletea cu ură
Un negru paianjăn
Mătasea morţii.. rece crisalidă

Fluturele florii de cireş
Amăgitor să-l prindă
În stravezii hangere
Aruncate zambitor
Printre zarea dintre ramuri

Ghearele mătăsii negre o sufocau
Invălurită in lanţuri reci
Trupul era acoperit
Sarcofag de crisalidă cu venin

Se intuneca totul
Scorbura adâncă o scufunda
Braţele păianjenului o ţintuiau
Junghiuri reci o cuprindeau

Vioara de greiere
Incepu să cânte
Florile toate inmărmurite
Adia doina in bătăi de inimă

Păianjenul asculta uimit
Scose capul impietrit
Crisalida morţii inflorea
Muguri de aripă răsăreau

Două aripi de iubire
Trup de doină
Zburau din a lui scorbură
Sărutată de o inimă de vioară

Chilmabar de cetină
Cuprinse uşor
Trupul negru de păianjen
Căzu in talisman la picior de brad

Adierea inmiresmată
Doina imbrăţişată a trupurilor
Învăluia efemer
Un alb fluture şi o vioară de greiere!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamna aproape –
la poarta furnicuţei
greiere cântând

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La greiere nu cântă el, ci foamea care-l macină...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul unui trubadur greiere

V-am stropit cu cerneala
Ploilor ce le aveam în mine
Şi aţi muţit văzând osteneala
Ce ardea în călimara de mine

Ingheţate în stalactite şi stalagmite
De nespuse şi ascunse cuvinte
Ce se împietreau în picături-n turturi
De sus de jos de oriunde, ca în catafalcuri

Căruia ii cresc cuie spre interior, sfâsietor
In fila trupului prea dulce de ucigător
In sarcafogul unde eu un greiere
Cântam pentru faraon, ce erai tu lume!

Şi numai în pasă, lume de gheaţă
Fiindcă apăsa-i tare crud cu ţurţuri
In pestera sufletului direct în inimă
Ca într-o păpusă vodoo ce era vie...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre
macii înfloriţi
un greiere
ţârâie
în zadar

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei cu inima...

Ferice de cei ce nu au simtit,
colt de inima, sfasiata.
Sfasiata de dintii reci ai fiarei,
ce a venit sa-ti fure, o parte
din inima.
Ferice de cei ce nu au trait,
durerea atat mare, in trup.
In trup sa-ti apese un fierastrau
rece, impartind iubirea in doua.
O bucata din tine sa urce spre
cer, si tu sa privesti neputincios
la ea.
Sa o conduci pe ultimul drum,
cu lacrima si floare, si sa vorbesti
cu celalta ramasa, inecata in potop
de suspine.
In suspine far' de raspuns si intrebare,
doar cu lumina si puterea, lui Dumnezeu.
Ferice de cei ce nu au trecut prin
marea de gheata, sparta doar cu
sufletul ingenunchiat, si lacrimi cat roua
pe frunze.
Ferice de cei ce nu au vazut perdele negre
in ochii lor, cand soarele varsa cupe cu aur.
Ferice de cei ce nu au facut din marginea
patului, un leagan in fiecare dimineata si
seara, sa-si legene sufletul, frant.
Ferice de cei ce nu au primit un crivat
in fata, in mijloc de vara, cand bucata
din tine, era inghetata in bratele tale,
si tu plangeai pe ea.
Ferice de cei ce nu stiu cum este sa ai,
ochii vesteji, si tulburi, de parca o sabie
a trecut cu toata toamna, prin ei.
Ferice de cei ce nu au lasat mainile
in poala, grele cat pietrele de rau,
ce se frecau una de alta, din zori
si pana in seara, de atata dor.
Ferice de cei ce nu au avut palme reci
si fierbinti, cum sunt potcoavele de cal,
cu care sa se loveasca in cap, din prea
multa pierdere si intuneric, stapan in ei.
Ferice de cei ce nu stiu drumul spre
locul de veci, unde urmeaza sa-si ingroape
o parte din inima.
Ferice de talpile ce nu ating potecile,
pline cu floare, si-un pamant in care,
stau sufletele tuturor adormitilor,
sarutati si imbratisati, doar de radacinile
pomilor, tineri si batrani.
Ferice de picioarele celor care,
nu stiu cum este sa nu poti merge,
chiar daca ai un sange in vene,
chiar daca ai toate degetele,
tu cersesti, carje si mila lui Dumnezeu.
Cersesti putere sa poti indura frigul
din oase, umerii plini de zapada pribegiei,
ce te apasa.
Ferice de cei ce nu au simtit,
promoroaca si turturi de gheata,
in inima lor, zi de zi, noapte de
noapte, din prea multa singuratate.
Ferice de cei ce nu au vorbit singuri
pe strada, din prea multa durere si dor.
Ferice de cei ce nu si-au dorit sa moara
niciodata, din prea multa durere,
ori in locul celor condusi pe ultimul
drum, zambind ori cu un ochi deschis.
Ferice de cei ce traiesc si acum,
far'de o inima intreaga, doar cu
lumina iubirii, si Dumnezeu.
Ferice de cei ce iubesc!
Aceasta este forta ce ajuta inima,
sa supravietuiasca, in viata asta,
plina de durere, si mister.
Iubeste, si poti trece peste orice!
Iubirea, este Dumnezeu!
Fotografia postată de Noapte Argintie.

poezie de Adelina Cojocaru (27 septembrie 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cânt stelelor cu patima unui greiere care se închină bobului de rouă!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Topeşte valea
Cântecul de greiere,
Dus de furnică.

haiku de Cornelia Păun Heinzel din revista "Atheneum" din Canada (24 mai 2014)
Adăugat de Cornelia Păun Heinzel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un greiere ucis de furnică, asta a fost comunismul.

citat din Oreste Teodorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de noapte
Un greiere ţârâie
Ascuns în iarbă.

haiku de Mihail Mataringa (15 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prag de seară -
Un greiere rătăcit
etern trubadur

haiku de Magdalena Dale
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre petunii
În glastra de pe balcon –
cântec de greiere

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Sunt purtată de un gând
Zbor ca pasărea in vânt
Calul alb un suflet blând
Pletele bălaie flutură în vânt

Cântă-n iarbă un greiere
Se animă toată vieaţa
Vântul el îmi dă putere
Înfloreşte acum speranţa

Simt cu tine că eu zbor
Caut iubirea dintr-un vis
Cerul nu are nici un nor
Calul alb ea mi l-a trimis

Bat cărări păduri si ape
Fericirea-n suflet îmi dansează
Uşurată las calul să se adape
Iubirea în faţă mea se asează

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

versuri de crin
aud pe şoldul divin
în greiere de sudoare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

micul greiere -
păstor sprijinit de gard
cântă la fluier

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi eşti aşa frumoasă

precum o viaţă fără moarte
prin care levitez ca un greiere
în cămara furnicilor
toamna cât mai târziu
pe brumă
când mă voi califica pe cărările raiului
numărător de frunze cu un contract permanent
în sumă fixă plus extra-bonusuri
pentru fiecare trifoi altoit la pătrat

vezi
râzi de un biet nemuritor buricit
cu damblaua poeziei
iar grănicerii iadului
mă tot împuşcă cu fluturi
să nu ajung la tine

dri la la
vai de inima mea
mult prea pregătită să asculte psalmi
cum îmi dă ghes să-ţi scutur polenul
ca într-o ciudat vis
numai bun de visat
o viaţă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolţi de stele,
de tine iar m-apucă dorul...

pădurea mea pletoasă, colţ de rai,
în tine vedeam doar poveşti de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porţile deschise.

acum e toamnă, te-amăgeşte vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golaşă, tristă şi brumată
şi nu te mai gândeşti deloc la mine.

eram copil şi tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioşi la lună
şi mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi nu numai tată, dar şi mumă.

ca altădată tu ai rămas la fel
un făt-frumos cu pletele în vânt,
eu am îmbătrânit, măi codrule,
şi nu mai pot decât ca să te cânt.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ai văzut

Dacă n-ai văzut cum creşte iarba,
privirea nu e cu tine.
Trăieşti pe pământ degeaba,
faci umbră la mărăcine.
Dacă n-ai văzut cum creşte grâul,
tu nu simţi miros de pâine.
Dacă n-ai văzut cum curge râul,
n-ai să ştii de unde vine.
Dacă n-ai văzut cum ciocârlia
se înalţă-n zbor spre soare,
N-ai să cunoşti bucuria
zilelor în sărbătoare.
Dacă n-ai mintea cu tine
în zadar te străduieşti.
Răul peste tine vine,
ferice, nu dobândeşti.

poezie de Dumitru Delcă (14 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când ai plecat

De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viaţa nu mai ester viaţă.
Fără tine,
totul este gheaţă.
Vin şi eu la tine.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!