Nodul lacrimii îmi ștrangulează gâtul
Nodul lacrimii îmi ștrangulează gâtul inimii,
Mă întind ca o ață de fum peste mâinile reci,
Coasa statuii îmi stoarce sufletu-n ceară
Apoi mă-mparte la dihori pe râpi și poteci.
Dumnezeu mă trece prin urechile acului cosmic,
Mă prinde în fermoarul sacului eternității,
Privesc propria trecere prin ochii gângăniilor,
Îngerii se zbat nelămuriți în pliurile vieții.
Sunt depresiv cu gheara nodului în piept,
Secunda șchiopătează pe-o roată de rutină,
Am băut un pocal din otrava sânului tău
Să desăvârșesc polenul iubirii aici, și în tină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Deschiderea iubirii prin propria ușă
Pe fereastra inimii universale fluturii
Soarelui plimbă lumina ochilor, fierbinte,
Caruselul încărcat de vise se-nvârte
În tumultul mângâiat de rotunde cuvinte.
Lumea pescuiește stele în noapte,
Luna prinde în valuri ecoul, încercarea
Zidește în trecere noastră eternitatea
Înaltă ca munții, învălurită ca marea.
În inima mea cresc rafturi de rouă și dor,
Condurul de aur îl lași amintire-n cenușă,
Doi îngeri te aduc grijulie în sufletul meu
Să-i deschizi iubirea prin propria ușă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietre pitite
Pitisem un pumn de pietre
După alt pumn de pietre
Să ating în partea nedureroasă
Statuia pe care-mi urc îngerii.
Un lucru am uitat:
Pietrele pitite
Le-am smuls din vertebrele piedestalului
Și îngerii au lunecat în zbor
Pe-o singură clipocire
De umbre.
Lacrimile unduiesc
Și la gândul
Că cineva îmi poate fura
Pumnul de pietre pitite.
Privesc ochii statuii,
Masca tăcerii
Mi se pune în suflet
Ca un fum de tămâie
Într-un chiștoc de țigară.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub bolta unde ruginesc
Prin geamul nopții trece luna,
O amintire pe perete
Rămâne umbra care crește,
Cum crește zborul la erete.
Mă înfășor în gheara vieții
Și strâng în piept semne hazlii,
Aud cum umblă prin biserici
Trecute morți cu oameni vii.
Văpăi albastre încunună
Un ochi rotund, un ochi domnesc,
Rămâne luna amintire
Sub bolta unde ruginesc.
Se duc așa ca frunza anii,
Visez cu ochii puf în zbor,
Rămân credință-a ta lumină
Când moartea bate din picior!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul de ceară
Cea mai frumoasa povară,
Cea mai plăcută,
Cea mai dureroasă,
Cea mai cea iubire
Este iubirea noastră.
Sub streașina ei
Cresc îngeri cu pene de soare,
Lăutele cântă
Sub degetele vântului
Ce trece prin pletele tale.
Eu sunt arcușul
Fluturilor ce ating corzile
Inimii împovărate
Cu stelele iubirii,
Cu trecerea amintirii
În cea mai frumoasă povară
În interiorul căreia
Aprindem împreună
Universul de ceara!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frigul aduce căldura...
Frigul aduce căldura sobei prin cercuri de fum,
Îngerii aleargă desculți, către mine, prin troienitul drum.
Tu la pieptul meu îți încălzești conturul inimii, privirea,
Unde cuibărește la ceas de taină, în miezul ei, iubirea.
Trece prin noi, cerul, să ne aducă zâmbete și flori,
Prin părul răvășit își întinde vântul aripi de viori.
Luna în ritmice dansuri sărută pulberea întinselor zăpezi,
Ochii curioși taie fâșii din nenăscute păduri și livezi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oftând în ochiul meu de fericire
Ochii florilor privesc ochii mei
Răsăriți în piept de porumbei,
Ochii tăi în oase de mister
Citesc zborul rostuit în cer.
În hohote luminile s-ascund
În zăpada prundului de fund,
Unde rubine roase de altare
Îneacă scoicile în val de mare.
La urechi sunt drumuri de inele
Unde vorbele agață stele,
M-așez la umbra lor să îmi sărut
În plecare ultimul cuvânt.
Încărunțit de vraja înecării
Luminii în petala încercării,
Pun foamea doar în sânul tău
Trecând-o pe-o buză de leu.
Rânjesc la ochii ce privesc
Din ochiul tău dumnezeiesc
Apoi intru oftând de fericire
În ochiul meu plin de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul cu spini sângerii
Ecoul cade pe arginți,
Gravitația rotește
Praful speranței,
Neobosite impulsuri
Dezbracă stufărișul
Jertfelor.
În regatul inimii
Îngerii cuibăresc
Veghea bucuriei,
Ramuri de zbor
Trec prin constelații.
Pomul cu spini sângerii
Umple cu speranțe
Altare de lacrimii.
Mărgăritarele veșnicesc
Furtunile de dor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici râma nu trece prin urechile acului.
aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Marele Lup
Marele Lup s-a făcut
Râu cu solzi de frunze,
Prin sângele meu
Plutesc maci și meduze.
Pe țigla iubirii
Răsare un astru,
Vorbele decapitează
Cerul albastru.
Tifonul sânilor tăi
Rana-nfășoară,
Marele Lup trece,
Miroase a ceară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt polenul din cuvinte...
1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.
Eu sunt polenul din cuvinte.
5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Mândră floare, dulce floare
Te-am văzut prin geamul vieții
Mândră floare, dulce floare,
Aduceai zâmbet de soare,
Rouă-n roua dimineții.
Te-am întâmpinat zâmbind
Și te-am adunat la piept,
Ai crezut că sunt șiret
Când îți șopteam bâlbâind.
Tu cu irisul fierbinte
Mi-ai potrivit joaca firii
Și în pacea fericirii
Mi-ai spus câteva cuvinte.
Am surâs, semn de mirare,
Am jurat în joc ghiduș
C-am să urc făr' lunecuș
Cu tine în nalta zare.
Te adun și-n vis la piept
Încercând mereu, mereu,
Zborul lung spre Dumnezeu
Tu, floare și eu, poet.
Geamul vieții se deschide
Zâmbet dulce m-a cuprins,
Zboru-n mine s-a aprins,
Prin tine culoare prinde!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecerea anilor
Gândurile-mi trec printre cuvinte,
își caută întruparea în poemele inimii,
se grăbesc să bată la porți ca un an nou
primit cu speranța împlinirii de suflet
și jocuri de artifiicii brodate pe cer.
Sunt precum un copil cu ochii spre cer,
înțeleg miracolul bucuriei depline,
dar nu înțeleg propria mea trecere
cu fiecare an spre finalul vieții
decât ca o bucurie sprimată de timp.
Dragostea mea se stinge odată cu mine
și nicio umbră nu ține de cald,
mă prinde răcoarea florilor de gheață
de pe geamul prin care privesc departe
și acest departe nu este ca orizontul,
ci se apropie cu fiecare zi
și singurătatea își are sălaș în el
ca o lacrimă în fundul ochiului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trece un semn...
Clipește senzual, clipește,
Ambițiilor puse-n zbor,
Cu fericiri înalță stilul
Plăcerii unui nou amor.
Zâmbetul ei este mirific,
Un trandafir rotat în piept,
O muzică de preamărire
Pe care pururi o aștept.
Pământul se topește-n sânge
Când printre flori e singurea,
Aprind în cer roua de vise
Să ard o clipă doar cu ea.
Trece un semn prin veșnicia
Iubirii ce nebun i-o port
Când mătură zăpada vieții
C-o lumânarea pusă-n tort.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ce moare zâmbind
Te-am văzut cu ochii închiși peste ochii tăi,
Palmele răstoarnă țipete peste umbre de smalț,
În urna sufletului votează nemurirea
Scrumul scheletic prin care te-nalț.
Ascunse cuprinsuri duc febra în vânt,
M-adăpostesc pe-o hârtie de scris,
Speranța zâmbește trufașă în mine
Purtându-mă virtual pe-o dâră de vis.
Te-am văzut călărind transparent
Pe-o măduvă din oase profunde de zid,
Aritmia oglinzii fierbinte mă-mbată
Cu lumina ce moare în sânu-i zâmbind!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbete strivite cu aripa nopții
Îngerii strivesc zâmbetul
Cu aripa nopții,
Sărutul înoată în sânii
Stelelor purtate în ochi de copii.
Veșnicia sângerează stagnarea
În al cincilea anotimp al despărțirii.
Ploile angajează amintirile
Din scoici amorțite
Pe firida de nisip a mărilor secate.
Lipsește vederea târziului disecat
Din porțile înfipte în dealul bisericii,
Vântul suflă prin ele
Cum privirea ta
Trece prin urechile îngerilor
Cerceii din gura izvorului
Înfășurați cu eșarfa
Brațelor sculptate în lacrimi.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furând din cer minuni de stele
Iubirea e avânt de zi și noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poți zbura prin cer în șoapte
Apoi să vii în foșnet pe pământ.
Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în brațe și în pași
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viața demnă de urmași.
E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!
Desenez pe-o pâine buburuze
Și le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăpostești în frunze
Și semeni cu lumină peste sat.
Iubirea e avânt de zi și noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Și le împarți copiilor râzând!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furând din cer minuni de stele
Iubirea e avânt de zi și noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poți zbura prin cer în șoapte
Apoi să vii în foșnet pe pământ.
Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în brațe și în pași
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viața demnă de urmași.
E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!
Desenez pe-o pâine buburuze
Și le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăpostești în frunze
Și semeni cu lumină peste sat.
Iubirea e avânt de zi și noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Și le împarți copiilor râzând!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă în sufletul meu
În cer sufletul face poteci,
Stelele-mi înfiază oasele reci,
Tu, răsărită în prag de magie
Iubirea veșnicești în poezie.
În visul vânat de dor și idei
Inima-i vrajă în floare de tei,
Culegi miere cu palmele mici,
Saturi cu vise ochi de pitici.
Freamătă timpul pe scara vieții,
Crucile s-ascund în praful cetății.
E toamnă și-n sufletul meu
Oasele reci ajung la Dumnezeu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!