Dar era oare îndreptățit patriarhul să creadă că revelațiile din ce în ce mai numeroase ale lui Tozgrec aveau ca rezultat să învenineze relațiile deja extrem...
Dar era oare îndreptățit patriarhul să creadă că revelațiile din ce în ce mai numeroase ale lui Tozgrec aveau ca rezultat să învenineze relațiile deja extrem de problematice dintre țările lumii? Nu neapărat. Aceste relații fuseseră dintotdeauna întemeiate pe neîncredere și minciună și doar imbecilii puteau fi de altă părere. Din moment ce nimic nu se schimbase în natura relațiilor dintre state, acestea încercară mai întâi să se descotorosească de Tozgrec, însă, neizbutind, hotărâră pur și simplu să-și schimbe tactica spre a nu se mai lăsa contrazise de el. Reprezentanții puterilor începură acum să comunice lucruri adevărate ce semănau într-atât cu minciunile că nimeni nu remarcă schimbarea. Din când în când, Tozgrec dezvăluia dedesubturile unor afaceri cu deosebire de scabroase și viața marilor tâlhari deveni din ce în ce mai grea. Milioane de oameni înarmați până-n dinți erau peste tot în căutarea lui Tozgrec, pe care iar nu-l găseau niciunde. În această căutare armată, sute de bătrâni, maiestuoși sau zdrențăroși, își pierdură viața din pricina asemănării lor, reale sau aparente, cu Tozgrec. Un șef de stat declară la televiziune că cea mai grea condiție de la începutul secolului al XXI-la era fără îndoială aceea de bătrân.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.