Nu-ţi cade para în gură, dacă te culci sub pom.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi cade para în gură, dar te culci sub pom.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pică pară mălăiaţă!...

Ştim că orice nătăfleaţă,
Stând la umbră, pe căldură,
Vrea ca para mălăiaţă,
Să îi pice drept în gură.
Însă para năzdrăvană
Nu îşi face-aşa pomană.

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 mai 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Para sub păr cade.

proverbe aromâne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Para nu cade departe de pom.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Şi ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,

Dacă iarăşi pier în zare
Păsările cântătoare...

Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza şi vezi sânge,

Când rupi creanga şi prin creangă
Moartea zice din talangă...

Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană
Din a toamnei grea dojană,

Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...

Veşnicia dacă şade
Frunza, însă, cade, cade...

Stelele din zeci şi sute
Se răresc şi se fac slute...

Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de ştime...

Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,

Sapă tot ce-i stă în cale
Şi te-acoperă de jale...

poezie celebră de Radu Stanca (1942)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,

Dacă iarăşi pier în zare
Păsările cântătoare...

Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza şi vezi sânge,

Când rupi creanga şi prin creangă
Moartea zice din talangă...

Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană
Din a toamnei grea dojană,

Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...

Veşnicia dacă şade
Frunza, însă, cade, cade...

Stelele din zeci şi sute
Se răresc şi se fac slute...

Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de ştime...

Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,

Sapă tot ce-i stă în cale
Şi te-acoperă de jale...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să nu-ţi iasă vorbe, pune-ţi lacăt la gură.

citat celebru din Tudor Muşatescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

rugăciune

Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră.

definiţie celebră de Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguriţa muşcă

taie prăjitura cu iubire
de ciocolată o face
duci la gură delicat
parcă ai împleti o cunună
de flori îţi lunecă din linguriţă
pe buze în gură şi nu-ţi pasă
dacă are prea mult zahăr
beţia de arome pune stăpânire
pe creier şi te simţi
ca o albină nebună
sorbind nectar dintr-o floare
de lotus
aproape încerci un cântec
zadarnic priveşti lingura goală
îngândurat la lumina stelelor
te întrebi dacă glicemia n-a crescut?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia... nepăsător la treabă

De-i zici pe drept: "Te culci pe o ureche!",
El ţi-o întoarce pe o zisă nouă:
"E fără noimă vorba asta veche,
Căci n-ai cum să te culci... pe amândouă".

epigramă de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia nepăsător la treabă

De-i zici pe drept: "Te culci pe o ureche!",

El ţi-o întoarce pe o zisă nouă:

"E fără noimă vorba asta veche,

Căci n-ai cum să te culci... pe amândouă".

epigramă de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă crezi cumva că viaţa uneori "atârnă de un fir de păr", adu-ţi aminte că nici un fir de păr nu-ţi cade fără ştirea şi voia lui Dumnezeu. (Matei. 10,29-30)

Ioan Hapca în Gânduri şi reflecţiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Şefu', nu te culci?
Rick: Nu chiar acum.
Sam: Nu ai de gând să te culci în viitorul apropiat?
Rick: Nu.
Sam: O vei face vreodată?
Rick: Nu!
Sam: Ei bine, nici mie nu-mi e somn.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu floare roşie de pin

În lumea asta mare şi sucită,
Poţi să mănânci, să bei pe gratis,
Poţi să plăteşti ori să forţezi o gură,
Să te sărute pân' te saturi.
Poţi să te pierzi prin lan de grâu,
Iubind grăbit, orice femeie,
Ce ţi-a căzut cum cade para,
In gura unui trecător, fără lovele.
Poţi să-ţi faci brâuri de mătase,
Din părul blond de cucuruz, şi dame,
Ce te aşteaptă-n Soare surâzând,
Pentru o clipă de plăcere.
Chiar şi pe munti, tu poţi urca,
S-ajungi să tragi Luna de barbă,
Şi o femeie adormită-n stânci,
De-un dor făţarnic, cerşetorul de iubire.
Poţi să pribegeşti, cât vrei!
Pământul este nesfârşit de mare,
Cu suflete şi frunze ce se dăruiesc,
La orice umăr trecător prin ele.
De vrei să mori,... şi asta, poţi!
Dar o să mori iubind, o dulce floare,
O floare roşie de pin ce infloreşte,
In cordul tău, după un veac trăit in comă.
Nu ai să scapi! E prinsă-n inimă şi tace,
Ea te-nsoţeşte pretudindeni, respirând,
Tristeţea ta pitită, din dor de ea şi viaţă,
Ce sapă zilnic şanţuri, în trupul
Ea o să-ţi fie întotdeauna, vie,
In oxigenul inspirat de tine,
Ce-ţi ţine viaţa-n dor de ea, aprinsă,
Să o iubeşti, cât inima din tine toarce.
Şi poţi! Nu-ţi ţine dragul meu, Iubirea,
In somn şi-n ploi de lacrimi, ce albesc,
Sufletul tău, sufletul ei, ca două dude,
Căzute-n faţa celor, ce au acelaşi drum.
Şi poţi! Nu-ţi reprima aceste sentimente,
Nu-ţi poţi tăia din aripi, şi din viaţă,
Atâta timp cât cuibul te aşteaptă,
Să te-ncălzeşti in el, iubind ce te iubeşte.

poezie de Adelina Cojocaru (22 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Para cea mai coaptă

Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
La fel e şi iubirea mea, la care n-am acces,
Plăcută privirilor deşi-i. Briză-înmiresmată, făpura i-o-înclină
Spre mine, căci abia aştept să o sărut şi să mi-o fac regină!

Ea stă-n lumină şi ochii tuturor o văd, iar dorinţele dau ghes –
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.
Că-asemenea roadă-i dulce şi parfumată, prea bine ştiu,
Dar, iată, n-ajung la ea,-i privesc doar obrăjorul auriu.

Sorb razele de soare prelinse pe chipul frumuseţii,
Aşa cum trandafirii însetaţi beau roua dimineţii.
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
Iar ochii mei privesc neclintit numai la ea, bineînţeles.

De ce – de ce n-o ignor, de ce să-i întorc spatele mi-e greu,
De ce nu culeg o altă inimă din multele-întâlnite-n drumul meu?
Atâtea iubiri am la-îndemână – dar, vai, pentru niciuna interes!
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.

poezie de James Whitcomb Riley,1849–1916,, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Respectă astea pentru sănătate:
cinezi puţin. Mănânci când foamea-i dură.
Să mesteci bine, să nu bagi în gură
decât uşoare şi fireşti bucate.
Fugi de furii, de aer ce stricat e,
fii sceptic de a leacurilor cură;
să nu dormi la amiazi, căci e tortură,
iar după prânz nu sta adus pe spate.
În vin puţin dar dens să-ţi stea râvnirea;
nu-l bea pe gol stomac şi nu-ntre mese;
nu-ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.
Cergi când te culci uşor să te apese,
nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea,
iar cu mişcarea să nu faci excese.
Fă din odihnă şi din zâmbet rege.
Fugi de desfrâu. Dieta fie-ţi lege.

sonet de Leonardo da Vinci, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti trist îţi vine să dormi şi să uiţi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale. Da. Îţi vine să dormi când eşti trist. Şi să uiţi... Dar când te trezeşti? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou...

Ionel Teodoreanu în La Medeleni
Adăugat de andrada gal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e o târfă, dar dacă nu te culci cu ea, nu rezolvi nimica.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte-mă

Nu-ţi pot descrie verdele
dacă nu te-mbraci într-o frunză,
dacă nu te-nchini către iarbă
sau dacă nu te uiţi în ochii mei.
Nu-ţi pot promite dulcele
dacă nu-mi dai un înger dintr-o buză
să mă rupă, să mă soarbă,
să mă fiarbă
şi să mă prefacă-n ceai de tei...
Nu, nu pot,
trăieşte-mă...!

poezie de Eugen Popiţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!