Para cea mai coaptă
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules
La fel e și iubirea mea, la care n-am acces,
Plăcută privirilor deși-i. Briză-înmiresmată, făpura i-o-înclină
Spre mine, căci abia aștept să o sărut și să mi-o fac regină!
Ea stă-n lumină și ochii tuturor o văd, iar dorințele dau ghes
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.
Că-asemenea roadă-i dulce și parfumată, prea bine știu,
Dar, iată, n-ajung la ea,-i privesc doar obrăjorul auriu.
Sorb razele de soare prelinse pe chipul frumuseții,
Așa cum trandafirii însetați beau roua dimineții.
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules
Iar ochii mei privesc neclintit numai la ea, bineînțeles.
De ce de ce n-o ignor, de ce să-i întorc spatele mi-e greu,
De ce nu culeg o altă inimă din multele-întâlnite-n drumul meu?
Atâtea iubiri am la-îndemână dar, vai, pentru niciuna interes!
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.
poezie de James Whitcomb Riley,18491916,, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru James Whitcomb Riley,18491916,. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.