Eu sunt un urs cu creierul foarte mic – şi vorbele lungi mă plictisesc.

A.A. Milne în Winnie-the-Pooh
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un urs cu un creieraş mic şi cuvintele lungi nu îmi sunt pe plac.

A.A. Milne în Winnie-the-Pooh
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creierul s-a dezvoltat foarte târziu la animale şi la oameni, şi chiar şi creierul furnicilor, de exemplu, e mai bine organizat decât cel al oamenilor pentru că furnicile sunt mai vechi decât el!

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise de un urs cu creierul foarte mic

Lunea, când soarele-i fierbinte
O întrebare-n cap îmi tot revine:
"E-adevărat, spuneţi-mi în câteva cuvinte,
Că cine este ce şi ce e cine?"

Marţea, când e lapoviţă şi ninge, iar ceru-i gri
Şi-n broasca minţii mele se blochează cheia,
Mi-e tare greu să mai pot clar desluşi
Dacă-aceia-s aceştia ori aceştia-s aceia.

Miercurea, când cerul e de-un bleu curat,
Şi stau degeaba, şi nimeni nu-i cu mine,
Uneori mă-întreb dacă-i adevărat
Că cine este care şi care este cine.

Joia, când pe străzi deja-i îngheţ şi zloată,
Iar bruma sclipeşte-n ultimele frunze de gutui,
Este foarte complicat pentru cineva să vadă
Ale cui sunt toate-acestea – sau acestea ale cui.

poezie de A.A. Milne din Winnie the Pooh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mă plictisesc singură, mă plac foarte mult, îmi par foarte interesantă mie însămi.

Dorina Chiriac în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mai nostim să vorbeşti cu cineva care nu foloseşte cuvinte lungi şi dificile, ci, mai degrabă, cuvinte simple, cum ar fi "Ce avem la prânz?".

A.A. Milne în Winnie-the-Pooh
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este greu să fii curajos, când eşti doar un Animal Foarte Mic.

A.A. Milne în Winnie-the-Pooh
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă plictisesc, tocmai pentru că mă plictisesc să mă comport mereu în acelaşi fel.

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii misogini spun că creierul femeii e mai mic decât cel al bărbatului, dar ignoră faptul că creierul femeii este de două ori mai dens. Per ansamblu, creierul femeii are mai mulţi neuroni decât al bărbatului; în creierul bărbatului, neuronii stau mai lejer şi sunt mai leneşi.

aforism de George Budoi din Raţiunea şi Memoria în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gest de curtoazie

nu creierul căzuse din cuier - creierul nu
era pălărie - erau
foarte slabi pe atunci poeţii din linia-ntâi (?!) - mai
umblau cu sinucideri boeme
părând că gândesc că iubesc nemurirea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reprezentanţii intelectualităţii ruse cred că sunt creierul naţiunii. În realitate, nu sunt creierul, ci dejecţiile ei.

citat din Lenin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un citat e ceva util de avut la îndemână, el poate scuti pe cineva de efortul de a gândi, care întotdeauna e o treabă foarte anevoioasă.

A.A. Milne în Winnie-the-Pooh
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă plictisesc repede vorbind despre mine, dar pot vorbi mult despre munca mea, fără să mă plictisesc.

citat din Glenn Close
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitorii de câini

Cam asta-i: te-au cumpărat
Şi te-au dus
Într-o casă foarte, foarte bună,
Cu-încălzire centrală,
TV
Şi congelator.
O casă foarte, foarte bună –
Dar nimeni nu te scotea
La una din acele plăcute, lungi plimbări –
Deşi, de-altfel, era
"O casă foarte, foarte bună".
Te hrăneau cu Pal şi cu Chun,
Dar lipseau acele plăcute, lungi plimbări.
Până când, plin de energie şi disperat de plictiseală,
Ai fugit de-acasă – şi-ai alergat şi-ai alergat şi-ai alergat –
Şi-ai nimerit sub o maşină.
Astăzi ei plâng după tine –
Mâine-şi vor cumpăra alt câine.

poezie de Spike Milligan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbele tac

Când vorbele tac
un suflet se naşte
şi iubirea inundă
trăirile minţii.

Trăirile minţii
să treci te învaţă,
prin labirintul vieţii,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
iubirea te prinde
cu mii de cuvinte-n
trăirile minţii.

Trăirile minţii
îţi zbuciumă timpul,
biet singuratic,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
în gând se-nfiripă,
cu greu stăpânite,
trăirile minţii.

Trăirile minţii
în vise se schimbă,
la apusul cel dulce,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
un suflet se pierde
lăsând în restrişte
trăirile minţii.

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbele bune sunt ca aurul fierbinte ce se strecoară în inimile celor curaţi, iar vorbele rele sunt ca şoarecii scăpaţi din cursă.

Sanda Tulics în Miez dulce
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt întrebat

"Dacă sunt întrebat de oameni,
Eu întotdeauna le vorbesc,"
'Foarte bine, mulţumesc, cu plăcere.'
Dacă sunt întrebat de oameni,
Întotdeauna le răspund:
'Foarte bine, mulţumesc, cum vă simţiţi azi?'
Întotdeauna le răspund,
Eu întotdeauna le vorbesc,
Dacă sunt întrebat
Politicos.
DAR UNEORI
Aş dori
Să nu fiu întrebat."

poezie de A.A. Milne din Când eram foarte tineri, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, dureri, lumi

nu ne pasă sau nu putem?
durerile mării nu sunt oameni
durerile întinsei câmpii nu sunt oameni
durerile statului nu sunt oameni
durerile facerii nu sunt oameni
durerile astea nu se simt
vorbele astea nu se spun
vorbele astea nu se aplică
vorbele astea nu se decid
vorbele astea nu se votează
lumea asta nu e un cvorum
lumea asta nu e un senat
lumea asta nu e o vorbă
vorba asta nu e o durere
cealaltă simţire e omul paralel
omul profund care nu e cunoscut

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul

Mi-am luat ochii în pumni şi l-am mânjit pe faţă
cu vederea mea. Îşi înghiţea vorbele!
Trosneau vorbele!
Gâlgâiau vorbele!
Se storceau vorbele de viaţă!
Se sufocau una pe alta
de alta
până nu a mai rămas
decât o simplă dimineaţă
lipsită de glas.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesioniştii serviciilor de spionaj ştiu că, de mii de ani, în politica statelor şi în diplomaţie, de regulă, vorbele nu au nicio legătură cu acţiunea. Vorbele sunt vorbe, iar acţiunile (cele subterane) sunt acţiuni. Vorbele frumoase se folosesc pentru a ascunde faptele urâte. Diplomaţia sinceră nu este posibilă, aşa cum nu sunt posibile apa uscată şi fierul de lemn. Sper ca viitoarele generaţii de oameni politici şi cei care vor lucra sub stindardul serviciilor de informaţii ale României să înţeleagă aceste adevăruri fundamentale.

Florian Gârz în Ghidul spionului român
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea in editie de lux

sunt foarte îngrijorat de faptul că Elisabeth a acceptat să îşi sărbătorească ziua de naştere în mijlocul unui lan de grâu,
e atât de sensibilă încât mirosul viitoarelor pâini îi poate provoca un sentiment de inutilitate.
acum stă cu mâinile înţepenite pe volan şi mă pândeşte cum scriu versuri nesperat de lungi despre tristeţea ei.
dincolo de portiera argintie e o lume nouă, aşa o mint, ne putem tăvăli prin praful pierdut de hainele unor zei şchiopi, va fi minunat...

sunt prea lungi versurile tale, ţipă Elisabeth, trena rochiei mele se încurcă în prepoziţiile compuse şi verbele tale îmi ard faţa
aşa să ştii...
am văzut asta, nu e nevoie să te repeţi la fiecare oprire în lanurile aurii,
trena rochiei tale oricum e de mult timp sfâşiată de colţii geloziei iar versurile mele sunt lungi, da, foarte, foarte lungi...

până la urmă am aruncat-o cu forţa în mijlocul toamnei, şampania s-a revărsat peste sânii ei domolindu-i panica
în loc de cupele cu un singur picior am folosit palmele aspre ale disperării...
gustul băuturii s-a schimbat de parcă ar fi fost prea devreme să ne strigăm pe nume,
ciudat,
foarte ciudat...

la plecare, ploaia ne-a murdărit inimile cu fulgere,
am evitat să ne privim feţele
iar unul din noi
a murit.

poezie de Eduard Dorneanu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!