Ferice de cel ce se mulţumeşte cu puţinul ce-l are.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţinul dat cerşetorului îl mulţumeşte cel mai mult...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie

Vădita-i mândrie
Nu-i poză de fel:
Puţinul ce-l ştie
E mult pentru el!

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bogat om din lume, cu cel mai îmbelşugat suflet şi cel mai roditor surâs este acela care se mulţumeşte cu puţin. Pentru că puţinul se înfiripă întotdeauna la masa modestiei, din porţii mici dar constante de mărinimie, în blidele curate ale omeniei servite cu tacâmurile recunoştinţei şi ale bucuriei.

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumeşte pentru viaţa ta. Mulţumeşte că Eşti. Gratitudinea îţi va fi hrană în clipele de căutări.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Măreţie căutând, sufletul răceşte
Şi devine tot mai mic...
Ce-l nemulţumeşte,
Greu mi-e să explic,
Căci bai, nu-i că nu găseşte...
Ci că nu îl mulţumeşte
Pe deplin nimic!
&
Dar să ştii, iubind un pic,
Sufletul se fericeşte,
Cât ar fi de mic!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste

Ai pescuit
soarele meu în zori
şi i-ai scos
icrele roşii.
Ai pescuit
dealul meu
şi i-ai scos
icrele negre.
În jarul
cântecului ei
se coace pâinea privighetorii:
rumena roză.
Iar tu
cu-nnegurare asculţi
glasul ei rourat
şi cântecul meu.
Ferice de cel
care se mulţumeşte
c-o pâine
muiată-n uleiul liniştii!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mă pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. Viaţa banală a mea, a noastră, a tuturor românilor, iată ce mă interesează, iată ce-mi atrage irezistibil atenţia. Ferice de cei ce pot să gândească sus, nesimţind pe ce calcă jos! Ferice de ei! Groase tălpi trebuie să aibă.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, iarnă

Bună dimineaţa, iarnă,
Ai sosit în viaţa mea...
Mi-este tot mai frig în suflet,
Cum nu am visat cândva.

Părul mi-ai împodobit cu albul
Anii mei i-ai drămuit,
Ai purtat cu tine visul...
Ce-l aveam, spre infinit.

Mi-ai dat frig, mi-ai dat tristeţe,
Mi-ai dat lacrimi pe obraji.
Mi-ai luat în grabă totul
Şi puţinul ce-l aveam.

Ninge azi la mine-n suflet
Visul meu e tot pustiu,
Tot ce am pierdut în viaţa...
Ingropat-am, nici nu ştiu...

Tu, de mine stai departe,
Lasă-mi doar un colţisor.
Viaţă dă-mi un strop de soare,
Nu vreau astăzi nici un nor.

Îmi las lacrima să cadă,
Peste iernile trecute...
Port în suflet doruri multe
Peste amintiri, mai plâng.

Viaţa un calvar îmi este
Visul îngropat în noapte.
Amintirea, mi-e pustie,
Doar în piept, inima bate.

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul este un cuceritor, dar, în relaţiile cu femeia, se mulţumeşte cu o singură victorie. Femeia pare mai fragilă, însă nu se mulţumeşte cu atât. Cedând o dată, ea vrea să câştige în permanenţă. Un tip inteligent înţelege acest lucru şi nu i se opune. Bărbatul mai puţin inteligent, intră în conflict cu ea, luptă în conflict cu ea, luptă pentru întâietate, o face pe cocoşul ofensat şi, până la urmă, ajunge un nefericit. În concluzie: dacă vezi un bărbat suferind, nu da vina pe femeie, ci pe mintea lui!

citat din romanul Cel rătăcit, Capitolul 4 de Aurelian Silvestru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţi divine

Îmi vreau seninul zilelor ferice,
Căldura verii, clipele cu noi,
Îţi vreau lucirea ochilor complice
Sărutului furat cu buze moi.

Vreau umbra mea adăpostindu-ţi chipul
De-un Soare însetat şi arzător
Ce îşi ascunde razele-n nisipul
Şi marea ce-l aşteaptă-mbietor.

Îşi va apune-a zilei strălucire
În valuri zbuciumate de dorinţi,
Iar ea-i va stinge-n ape de iubire
Şi clipe dulci, trăirile-i fierbinţi.

Mai vreau, în zori, privirile-ţi blajine
Să aibă-ascunse-n strălucirea lor
Plăcerea dimineţilor divine
Sub cerul nostru-albastru, protector.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi era bine cu tine cunoscând puţinul. Era cu neputinţă să-l folosesti ca sprijin, emoţie pură sau rătăcire. Ca şi cum dintr-o dată, spulberând aparenţele ne-am fi dat întâlnire la mijloc de cale străbătută agale în ani frumoşi. Nu-mi plăceau nuanţele de gri şi împărţeala făcută în grabă cu jumătăţi de gând. Ce om era acela dacă nu putea da totul sau nimic? Sunt egoistă, uneori ipocrită şi puternică. Te iubesc. Necontrolat, nejustificat fară explicaţii plauzibile. Pierdusem dreptul să ofer şi-acum încercam cu disperare să mă recâştig. N-ai să înţelegi. Mi-e bine cu tine cunoscând puţinul. Ţi-am mai zis.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui coleg

De ce-l taxaţi drept chiulangiu?
De ce-l învinuiţi de lene?
E drept că vine mai târziu,
În schimb, el pleacă mai devreme.

epigramă de Dem Moţoc din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ar putea fi judecat după primul său gând ce-l are când se trezeşte şi după ultimul ce-l are înainte de a adormi.

citat din Gilbert Cesbron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La beţivul Claudius se găsesc toate elementele

În ochi are focul ce-l arde mereu,
În burtă e apa ce-l ţine pe el,
Pământul e-n capul său mare şi greu,
Iar aeru-i suflă prin portofel.

epigramă de Cristian Wernicke din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţinul tău este mai bun decât averea altuia.

proverbe arabe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţinul tău este mai bun decât avuţia altuia.

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora

E ora somnului uşor şi-a
Blestemului sacru
Ce-l poartă apa
Planetarelor oceane albe,
Ce-l scuipă-n hăuri
Munţii tari cu sânziene salbe
Alunecând naiv pe panta
Unui simulacru.

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogatul cât trăieşte, niciodată nu se mulţumeşte.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei cu inima...

Ferice de cei ce nu au simtit,
colt de inima, sfasiata.
Sfasiata de dintii reci ai fiarei,
ce a venit sa-ti fure, o parte
din inima.
Ferice de cei ce nu au trait,
durerea atat mare, in trup.
In trup sa-ti apese un fierastrau
rece, impartind iubirea in doua.
O bucata din tine sa urce spre
cer, si tu sa privesti neputincios
la ea.
Sa o conduci pe ultimul drum,
cu lacrima si floare, si sa vorbesti
cu celalta ramasa, inecata in potop
de suspine.
In suspine far' de raspuns si intrebare,
doar cu lumina si puterea, lui Dumnezeu.
Ferice de cei ce nu au trecut prin
marea de gheata, sparta doar cu
sufletul ingenunchiat, si lacrimi cat roua
pe frunze.
Ferice de cei ce nu au vazut perdele negre
in ochii lor, cand soarele varsa cupe cu aur.
Ferice de cei ce nu au facut din marginea
patului, un leagan in fiecare dimineata si
seara, sa-si legene sufletul, frant.
Ferice de cei ce nu au primit un crivat
in fata, in mijloc de vara, cand bucata
din tine, era inghetata in bratele tale,
si tu plangeai pe ea.
Ferice de cei ce nu stiu cum este sa ai,
ochii vesteji, si tulburi, de parca o sabie
a trecut cu toata toamna, prin ei.
Ferice de cei ce nu au lasat mainile
in poala, grele cat pietrele de rau,
ce se frecau una de alta, din zori
si pana in seara, de atata dor.
Ferice de cei ce nu au avut palme reci
si fierbinti, cum sunt potcoavele de cal,
cu care sa se loveasca in cap, din prea
multa pierdere si intuneric, stapan in ei.
Ferice de cei ce nu stiu drumul spre
locul de veci, unde urmeaza sa-si ingroape
o parte din inima.
Ferice de talpile ce nu ating potecile,
pline cu floare, si-un pamant in care,
stau sufletele tuturor adormitilor,
sarutati si imbratisati, doar de radacinile
pomilor, tineri si batrani.
Ferice de picioarele celor care,
nu stiu cum este sa nu poti merge,
chiar daca ai un sange in vene,
chiar daca ai toate degetele,
tu cersesti, carje si mila lui Dumnezeu.
Cersesti putere sa poti indura frigul
din oase, umerii plini de zapada pribegiei,
ce te apasa.
Ferice de cei ce nu au simtit,
promoroaca si turturi de gheata,
in inima lor, zi de zi, noapte de
noapte, din prea multa singuratate.
Ferice de cei ce nu au vorbit singuri
pe strada, din prea multa durere si dor.
Ferice de cei ce nu si-au dorit sa moara
niciodata, din prea multa durere,
ori in locul celor condusi pe ultimul
drum, zambind ori cu un ochi deschis.
Ferice de cei ce traiesc si acum,
far'de o inima intreaga, doar cu
lumina iubirii, si Dumnezeu.
Ferice de cei ce iubesc!
Aceasta este forta ce ajuta inima,
sa supravietuiasca, in viata asta,
plina de durere, si mister.
Iubeste, si poti trece peste orice!
Iubirea, este Dumnezeu!
Fotografia postată de Noapte Argintie.

poezie de Adelina Cojocaru (27 septembrie 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mai ai nimic - puţinul (vai!) ce mult înseamnă!

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!