Fata cea mai mare mărită pe cea mai mică.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Băsescu, preşedintele României, îşi mărită fata cea mică: Elena Băsescu, europarlamentar

Azi, pe plaiuri româneşti,
Avem nuntă ca-n poveşti;
Face nuntă mare tata:
Îşi mărită... agramata.

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (1 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fata se mărită, trebuie atenţie mărită.

calambur aforistic de David Boia (1 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot sporită, mărită - lumea a devenit din ce în ce mai mică.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata mamei

Fata mamei cea smolită
De cinci ani se tot mărită,
Când cu unul, când cu altul,
Pân-a terminat tot satul.

epigramă de Efim Bivol din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coana mare se mărită

scenariu de teatru

• Citeşte online

Această lucrare a fost pusă la dispoziţie de autor.

carte de Ion Untaru
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârciumarului îi place beţivul, dar fata după dânsul n-o mărită.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensie mărită

Lună de lună se agită
Că vine pensia mărită;
Recesiunea-i sistem Boc:
De vine, zici că ai noroc...

epigramă de Constantin Enescu (22 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o fata se mărită, ea schimbă atenţia multor bărbaţi pentru lipsa de atenţie a unuia singur.

citat din Helen Rowland
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitoarei mele

Am s-o iau! E frumuşică!
Nu mai este fata mică,
Dar vezi, lumea o să spuie,
Că nici fată mare nu e!

epigramă de Vero din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşiile mărită momâile, sutele mărită slutele.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic

Nimic nu este aşa cum apare,
Nici lacrima lumii nu e fără sare,
Nici România nu este cea mare,
Nici fata cea mică nu e fată mare!

epigramă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cea mică se greşi într-o zi şi spuse surorilor cum argatul care le da flori se roşeşte ca o sfeclă când vine înaintea lor şi cum este de curăţel. Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte că iese din gura surorei sale celei mai mici, unde începu să o dojenească cu nişte vorbe cam luătoare în râs, cum de numai să se gândească ea a scoate aşa vorbe blânde pentru un argat, căci asta ar semăna că inima ei este pornită a se planisi cuiva.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici prea-prea, nici foarte-foarte...

Eu pot jura la o adică,
De fata asta răpitoare,
Că nu mai e atât de mică,
Dar sigur nu mai e nici mare...

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici prea-prea, nici foarte-foarte...

Eu pot jura la o adică,
De fata asta răpitoare,
Că nu mai e atât de mică,
Dar sigur nu mai e nici mare.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gigi: Fata aia care într-un final se mărită şi trăieşte fericită până la adânci bătrâneţi este excepţia. Noi nu suntem excepţia, noi suntem regula.

replică din filmul artistic Despre bărbaţi şi nu numai... (2009)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestrea mare mărită toantele.

proverbe aromâne
Adăugat de Georgescu Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata împăratului cea mijlocie îşi alese şi ea un fecior de împărat, şi-l luă de bărbat. Veseliile ţinură ca şi la soră-sa cea mare; iară la sfârşitul veseliilor o petrecu şi pe dânsa împăratul până la hotarele împărăţiei sale. Fata cea mică a împăratului nu se duse, ci rămase acasă, prefăcându-se de astă dată că este bolnavă. Argatul grădinei, cum se văzu iară singur, vru să se veselească şi el ca toţi slujitorii curţei; însă, fiindcă el nu se putea veseli decât cu bidiviul său, îşi chemă calul, se îmbrăcă cu alte haine: ceru cu stelele, îşi lăsă părul pe spate, şi călcă toată grădina. Când băgă de seamă că iară fărâmase totul, se îmbrăcă cu hainele sale cele proaste, şi bocindu-se începu să dreagă ceea ce stricase. Ca şi de alt rând, grădinarul voind să-l cârpească, fu oprit de fata cea mai mică a împăratului, care ceruse flori, trimiţându-i şi doi pumni de bani, şi vorbă să nu se atingă de argat, nefiind el vinovat. Grădinarul se puse iară pe muncă şi dădu grădina gata în patru săptămâni.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râseră fetele şi se veseliră, hihotind şi glumind între ele. Fata cea mică însă nu voia să se ducă. Cele mai mari nu o lăsară în pace, ci, cu voie, fără voie, o aduse şi pe dânsa lângă masă, şi cam cu îndoială întoarse şi ea foaia şi ceti: "Pe fata cea mică a acestui împărat are s-o ia de soţie un porc". Trăsnetul din cer de ar fi căzut, nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. P-aci, p-aci era să moară de mâhnire. Şi daca n-o ţineau surorile, îşi şi spărgea capul căzând. După ce se dezmetici din leşinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mângâie surorile.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata moşneagului la deal, fata moşneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuieţul în spate la moară, ea, în sfârşit, în toate părţile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-şi mai strângea picioarele; dintr-o parte venea şi-n alta se ducea. Ş-apoi baba şi cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare şi nemulţumitoare erau. Pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi spuseră apoi că fiecare din palaturile zmeilor are câte un bici, cu care loveşte în cele patru colţuri ale lor şi se fac nişte mere. Aşa făcură, şi fiecare din fete avură câte un măr. Se pregătiră, deci, să se întoarcă pe tărâmul nostru. Ajungând la groapă, cletenă frânghia de se lovi de toate mărginile groapei. Paznicii de sus pricepură că trebuie să tragă frânghia. Se puseră la vârtejuri şi scoaseră pe fata cea mare cu mărul ei de aramă. Ea, cum ajunse sus, arătă un răvăşel ce-i dase Prâslea, în care scria că are să ia de bărbat pe frate-său cel mai mare. Bucuria fetei fu nespusă când se văzu iară pe lumea unde se născuse. Lăsară din nou frânghia şi scoase şi pe fata cea mijlocie, cu mărul ei cel de argint şi cu o altă scrisoare, în care o hotăra Prâslea de soţie fratelui celui mijlociu. Mai lăsară frânghia şi scoase şi pe fata cea mică: aceasta era logodnica lui Prâslea; însă mărul ei cel de aur nu-l dete, ci îl ţinu la sine.

Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic şi merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!