Mâinile murdărite de muncă au miros de demnitate.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de trandafiri

Gâtul e uscat şi limba amurţeşte. Aerul scârţâie precum tabla.
Ciocanul greu al sângelui bate luna de la interior.
Repede pătrunde în plămâni nisipul umed al răsuflării.
Vrei să fugi dar cu toată forţa te loveşti cu fruntea de perete.
Simţi un slab miros de trandafiri. Părul tău lung, foşnitor îţi atinge obrazul.
Mâinile cuiva, da, mâinile albe, feciorelnice ale cuiva, îţi mângâie blând gâtul.
- Aşa de mult aş vrea - îţi spui în şoaptă - să fii un vis.

poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea firii omeneşti impune iubire, muncă şi demnitate, la cotele cele mai înalte.

Valeria Mahok (2 aprilie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice muncă necesară pentru care se plăteşte un salariu modest are propria onoare şi demnitate.

citat din W. Kelly Griffith
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea fără demnitate, naşte legi asemenea, dar corupţie cu demnitate.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Putere. (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile lui Dumnezeu miros atât de frumos a viaţă!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când slujesc Domnului, mâinile trudite de muncă se revigorează în mâna Lui.

aforism de Ana Haz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu.

citat din Sfântul Teofan Zăvorâtul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se luptă îngerii
Pe toate drumurile
Murdărite cu smoală.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

rugăciune

ai ţinut Lumina în mâinile tale
ai ţinut totul în mâinile tale
ai ţinut perfecţiunea în mâinile tale
ai ţinut veşnicia în mâinile tale
ai ţinut sori şi luni în mâinile tale
ai ţinut lumea în mâinile tale
ai ţinut gândul în mâinile tale
ai ţinut cuvântul în mâinile tale

în mâinile tale mă ţii pe mine
în sufletul meu te ţin pe tine
mulţumesc

poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre muncă

Dacă vrei să-ţi fie bine,
De muncă să n-ai ruşine.
Cine prin muncă asudă,
Nu va avea viaţa crudă.
Prin muncă are de toate,
Viaţă lungă, sănătate.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează-ţi inima şi vei putea întemeia o familie.
Păstrează-ţi familia şi vei avea demnitate.
Având demnitate vei fi apreciat de multă lume.

Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitate postumă

Dacă în viaţa de nomad
Iubea licorile ce ard
Şi-acuma el ar bea cât zece,
Numai că-l lasă toate... rece!

epigramă de Radu von Clausenburg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâinile murdare

Legea-i azi ca o poruncă
Şi nu cred că e de şagă,
Poţi avea "dreptul la muncă"
Dacă dai, urgent, o şpagă!

epigramă de Mihai Enachi din O antologie a literaturii gălăţene contemporane
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

cu mâinile crăpate de muncă
şi obrajii arşi de soare
ţăranii îngrijesc mereu
ogoare nesfârşite
îmblânzind natura

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul artei nu există genii, ci glasuri ori condeie dirijate de inteligenţe umane, posedând în diferite grade capacitate adevărată de creaţie. În rest este muncă, muncă şi iar muncă.

Maurice Chevalier în Cum au devenit celebri?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putred

Simt miros de putred
Ceva în mine moare
O fi speranţa?
O fi visul?
Miros de lăcrimioare
Simt.
Şi gust amar îmi vine
De la stomac o fi?
Sau de la tine?
Şi greaţa mă cuprinde
De tine?
Sau de sete?
Ma dor şi buzele
Şi simt miros de plete.
Dar pletele miros?
A tale da, acum
Şi tu mă înfiori.
Urăsc şi al tău nume
Pe tine,
Vreau să mori.
Dar nu muri
În ceruri nu ai loc,
Stau îngerii la soare.
Eu simt miros de putred
Ceva în mine moare.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitate rebusistă

Între demn şi demnitar
Diferenţa e-un "iţar"!
Sau, spus fără protocol,
Eşti demn doar... în fundul gol!

epigramă de Nelu Vasile din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fii cel ce renunţă
cu demnitate
Fără tristeţea renunţării
Fără orgoliul renunţării.

Deschide-ţi sufletul în mâini
Şi deschide-ţi mâinile către Infinit
Şi permite să nu rămână din tine
Nici măcar acest ultim gest.

poezie celebră de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce face albinuţa?

Ce face albinuţa harnică?
Foloseşte fiecare oră cu lumină
Şi-adună miere toată ziua
Din fiecare floare deschisă!

Cu ce îndemânare îşi construieşte fagurele!
Ce frumos întinde ceara!
Şi munceşte din greu să pună bine
Dulcea mâncare pe care-o face.

În opere de muncă sau de-ndemânare
Ar trebui să fiu harnic şi eu
Fiindcă Satan găseşte o răutate
Şi pentru mâinile proaste.

Cu cărţi sau muncă sau joc sănătos
Să-mi petrec primii ani
Aşa voi putea să dau în fiecare zi
Un răspuns bun.

poezie pentru copii de Isaac Watts din Cântece divine traduse într-un limbaj simplu pentru uzul copiilor (1715), traducere de Bogdan Popescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei

Eşti atât de frumoasă mamă, atunci
când luna luceşte la tine în plete.
Atât de gingaşă te asemeni gutuilor
de la fereşti cu miros dulce şi mângâietor.

Mâinile tale tremurânde împreunate în rugăciune
mi-au mângâiat creştetul în nopţi de fierbinţeală.
Iar glasul tău dulce mi-a fost călăuză pe drumul
înspre casă şi curtea cu miros fraged de trifoi.

Simt zgomotul tâmplelor ce se zbat când lipseşti
şi mă rog pentru zile mai multe şi mai bune, mamă.
Zile senine ca atunci când, cu lingura de lemn învârteai
în dulceaţa de zmeură ce fierbea domolit pe plită.

Va veni timpul să ne strângem la gura sobei,
torcând firul poveştii şi a memoriilor de noi,
trei ţânci cărora le-ai legănat visele făcând
oameni de nădejde pentru ale lumii nevoi.

Mulţumesc mamă, si-ţi sărut mâinile neobosite.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!