
Sufletul omului este asemeni apei. Vine din cer, spre cer se ridică și din nou coboară pe pământ, veșnic schimbător.
citat clasic din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie și iar coboară către pământuri, veșnic altfel... De sus țâșnește din stânci abrupte șuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluiește-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom șerpuie-n văile verzi și-n lacul cel neted chipul își scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...
citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lâna de Aur este ceva ce aparține omului, pentru care este infinit de prețioasă. Acest ceva a fost despărțit de om în timpuri străvechi, iar redobândirea sa este legată de invingerea unor forțe înspăimântătoare. Așa stau lucrurile cu elemntul veșnic din sufletul omului: El aparține omului. Dar omul se află separat de elemntul veșnic. Natura sa inferioară îl separă de el. Numai dacă o învinge, dacă o adoarme, omul poate să dobândească iarăși ceea ce este veșnic.
Rudolf Steiner în Creștinismul ca fapt mistic și misteriile Antichității
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Smerenia covârșește păcatele noastre și ne ridică, iar mândria ne apasă sufletele spre pământ și ne coboară.
citat din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Smerenia covârșește păcatele noastre și ne ridică, iar mândria ne apasă sufletele spre pământ și ne coboară.
citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

O, MAMA!
Maica Pământ și-a luat tributul
ce-i aparține, din trupul omului.
Tatăl Ceresc a luat sufletul
și l-a înălțat până la fericire.
Dar mamei, om, ce-i rămâne?
Durerea și dorul ființei dragi?
Ce simte ea, de unde vine
și pentru ce trăiește pe acest Pământ?
Care este scopul durerii și al tristeții ei,
care este scopul împlinirii și bucuriei ei,
care este scopul iubirii și al fericirii ei,
de fapt care este scopul omului pe Pământ?
Totul este Pământ, apă și vis,
Lumină... și întuneric în timp,
Putere și destin purtat de vânt
care se lasă ușor atacat de moarte.
Ce este moartea? O prietenă? Care ajută?!
Separă bucuria de tristețe și sufletul de corp
și încearcă să le așeze de unde au venit?
Dar femeia mamă cui aparține, ea?!
Oare durerii și morții, sau eternității?
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sete
trec nori
surzi
acoperișul capului
lasă ploaia să cadă încet
număr picăturile
din minte-mi coboară
frânghia
în apa fântânii din mine
cine ridică ciutura
apei
spre a nu-mi mai fi
sete de lumină?
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre toate fericirile care pot fi trăite pe pământ, cea mai mare este bucuria învierii Domnului. Prin El, dreptatea vine să mântuiască sufletul omului.
aforism de Camelia Oprița din WordPress.com - Înaripată de speranță (aprilie 2020)
Adăugat de Elena Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ganduri pentru voi
Din firul ierbii impletesc un gand,
Asemeni unui cantec de iubire.
Il las sa se inalte catre cer,
Tremurator si bland, spre nemurire.
Culorile din flori le-adun in suflet
Si simfonia lor o-ndrept spre voi,
Spre inocenta ce exista inca
Dinspre nobletea ce se afla-n noi.
In frunzele de arbori... bland fior,
Ascund cu teama greul disperarii
Sa-l duca vantul pe aripa lui,
In ceasul de visare-al inserarii.
In limpezimea de cristal a apei
Pastrez speranta mea de zi cu zi,
Eliberandu-mi sufletul de neguri.
A fost iubire, este si va fi!
poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt sufletul care veșnic neagă.
citat clasic din Goethe
Adăugat de metalazbest

Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei ciuturi goale
Sub luna plină
Iubirea mea
Ciutura goală
De la fântână
La miezul nopții
Luna se coboară pe Pământ
Și vine la apă
Iar ciutura se coboară la apă
Și vine la Lună.
Rămân amândouă
Pline și ude
Până la ziuă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor, slugă și stăpân, toți o spun în felul lor: cea mai mare fericire a omului pe pământ este numai propria personalitate.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai schimbător decât sufletul omului, decât concepțiile sale și decât vremea nu e nimic.
Ileana Vulpescu în Arta conversației
Adăugat de Alexandra Mihai

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este vânt mai schimbător ca inima omului.
citat din Sandor Petofi
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este vânt mai schimbător ca inima omului.
citat din Sandor Petöfi
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul este indestructibil și activitatea sa continuă în eternitate. Este asemeni soarelui, care, pentru ochii noștri, pare să apună pe înserate, dar care, în realitate, merge numai să-și difuzeze lumina în altă parte.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cititul este asemeni gândirii, asemeni rugăciunii, asemeni discuției cu un prieten, asemeni înțelegerii ideilor altor oameni, asemeni ascultării muzicii, asemeni contemplării unei priveliști în timp ce te plimbi pe o plajă.
citat din Roberto Bolano
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea omului vine din lucruril sfinte: suflet și credință. Sufletul este adevărata frumusețe care nu poate fi învinsă de timp, așa cum se întâmplă cu partea fizică a omului.
Camelia Oprița în Se spune că D-zeu a inventat dragostea pentru ca omul să se refugieze în ea de bătrâneți
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă
Pășesc pe albul pur, un alb strălucitor,
Pășesc cu pași de viață pe-al iernii alb covor,
Din cer coboară fulgi, o blândă mângâiere,
Coboară fulgi curați purtați de adiere,
Sub a omătului povară doi brazi se-mbrățișează,
Îmbrățișați și ei deasupra lor, doi fulgi îndrăgostiți valsează,
Apoi căzând, visând, valsând, în suflet ei mi se opresc
Și-așa, gustând aroma fericirii, cu sufletu-mi se contopesc,
Asemeni lor valsez, asemeni lor
Mă contopesc apoi cu-al iernii alb covor,
Care asemeni lor, începe și danseaza,
Asemeni lor si mie, acelasi vis visează.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare binecuvântare dăruită omului este aceea că a fost făcut de Dumnezeu să poată trăi și pe pământ, dar mai ales veșnic!
Sanda Tulics în Miez dulce
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre toate fericirile care pot fi trăite pe pământ, cea mai mare este bucuria învierii Domnului. Învierea Domnului este putere cerească în toate dimensiunile sale. Prin El, dreptatea vine să mântuiască sufletul omului.
Iisus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului credință sublimă în Tatăl Ceresc rămâne cea mai extraordinară ființă care a străbătut vreodată pământul. Învierea domnului este un adevărat imn al vieții, evidențiată prin frumusețe, încântare și speranță. Omul fără credință este izvor de nefericire, îmi frânge inima...
Camelia Oprița în Înaripată de speranță (aprilie 2020)
Adăugat de Ioan Maria

Comentează! | Votează! | Copiază!