Pântecele se satură, dar ochii niciodată.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pântecele se satură, dar ochii niciodată.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura se satură, dar ochii niciodată.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când un bărbat îți oferă un lucru, arată-i întotdeauna că îi ești recunoscătoare pentru bunătatea care a stat la baza gestului său și nu neapărat pentru valoarea materială a lucrului în sine. La fel cum femeile nu se satură niciodată de complimente, bărbații nu se satură niciodată să le fie apreciată generozitatea.
Sherry Argov în De ce bărbații se însoară cu scorpii
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărăcia și bunul simț se satură cu puțin, pe când lacomia nu se satură nici cu mult.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Sărăcie (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Câștigul nu se satură niciodată.
citat din Thales
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului, chiar celui bătrân, oricât ar fi trăit, tot o să i se pară că n-a trăit destul. Omul nu se satură niciodată de viață... niciodată.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii omului se satură cu un pumn de pământ.
proverbe turcești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
- dragoste (vezi și iubire)
- Dragostea este ingredientul de care lumea noastră niciodată nu se satură și care niciodată nu se găsește din abundență. Lumea niciodată nu va renunța la nevoia ei de a avea dragoste.
definiție de C. Neil Strait
Adăugat de Adriana Pleșca

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea te hrănește, dar nu te satură niciodată!
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergătură
Călătorule,
Primul tău pas pântecul femeii,
Ultimul al pământului,
Celelalte popasuri pântecele somnului,
Ceilalți pași Alergătură
Pentru pântecele tău.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura degustă din toate, dar nu se satură niciodată.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Săracul trăiește în sărăcia lui dar niciodată nu se satură...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care iubește învățătura nu se satură de ea niciodată.
citat celebru din Francis Bacon
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt oameni care nu se satură niciodată.
Jaroslav Haek în Peripețiile bravului soldat vejk (26 februarie 1935)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepții se hrănesc cu înțelepciune, niciodată nu se satură...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De gura izvorului și de cea a dorului nu se satură nimeni niciodată.
Valeria Mahok (3 aprilie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginația nu se satură niciodată; are ca închisoare întreg Universul.
citat din Benjamin Jarnes Millan
Adăugat de Cornel Stelian Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul îmbogățit prin furtișag nu se satură niciodată de avere.
Nicolae Filimon în Ciocoii vechi și noi
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am nici o șansă
În duel, cu soacra dragă,
Nu ies niciodată bine:
Cum e ea - energofagă -
Nu se satură de mine!
epigramă de Eugen Coța din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
De dincolo de viață
ceva din mine se rupe, hălci de vise sunt smulse și-azvârlite
timpul se dilată arătându-mi profunzimea eternității
și din cele mai îndepărtate unghere, de dincolo de mine
răsună hohotele întunericului
luați spaimele astea ce mă sufocă
ridicați așteptările astea ce se târâie în genunchi
lăsați-mi cerul cu soare, cu ploi, cu întrebări
ochii mei vor să vadă, cerul gurii vrea să simtă
și pântecele, pântecele ăsta deja mort
spera să poarte un prunc, cândva
alo, alooooo, 112, salvarea, poliția,
mă aude cineva?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!