Sub frunza cea mai proastă, se găsește poamă coaptă.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sub frunza cea mai proastă, se găsește de multe ori poama coaptă.
proverbe românești
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine nu poate răbda, nu mănâncă poamă coaptă.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Facere
viața omului - frunza pomului
din grădina raiului
ce-ascunde în definit
taina fructului oprit
pică frunza cade omul
cruce se preface pomul
mugurele înverzește
și omul se omuiește
prin adam scăpat de teamă
femeia devine poamă
poamă-mamă mamă-poamă
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneia
Fiindcă i se prevedea
C-o să ajungă poamă rea,
A ținut să se opună
Și-a ajuns o... poamă bună!
epigramă de Virgil Scărlătescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prescurtat
Lumea știe că o soacră
Peste tot e "poamă acră",
Da-n această epigramă
A mea a rămas doar... "poamă".
epigramă de Al.-Sașa Ștefan din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soacra
Știm cu toții că o soacră
E o poamă, poamă acră;
Fiți atenți, că-i o caiafă
Ce-are și un ochi în ceafă!
epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (8 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
O fi soacra poamă acră,
Dar deloc nu este sacră.
La culcare, când se duce,
Pentru socru-i poamă dulce.
epigramă de Igor N. Costiuc din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poame
Spune nora despre soacră
Cum c-ar fi o "poamă" acră.
Soacra însă vrea să spună,
C-are-o noră "poamă" bună.
epigramă de Vasile Matei din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru orice înțelept se găsește o proastă fără de care el nu poate trăi.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de rorogio

Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluția femeii
La-nceput e-o pâine bună,
Mai apoi o carne macră,
După care poamă bună
Și-n final o poamă acră.
epigramă de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluția femeii
La început e o pâine bună,
Mai apoi, o carne macră,
După care, poamă bună
Și-n final... o poamă acră.
epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul buburuzei
Că toamna e aproape
Îi dă de veste frunza,
Se-ascunde buburuza
Sub ierburi să se-ngroape,
De friguri ca să scape
Ea își găsește scuza,
Că toamna e aproape
Îi dă de veste frunza.
Pe vatră-și trage spuza,
Veghează-ndeaproape
Și larvele lăhuze,
Să nu se-nnece-n ape,
Că toamna e aproape.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se leagănă frunza de nuc
Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Și răsare steaua cea cu noroc.
Se leagănă frunza de plop
Și lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Și stropul se odihnește în ochii tăi.
Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă așa ușor
Și-mi aduce aminte de al meu dor.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Motivație
Când nora spune despre soacră
Că nu-i decât o poamă acră,
E motivat și ea să spună
Că nora ei e... poamă bună.
epigramă de Ion Romanescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unei incertitudini
Atât de coaptă de iubit,
Atât de crudă de păstrat.
Prea multe într-un singur strat...
De evitat, sau de dorit?!
Îmi pare de nerefuzat,
Pe cât de greu de cucerit.
Atât de coaptă de iubit,
Atât de crudă de păstrat...
Prin ea te simți hipnotizat
Și nu știi de-ți va fi sfârșit,
Sau paradisul mult visat.
Atât de crudă de păstrat,
Atât de coaptă de iubit.
rondel de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu băga în seamă o glumă proastă; poate deveni și mai proastă.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mike Farkas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Joe Gillis (citind scriptul Normei): Uneori e interesant să vezi cât de proastă poate fi o scriere proastă. Asta promite să depășească orice limite.
replică din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas
Zid dărăpănat
Eu m-am întrebat
Astăzi că de ce
Nu s-a spânzurat
Lia, blonda Lie
Noaptea de-o frânghie
S-ar fi legănat
Ca o pară coaptă
Și ar fi lătrat
Câinii de pe stradă
S-ar fi adunat
Lumea să o vadă
Și ar fi strigat
,, Vezi ca să nu cadă.
Aș fi încuiat
Lacătul la poartă
Aș fi pus o scară
Și aș fi luat-o jos
Ca o pară coaptă
Ca o fată moartă
Și aș fi culcat-o într-un pat frumos.
poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas
Zid dărăpănat
Eu m-am întrebat
Astăzi că de ce
Nu s-a spânzurat
Lia, blonda Lie
Noaptea de-o frânghie...
S-ar fi legănat
Ca o pară coaptă
Și ar fi lătrat
Câinii de pe stradă
S-ar fi adunat
Lumea să o vadă
Și ar fi strigat
,, Vezi ca să nu cadă".
Aș fi încuiat
Lacătul la poartă
Aș fi pus o scară
Și aș fi luat-o jos
Ca o pară coaptă
Ca o fată moartă
Și aș fi culcat-o într-un pat frumos.
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!