Trestia care se pleacă vântului, niciodată nu se frânge.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni vin şi pleacă şi sunt uitaţi. Sunt însă alţi oameni care fac parte din destinele noastre. Ei vin, pleacă, dar nu sunt niciodată uitaţi. Ei vin, pleacă, dar şi după ce pleacă, rămân aici. Nu pleacă niciodată cu adevărat dintre noi.

citat din C. JoyBell C.
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prima ninsoare -
braţele vântului frângând
trestia pe mal

haiku de Doina Maria Tudor (7 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea cunoaşte parabola cu stejarul care a stat drept şi neclintit în faţa furtunii, rupându-se în două, în timp ce trestia mlădie s-a îndoit în faţa vântului, dar a rezistat. Renunţaţi complet să vă mai apăraţi punctul de vedere.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aromânul se frânge, dar nu se pleacă!

proverbe aromâne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neclintire

Piatra a amuţit.
Niciodată
nu se va mai opune
vântului.
Niciodată
nu va mai propti
apele.
Niciodată
nu va mai vorbi
timpului.
Niciodată
nu va mai crăpa
în buza gerului.
Niciodată
nu va mai străluci
în arşiţa verii.
Niciodată
nu va sucomba
în culoarea gri...

Piatra a amuţit.
Niciodată,
sub nicio formă,
nu o vei mai ciopli.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radioul

Velele devenind tot mai mici în vâltoarea vântului
sunt tot ce reţine memoria din acea zi.
Parfumul pinilor şi tăcerea
vor alina rana
făcută de navigatorul care se-îndepărtează –
sclipirea fulgurantă-a lipanului în râu,- a dumbrăvencii în aer.
O, femeie rămasă fără mângâiere,
ascultă recviemul vântului.

Potirul de aur este gol,
soarele-a devenit o rufă
la gâtul unei femei de vârstă mijlocie,
care tuşeşte fără contenire –
amintirea verii-n care el a plecat o întristează...
atunci ea avea aur la mâini şi în pântece.
O, femeie cu priviri pierdute,
ascultă cântecul orbului.

Se întunecă; închide ferestrele –
fă-ţi flaut din trestia zilei de ieri,
dar nu deschide, oricât ţi s-ar bate-n uşă:
ei strigă, dar n-au nimic de spus.
Culege ciclame, ace de pin,
nuferi şi anemone din apele mării.
O, femeie cu mintea răvăşită,
ascultă, trec duhurile apelor...

poezie de Giorgos Seferis din Sturzul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul arcuş, lacul vioară...

Vântul arcuş înfioară
Unda lacului vioară;
Păsărilor de pe lac
Cântul lor le e pe plac.

Trestia unduitoare
Melomană o fi, oare?
De-ngenunchează pe lac
Vântului să-i stea pe plac!

Doar mie, pescar bătrân
Vântul îmi face probleme,
Dar cu toate astea-s bun
Nu cer de Sus... anateme!

Şi las vântul ca să bată...
Strâng şi plec, vin altădată!

sonet de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celei ce iubeşte

În piept suflarea mi se frânge
Când treci, ades, la braţul ei,
Cu râsu-i ca de clopoţei
Şi inima-mi, de dor, se strânge.

Sunt cea mai tristă-ntre femei.
Sufletul meu în taină plânge,
În piept suflarea mi se frânge
Când treci, ades, la braţul ei.

Iar printre lacrimi, răni de sânge,
Văd în privirea ta scântei
Şi-aud iar vorbele-ţi nătânge,
Pe care tu nu pui temei
Şi-n piept suflarea mi se frânge.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate-s tăcute şi liniştite-n casă

Toate-s tăcute şi liniştite-n casă;
Fără – torentele ploii şi zgomotele pământului;
Dar ceva şopteşte-n mintea mea
Prin ploaie, prin gemetele vântului:

Niciodată din nou, niciodată.
Niciodată din nou? De ce niciodată?
Asemeni muşchilor tăi, memoria are forţă adevărată.

poezie de Emily Brontë, 1818-1848, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii vântului

În caleaşca vântului
Plimbă-mi-se nesăţiosul dor
Ce poartă de sanchi, deasupra...
Umbrela firavului nor.

Caii vântului mănâncă
Jarul dorului nestins
Şi-n caleaşcă plimbă timpul...
Unde-a nins şi nu s-a prins!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jamie (către Alan): N-o să ai niciodată asta. Niciodată! (Pleacă.)
Charlie: Ei bine, cred că ştim de ce e încă singură.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pleacă cu tine dintr-o gară din care te urci, dar nu o vei ştii niciodată pe aceea în care cobori.

Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trestia umană...

Aştept anii, anotimpurile, clipele,
Aştept mereu oamenii de rând,
Aştept preoţii şi parlamentarii
Să aducă fericirea pe pământ,

Liniştea să ningă peste flori,
Împliniri s-aducă azi şi mâine,
Să crească în ţară, orişicând,
Inima de om, nu inima de câine.

Aleatoriu spun, nu-i nici o glumă
În aşteptarea noastră-nfloritoare,
Bate vântul marii întrebări:
Trestia umană este gânditoare?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În culoarea zilei pe aripile vântului

ni se
tocesc pe palme cuvintele
în culoarea zilei
când aripile vântului
ne amestecă privirile până la punctul
sublim

şi flori de vise
şi speranţe
ni se aşează pe mâini în tăcere
ca o inserare de flori într-un câmp de odihnă

ni
se cere
culoarea luminii
oriunde s-o folosim
în ea să ne scăldăm cuvintele
privirile
şi paşii pe care-i aşternem oriunde pe pământ

timpul
ni se
pleacă la picioare
dar noi
cu rost
rostu să-l folosim

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsneşte!

o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viaţa
dar prima dată o să-ţi rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima să simţi
toţi dumnezeii
dement de vii ai iubirii

sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă şi sunt
mereu prea departe de tine

doar oamenii tac cu obstinaţie
chiar din ambiţie
aşa
ca să îţi minimalizeze apropierea

iată motivul pentru care se vine
se simte
da se simte
şi nu se mai pleacă niciodată

tot ce pleacă nu pleacă din iubire
tot ce tace nu tace din inimă
de fapt dezertează silenţios
în utilitarisme nenoricite

da omule te-am învăţat
să gândeşti ca mine
te-am simţit că simţi ca mine
dar niciodată n-o să-ţi dea
nimeni puterea şi bucuria
să iubeşti ca mine

pentru că
mie viaţa mi-a rupt oasele
mie mi-a sfâşiat inima
şi eu sunt ultimul
din specia mea
de mattador dement iubit
de cel mai animalic dumnezeu

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FAGUL MONUMENTAL

Trăieşti pe malul apei line
Când timpul liniştit domneşte
Şi totul în natură se odihneşte,
Iar zările-s curate şi senine.

Te clatini În faţa vântului puternic,
Iar fruntea-ţi înfrântă parcă plânge,
Dar niciodată trupul nu-ţi va frânge,
Vântul ăsta cât e de nemernic.

Alături de tine sălbatice stânci
Te înconjură atât de magistral
Între ele tu eşti mai colosal
Trufaş coroana spre cer ţi-o ridici.

Priviri spre tine au cătat cu drag
De secole ai stăpânit veşnic pădurea,
Spre tine nu s-a îndreptat securea
Rămânând mereu acelaşi tânăr fag

22 octombrie 1964
Baia de Arieş – Muncel

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

De câte ori Muza cu aripile-i mă atinge
Câte o poezie pe coala mea in versuri se frânge
Când bătăile inimii
Şi zborul sufletului meu
Şi ele pe coală de aşează
Abia atunci poezia se îndreaptă
Şi spre lumea largă pleacă...

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul pământului

În direcţia vântului,
Verbul tresare,
În tremurare -
Taina Cuvântului!

E Ora cântului,
În Cer şi-n Mare,
În direcţia vântului,
În distilare...

Focul avântului,
Vers şi mirare
Cânt şi-alinare -
Rostul pământului,

În direcţia vântului...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai pleacă un an...

Mai pleacă un an, cu povara de vise-
Le-aruncă pe drum să îngraşe pământul,
Îmi şchioapătă astăzi pe buze cuvântul
Şi ultima oră se zbate şi mi se

Agaţă de poale secunda murinda-
Agonică clipă frizând efemerul,
Un pas se opreşte şi-njunghie gerul,
Eu car după mine un cer ca oglinda,

Albastru şi rece, închis în tăcere
(Nu-i aripă albă să-l poată atinge)
Şi ultima oră din an mă împinge
Spre sârma ghimpată duhnind a plăcere.

Mai am un bilet de adio sub pleoape,
Să-l dau pe sub mână, când ultima clipă
Îşi frânge spasmodic un rest de aripă.
Sfârşitul îi este şi-mi este aproape.

Mai pleacă un an din zăpezi spre zăpadă,
Acelaşi ceasornic îmi bate-n ureche,
Se scurg pe cadrane poveşti nepereche
Şi mişună lupii flămânzi, iar, pe stradă.

Curg fluvii de sânge din anul ce trece
În marea de sânge ce vrea să mă-nece.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sid Waterman: Eşti fiica pe care n-am avut-o niciodată.
Sondra Pransky (emoţionată): Oh, Sydney...
Sid Waterman: Nu, nu, glumeam, glumeam. Niciodată n-am vrut să am copii. Ai copii, şi? Te porţi frumos cu ei, îi creşti, suferi, ai grijă de ei şi apoi pleacă şi... te acuză că ai Alzeheimer.

replici din filmul artistic Bomba zilei, scenariu de Woody Allen (28 iulie 2006)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!