Norul, până nu se-ngroaşă, furtună nu aduce.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia, ca orice furtună, aduce în primul rând distrugeri.

aforism de Valeriu Butulescu din Discursuri politice (2008)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi norul păşeşte!

Şi norul păşeşte
spre aer să-şi împărtăşească imaginea dată
de un om neîmpărtăşit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul e ca vântul: poate aduce vreme bună, furtună sau chiar uragane.

calambur aforistic de David Boia (9 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi norul de cenuşă

Rămâne un mister ciudat
Din ceruri cum curgea cenuşa
Eu cred că tartoru-a uitat
La Iad ca să închidă uşa!

epigramă de Gheorghe Gurău (20 aprilie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-ngroaşă gluma
Dragostea dintre noi doi
Se subţiază

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

Aici se moare încet, fără grabă
în ritmul luminii de toamnă
care se-ngroaşă până devine grea, de cenuşă.

Nu mai aştept semnalul.

Lângă noptatice ţărmuri
îmi sfâşii carnea, ies din pielea de lup, mă mut într-o piatră
şi strig în gura genunii:

Lăsaţi-mă să urlu şi să uit.
Lăsaţi-mă să urlu şi să uit.
Lăsaţi-mă să urlu şi să uit.

poezie de Andrei Ţurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine o fi...

Ce prin lume azi mai trece
Mâine o fi sub talpă rece...
Precum norul ce mi se duce
Lăsând soarele să străluce.

Risipind umbra-n vară dulce
Mândrei ce soare-mi aduce!
Ce o lasă grea-n a mea iarnă
De-mi vine s-o-ngrop în ţarnă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI STELELE ODATĂ MOR, SECATE FIIND DE ENERGIE
Şi stelele odată mor, secate fiind de energie
Şi tot aşa dispare norul din grea furtună şi urgie,
Ce-i pe pământ o creatură împărtăşesc aceiaşi soartă,
Să se prefacă în materie printr-o tainică magie

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Nici să cădeţi n-o să fiţi în stare, până nu luaţi în greutate!" le spunea norul, noilor vapori de apă condensaţi în structura sa.

aforism de Cornel Stelian Popa (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea amintirii

Ne vom aduce-aminte de toate pân' la urmă,
O, draga mea... Şi dacă viaţa nu se curmă
Ci stăruieşte încă închisă în morminte,
Atuncea şi acolo ne vom aduce aminte!

Inertă de-ar sta mâna pe veci, şi gura mută,
Ca două negre peşteri ce-arar îşi împrumută
Ecoul fără voie şi cântă în furtună,
A noastre două inimi cânta-vor împreună.

De nu va vrea ce-i nobil în noi şi ce-i lumină
Să-şi amintească, totuşi, aceea ce-a fost tină
Va tremura, căci pururi argila modelată,
Păstrează urma mânei de care-a fost sculptată.

Oricum, până la capăt aminte ne-om aduce,
Şi oricât de departe destinele ne-or duce,
Mereu şi pretutindeni, oricând şi orişiunde,
Când mi-oi suna eu lanţul, al tău îmi va răspunde!

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori

Pic! Pic! Pic!
Pic! Pic! Pic! Afară plouă...
Am lăsat să curgă norul
Încetişor
A plouat cu speranţa
Zilelor
Mă agăţ de dimineaţă –
Fir de aţă!
Zoru-i zor...
Norul este călător
Din timpuri pleacă
Apa ploaie s-o prefacă
Lumea să o spele toată
De norod şi de zăpadă
Noru-i nor în lumea largă!

poezie de Ana-Maria Cristofir din Obiectiv turistic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plouă?

Norul s-a îndrăgostit de o campie
Vara verde, toamna aurie
Şi-o iubeşte foarte tare,
O iubeşte, deşi drum spre ea nu are.
Din păcate, nu putea El sa ajungă
La iubita lui cîmpie s-o cuprindă,
De jale, a-nceput norul să plîngă,
Măcar cu lacrima s-o atingă

poezie de Rusu Constantin (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Rusu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenii

Era o zi senină când stâncile din munte
S-au prins în ceartă mare prin adâncimi de nor
Ce le făcea să pară mai vechi şi mai cărunte,
Mai acre-n inventarea poveştilor de dor.

Când una începuse mai vechea ei poveste
C-un prinţ ce-a scos din ape o fată de-mpărat,
O alta a-ntrerupt-o, strigându-i fără veste:
"N-a scos-o, las' că ştiu eu: cu ea, s-a înecat!"

Şi, Doamne, ce mai ceartă! – o oră a durat.
S-au potolit – în fine! – şi-a doua a-nceput:
"O tânără turistă, cu laptopul stricat..."
"A, ştiu: a fost la ăla şi-n paişpe l-a durut!"

Cutremur! Val seismic! Furtună şi tornadă!
S-a speriat şi norul, ba chiar întregul munte;
Aşa natură moartă, oricine-ar vrea să vadă!
Credeai că-ncep de-ndată în steiuri să se-nfrunte.

A-ntins-o, iute, norul, spre-o margine de cer,
Dar n-a scăpat căci, încă, apar în el vedenii
Cu stânci în catapulte ce l-au luat reper.
Iar ele... se distrează! Fac asta de milenii.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele îţi vor aduce bucurie sau îţi vor aduce durere, dar dacă au fost spuse fără regret, îţi vor aduce pace.

citat din Shannon L. Alder
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adolescenţă

Lansează Cupidon săgeţi,
Şi tinerii sunt mari de-acuma;
Se-ngroaşă vocea la băieţi.
(La fete se îngroaşă gluma!)

epigramă de Nicolae Bunduri din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ateu până la Big Bang şi agnostic dincolo de el.

Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu reuşise însă să îi cucerească inima mândră şi, deşi dusese până la capăt două încercări, prinţesa i-a dat încă una, spunându-i: "Nu vei fi soţul meu până când nu îmi vei aduce un măr din pomul vieţii!"

Fraţii Grimm în Şarpele alb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După sărbătoarea de Dragobete

Revin în forţă norii grei,
Se-ngroaşă iarăşi vălul ceţii
Şi dragobietele femei
Îşi stâng din şanţuri dragobeţii.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribegie

Pribeag mergând în lume omul,
Să se întâlnească cu destinul,
Căci multe piedici va avea,
Până la împlinirea sa.

Iar sufletul plângând ar vrea,
Să se deschidă, să-nflorească,
Depinde doar de el să vrea,
Şi să primească hrana ta.

Dar va fi ger, va fi furtună,
Tu soare dacă şti să faci,
Nu vei lăsa să te doboare,
Nici ger, nici apă, nici furtună.

Putere tu vei căpăta, de vrei,
În slujba sufletul greu,
De gânduri negre vei scăpa,
Şi soarele va invada destinul tău.

poezie de Mihaela Dolores Balaj (ianuarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vreme de furtună

Când plouă rău şi e furtună,
Vecina noastră cea nebună,
De ai "noroc" şi-i ieşi în cale,
Îţi iei umbrele... pe spinare.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!