Strigăt

Aici se moare încet, fără grabă
în ritmul luminii de toamnă
care se-ngroaşă până devine grea, de cenuşă.

Nu mai aştept semnalul.

Lângă noptatice ţărmuri
îmi sfâşii carnea, ies din pielea de lup, mă mut într-o piatră
şi strig în gura genunii:

Lăsaţi-mă să urlu şi să uit.
Lăsaţi-mă să urlu şi să uit.
Lăsaţi-mă să urlu şi să uit.

poezie de Andrei Ţurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt, strigăt

Lăsaţi-mă să strig, să răbufnesc şi să mă audă toţi
Cei ce i-am cunoscut, le-am atins păr, m-am sprijinit pe umăr,
Căci nu-i găsesc, nu ştiu de sunt plecaţi... a, nu, nu-s morţi
Să rămân un nebun stingher, doar să mă vait, să număr.

Lăsaţi-mă să strig imagini rătăcite în morfină,
Ce mi-o fac singur, frământându-mi gând, un narcoman
Ţinând în mână o ciornă cu iscălituri dintr-un seif de-o inimă vecină...
Oprit din drumul diligenţei prin pustiu, cu visele într-un han.

Lăsaţi-mă să strig, să urlu din tot ce-am mai profund în mine,
Ca un cadet ce-a trecut test, cu crez că lumea-n ţel e simplul caporal,
Să îndrept lângă foi, foi, foi, romanul vieţii ce-am în serpentine...
Să fiu o hartă din atlas, eu, amintirea... îşi căutând natal.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă azi să dorm mai mult

Lăsaţi-mă să dorm mai mult,
patul mă tot strigă,
în vreme ce îndatoririle-mi bat la uşă.
Lăsaţi-mă să dorm mai mult
pentru că ochii mei obosiţi au nevoie de odihnă,
lăsaţi-mă să visez mai mult.

Lăsaţi-mă să dorm şi să mă odihnesc mai mult,
permiteţi acestei zile să fie una deosebită,
când reuşesc să-mi alint trupul.
Lăsaţi-l să stea întins fără griji,
fără termene limită şi lucruri care trebuie făcute,
fără apeluri telefonice, internet şi TV.
Lăsaţi-mă azi să dorm mai mult.

poezie de Elizabeth Padillo Olesen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă...

E uşor de criticat
Şi de luat în zeflemea,
Dar fiindcă nu sunt literat,
Lăsaţi-mă în zeama mea.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă

Lăsaţi-mă cu "Valentine",
Acest simbol sforăitor,
Căci pe la noi în orice tain,
Desert e porţia de-amor...

Lăsaţi-mă cu "Dragobete",
Acest simbol împleticit,
Căci, pe la noi, băieţi şi fete,
Ştiu când e vreme de iubit...

Lăsaţi-mă cu astea toate,
Mai bine, pe iubita mea,
Mi-o daţi un ceas, dacă se poate,
Şi ştiu eu ce să fac cu ea!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă!

Lăsaţi-mă să plâng!
Poate mă voi transforma
În ocean...
Să îzbesc diavolul neprieteniei
Şi al tăcerii
Şi al resemnării.
Nu pot să tac, sunt mare-n furtună...
Lăsaţi-mă să plâng!
Nu sunt un zeu!
Am dreptul să cad...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa erai tu! puteam să urlu că te iubesc, tu îmi spuneai să nu mai urlu...

citat din L. S. Blokar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac şi mă aud cum urlu! Urlu şi aud cum tăcerea desfac!

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă să alerg, să îmi văd visul, să văd miracolul! Nu vreau să mă opresc, în noaptea asta lăsaţi-mă să trăiesc departe, la capătul lumii, numai în noaptea asa! apoi mă voi întoarce.

citat din Alessandro Baricco
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă să-mi odihnesc picioarele-n amurg

Stau spălăcit în miezul zilei – pescăruş pe apă,
palid ca un tâmplar în atelierul lui.
În vreme ce în acest oraş al meu
bat cuie-într-o cruce pe uşă,
o pasăre pe-acoperişul vecin
moare de bătrâneţe.

Cine-ar fi spus pe apele liniştite că voi întâlni această pasăre?

Lăsaţi-mă să-mi odihnesc piciorele-n staul,
chiar dacă nu este cel mai nimerit anotimp
să-mi amintesc c-am ajuns aici venind dintr-un loc mai prietenos.
Lăsaţi-mă să-mi odihnesc picioarele-n amurg pe cutia cu scule-a tâmplarului,
lăsaţi-mi picioarele să devină lemn alb în casa acestuia.
La ora când un porumbel sau o pasăre-a apei
zboară peste abdomenul logodnicei mele,
tâmplarul mă priveşte pe dinlăuntru,
mă transformă-într-un leagăn. O cruce.

poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă

Ridicaţi movile înalte de corpuri la Austerlitz şi la Waterloo.
Îngropaţi-le apoi şi lăsaţi-mă să-mi văd de treabă –
Eu sunt iarba; acopăr totul.

Şi ridicaţi-le înalte la Gettysburg,
Şi ridicaţi-le înalte la Ypres şi la Verdun.
Îngropaţi-le şi lăsaţi-mă să-mi văd de treabă.
Doi ani, zece ani... şi pasagerii întreabă şoferul:
Ce loc este acesta?
Unde ne aflăm?

Eu sunt iarba.
Lăsaţi-mă să-mi văd de treabă.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parafrază actuală după melodia lui Dan Spătaru (sper s-o recunoaşteţi):

Măi Corona, coroniţă
Cu măscuţa pe-obrajori
O să mă aduci în stare
Ziua în amiaza mare
S-o iau razna pe răzoare
Si să urlu printre flori
Da, să urlu printre flori.

citat din Beatrice Vaisman (7 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să ies

din capitală fără restricţii
cu maşina mea încă
necumpătată din diferite motive
şi
şi să pot pleca la munte
când vreau să ajung acolo
sau
sau să plec la mare în sezon
dacă-mi doresc asta
fără să scriu declaraţii mincinoase
scuze infantile pentru a ieşi din bucureşti
nu
nu vreau să fiu prizonierul marelui oraş
din cauza unor măsuri inutile
lăsaţi-mă să plec fără să fiu hăituit
lăsaţi-mă să mă întorc
deconectat total de la restricţii
nu
nu ne mai trageţi pe dreapta
pentru o declaraţie falsă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă

Fanfarele liniştii delirează pe străzi,
umbrele trec spre niciunde, în seara asta
te-aş putea iubi până la moarte,
adică foarte puţin timp.

sufletul a obosit de mine, meditează
cu fruntea în mâini şi admiră
faţade baroce, statui care ies din ziduri
în preumblarea de noapte.

nu mai e timp pentru iertare, prea
multe sunt păcatele mele, îndurerată
maica lumină şi-a întors faţa
de la mine

lăsaţi-mă să scriu un poem
Sfârşit: lumina...

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroi ad-hoc

Zău că nu aveţi ce face
căutaţi iarăşi "eroi"
mai lăsaţi-mă în pace
am o pungă de nevoi

Cum să nu vă cânt eroi
care staţi pe baricade
ca şi într-un car cu boi
tare bine vă mai şade

Colo sus, pe baricade
dacă nu aveţi ce face
mai muriţi, dar cum se cade
şi lăsaţi-mă în pace

Moş Crăciun, vino cu sacul
ia-i şi du-i direct la dracu`

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă....

Nu mă căutaţi în sonore ipostaze
Nici pe culmea înaltelor gândiri
Nu mă pierd niciodată în miraje,
Doar câteodată în roze amintiri.

Nu aruncaţi spre mine violete raze,
Nici acele duioase, gingaşe priviri
Ce mi le-aţi da ca false suveniri.
Chiar fără ele încă multe se durează.

Deci, lăsaţi-mă să fiu cum sunt
Simplu în gândire, inimă şi port
Rămânând cu capul totuşi pe pământ.

Şi-ntotdeauna optimism am să export
Chiar şi dincolo de mormânt,
Vei rămâne universu-mi tot.

sonet de Mihai Leonte (30 septembrie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căile treimii

Hai lasă-mă
să-mi spăl pacatu-n ochii tăi
să ţip
să strig
să urlu
şi toate trei
păcate
să capete noi căi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi voie

Lăsaţi-mă dar să vorbesc
Teamă nimănui nu inspir
Favoare sau chiar chilipir
După cum e livretul livresc

Am dreptul şi eu la o glumă
Când bat perceptorii la uşă
Să-mi sară cu mâinile-n guşă
Că fiscul mai vrea înc-o sumă

Atârnă o funie-n pod
La fel ca un semn de-ntrebare
De-o groază de vreme că n-are
Cine să-i facă marinăreşte un nod

Şi mierlele vremii se duc
Odată cu stele puzderii
Ţărâna cu ciutele serii
Pătrund într-un codru caduc

Lăsaţi-mă dar să vorbesc
Pândesc la ferestre ocnaşi
Oamenii care pe sfoară sunt traşi,
Mor natural şi firesc

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Urlu cât mă ţine gura
În Sahara românească:
Oameni, apăraţi natura...
De natura omenească!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Doctore, lăsaţi-mă să merg acasă, mi-a ajuns să stau aici internat 10 ani.
Psihiatrul: Eu stau aici de 30 de ani şi nu mă plâng!

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul: Vă rog! Aşezaţi-vă pe canapea...
Autorul: Nu! Vreau să stau puţin pe scaunul dumneavoastră! (Se trânteşte pe scaun, la biroul Ofiţerului.) Aţi făcut o mare greşeală, ridicându-vă. În felul acesta, postul dumneavoastră a devenit vacant...
Ofiţerul: Domnule! Pentru această funcţie trebuie să daţi concurs!
Autorul: Lăsaţi-mă să ocup, interimar, acest fotoliu! Lăsaţi-mă să mă pun, o clipă doar, în pielea cea mare şi bine tăbăcită a statului...
Ofiţerul: Aveţi grijă! Scaunul acela cere multă răspundere!
Autorul: Sunt absolut convins! E un scaun greu încercat. A susţinut o mulţime de funduri, de toate culorile politice. Scaunul acesta a cunoscut întreagul curcubeu electoral. Tot ce înseamnă lumină albă, în descompunere...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!