Iubirea pe furate

Munţii tac şi marea tace, universu-i sufocat
De tăcerea ancestrală ce se naşte din păcat...

Eu la sânul tău, o viaţă, am tăcut şi am cusut
Vise şi săruturi multe, şi tot n-am recunoscut...

Dacă-aş fi vorbit mai mult ai fi spus: nu te cunosc,
După clipe de iubire, jur că nu te recunosc...

Vorbăreţii pierd întruna şi plăcere, şi iubire,
Cei tăcuţi câştigă dublu, viaţa lor nu-i amăgire...

Munţii tac şi marea tace, tace în intimitate,
Când iubirea pe furate, din iubire-şi face parte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul face şi tace, altul tace şi place, al treilea tace şi tace...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce a interacţionat cu o personalitate seacă, înţeleptul, fie tace şi face, fie tace şi pleacă.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolii

Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
Miresme-mpodobite cu-ametist...
Cum se-nfrăţesc speranţele cu zorii
Încununând eternul paradis.

Mă plimb tăcut şi visele m-apasă...
Voi care-aţi înflorit întâia oară
Cunoaşteţi şi durerea iernii crude
Şi gustul de-nceput de primăvară.

Mirese-mpodobite... Câtă pace!
Ce taină şi ce linişte de vis!
Şi parcul cu magnolii tace... tace...
Tace mereu... Şi ce-ar mai fi de zis?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"TACE SI FACE" pare mai puţin pozitiv când începi să te gândeşti: "Ce FACE şi de ce TACE"?

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

într-un oraş bolnav, un suflet bolnav
tic-tac, tic-tac
apoi tace
s-a terminat
e linişte
prea multă linişte
nu-mi dă pace
şi tace
clopotele bat în tăcere
o imensă tăcere se loveşte de imensitatea cerului
şi tace
ne căutam în tăcere
ieri si mâine
desigur, nu ne găsim
paşii erau prea tăcuţi
stăm şi tăcem
fiindcă putem, nu
uneori vorbim, în adâncă tăcere
să nu tulburăm lacrimile de pe caldarâm
păşesc pe aleile tăcute ale vieţii
mă izbesc de tăcerea gândurilor
tac în cuvinte nerostite
liniştea curge agale, în tăcere
mi-s ochi atât de obosiţi
de trăit în tăcere
e sufletul gol, umplut cu noroi
să tacă, vorbea prea mult
astăzi, amara tăcere
s-a aşternut peste oraş
şi tace...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina cântă, cocoşul tace

O schemă ce-i veche mereu se repetă,
Că nu-i demodată si nu-i desuetă:
Găina de cântă, cocoşul chiar tace,
Dar după aceea să vezi el ce face...

epigramă de Cătălina Orşivschi din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Nu-i mai tace guriţa,
Îi umblă ca meliţa;
Adevărul... când să-l spună...
Tace. Stă privind la lună.

paradox epigramatic de Maria Ioniţă din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult marea

mă scol din somn
căutând bezmetic dimineaţa
privesc marea
e beznă afară, în mine, în lume, în toate
doar un neon chior atârnă efemer pe un ţărm
pun timpul la locul lui
nu are pace, nu tace
ascult marea în tăcerea gândului
păşind prin boabe de rouă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu ne duce pe noi în ispită

femeia tace şi toarce sângele cald
din care ţese cămaşă bărbatului plecat la vânătoare de zei
inima lui doarme în borcanul cu dulceaţa de cireşe amare
femeia tace şi-şi acoperă trupul cu ierburi sălbatice
să-i fie pielea lină sub talpa stăpână
în sânul copt musteşte însă dulce păcatul
femeia tace şi macină osul de şarpe
să pună otravă pe rană
când mâna lui aspră coboară din cerul barbar
un tunet străpunge tăcerea
o nălucă din umbră se-arată
ea-şi face iute o cruce
priveşte în spate cu teamă
lumina e stinsă
uşa deschisă
luna încinsă
nimeni la poartă
doar ploaia
în noaptea cu o mie de ochi sclipind straniu
ghemuită pe prag îşi aşteaptă sortitul
femeia cântă sângele tace
fusul tot mai înalt

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cernutul de stele

Unii şlefuiesc stele în singurătatea lor,
Cerul le întinde aripi pentru lungul zbor,
Viaţa cu săruturi îi primeşte-n larg
Unde orizontul e-n ochii celui drag.

Fără griji sunt, Doamne, doar o clipă,
Cât iubirea lor, e sub a Ta aripă,
Doresc tristeţea să fie-ngenuncheată,
Să fie arsă pe-o nedefinită roată.

Să explodeze în marea lor iubire,
Săruturi, strânsu-n braţe, multa fericire,
Iar la despărţire, în dureros mister,
Să cearnă împreună stelele din cer!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am admirat

Am admirat marea în splendoarea ei,
am admirat zarea cu cerul în scântei.
Am admirat munţii cu văile adânci,
am admirat izvoare curgând printre stânci.
Am admirat semeţia brazilor urcând spre cer,
am admirat grota, care ascunde un mister.
Multe am admirat în lume, dar mai mult decât pe tine,
n-am privit lucruri anume, care să-mi fi dat iubire.
Când te-am cunoscut măi fată, inima mi-ai fulgerat,
cu iubirea înflăcărată, către tine am alergat.
Uimit de atâta frumuseţe, eu nicicând n-am admirat,
mi-ai dăruit atunci iubirea, dulce te-am îmbrăţişat.
Atunci am simţit iubirea, buzele ţi-am sărutat,
am gustat din ferirea, ce pe viaţă ne-a legat.

poezie de Dumitru Delcă (8 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost odată ca niciodată

să te-odihneşti pe salteaua descărnată-a nopţii
când cerul ţine luna în fereastră
să-ţi priveşti picioarele care s-au tocit de-atâta mers
pentru că viaţa nu e decât mers şi muncă şi suspin
şi doar în lumea viselor eşti liber
nu îţi trebuie apărare
o mână mângâie, o alta respinge, cam aşa e viaţa
şi tu încerci să te speli în lumină
să cureţi toată tăcerea
dar mai bine taci
că şi tăcerea e de mai multe feluri
eu tac, viaţa tace, lumina tace
e atât de multă linişte
că ai putea s-o aduni
să ai ce toarce
la bătrâneţe
dar ca de obicei
repeţi şi tu: am fost odată...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere

până să te cunosc, am iubit marea.
până să te cunosc, am iubit munţii.
până să te cunosc, am iubit cerul.
până să te cunosc, am iubit iubirea.
până să te cunosc, am iubit cunoaşterea.
te-am cunoscut şi tot ce am iubit a devenit TU.
tu, acest urlet din adâncul cel mai adânc al fiinţei mele.
te-am cunoscut şi de-atunci,
nu mă mai recunosc.

poezie de Nicu Alifantis din Scrisori nedesfăcute (1997)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când soţia tace mult timp înseamnă că are foarte multe de spus.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părăsit pe munţii din suflet

Părăsit pe munţii din suflet. Priveşte, ce mică acolo,
priveşte: localitatea din urmă a vorbei, şi mai sus,
Însă ce mică şi ea, încă un ultim
sătuc de simţiri. O recunoşti tu?
Părăsit pe munţii din suflet. Straiul
de piatră sub mâni. Aici înfloreşte
bine ceva; din muta prăpastie
iese-nvoaltă o iarbă neştiutoare cântând.
Dar cărturarul? Ah, ce începu să cunoască,
şi tace acum, părăsit pe munţii din suflet.
Acolo umblă desigur, în sfântă ştiinţă de sine,
multe-mprejur, multe dihănii de munte în pace
se perindă şi stau. Şi pasărea mare şi tăinuită
Încercuie piscul renunţării curate. – însă,
tăinuită, aici pe munţii din suflet...

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarobscur de Dacia

Pe câmpia geto-dacă
n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească
n-are cine să vorbească

Au au au ce vreme-amară
au plecat munţii din ţară

Că nu-i munte ci câmpie
ceea ce nu-mi place mie

Că nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace
tăcerea de cap îşi face

De aceea te-aş ruga
fă Doamne cu noi ceva

Ori ne urcă ori coboară
de pe crucea socială

Ca din nou pre el urmându-l
izbâvească-ne cuvântul

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul

Cântă găina, cocoşul tace;
Însă, la oameni, invers se face:
Dacă femeia, cumva, nu tace,
Biet cocoşelul... atuncea zace!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununa iubirii

În spumele gândurilor devin tigru mutat între valuri,
Îmi aştern surâsul secundelor pe-ntinsele fregate,
Tremurândele mele mâini te ating ca pe o acvilă
Pe buze, cu o floare, întronând o minunată carte.

Sunt egalul tău cu mine în egal, cerul de peste munţii
Scăldaţi în marea de rune, de semne-mbujorate de iubire,
Sunt păzitorul rachetelor înaripate în fiecare toamnă,
Mă recunosc pe căi necunoscute ca dulce amintire.

Pasăre cu buze de foc, suflet pus în templul de cuvinte,
Scutur crinii din roua lacrimilor în sânul altarului
Din care zeii beau fericirea tainei cosită din dorinţe,
Fulgere de flori trec prin unica viziune a pândarului.

Văd cununa iubirii încoronând lumina sufletului meu,
Cu ea şlefuiesc rime şi epitete, în poezie prelinse,
Aşez cuvintele pe buzele tale, îţi stropesc inima cu mir,
Cu ea mă dezlipesc de pământ şi mă ung cu aripi de vise.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa-i femeia

Că dă mereu din coate
Şi gura nu-i mai tace,
Dar bine de-ai socoate,
Ea mult mai multe face!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iz de portocale

Stau, zâmbesc, îmi beau cafeaua, miros coji de portocale,
Mi-a înnebunit iubirea în tandreţurile tale,
Nici cămăşile de forţă n-ar putea să o supună,
N-ar avea cum să o facă... îmi e inima nebună

Mă aleargă toată ziua între vis şi realitate,
E mirajul ce-mi dă zilnic doar pastile colorate,
Le tot iau şi-n vârful limbii le aşez să se topească,
Ştiu exact ce îmi vor face, însă vreau să m-ameţească

Ce dacă mă pierd de lume undeva numai cu tine?
Într-o altă realitate unde nu îmi e ruşine,
Unde dreptul la iubire nu-i văzut ca un păcat
Şi-un sărut, la orice vârstă, nu ne pare prea ciudat

Mi-a înnebunit iubirea, însă recunosc că-mi place,
Mai bine mereu nebună, decât să o simt că tace,
Aşa că o las să fie, să danseze cum vrea ea,
Un tango al fericirii, ca să nu te pot uita

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!