Mai există o clasă a stelelor variabile, cari ca şi Algol, au de obicei aceeaşi strălucire, dar la anumite epoce strălucirea lor creşte repede, pentru a descreşte în urmă. Astronomii le-au botezat pe aceste stele cu numele de antalgol, căci li se întâmplă tocmai contrariul a ceea ce observăm la stelele de tipul lui Algol.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul lui Algol din constelaţia Perseu, soarele cel mic se află la vreo 4-5 milioane de km depărtare de cel mare, dar bine-nţeles, că cei doi sori având diametre destul de mari, suprafeţele sunt mult mai aproape decât centrele lor şi depărtarea de la centru se socoteşte. Oricine, după ce a găsit pe Algol, poate să pândească una din eclipsele lui, căci e curios să vezi cum această stea, aproape egală în strălucire cu α din Perseu, se face din ce în ce mai mică, ajungând la fel cu steluţele cari o înconjoară. Astronomii calculează cu un an mai înainte ziua, ora şi minutul când începe o asemenea eclipsă şi aceste date se găsesc în calendarele şi anuarele astronomice.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai sunt şi alţi sori roşiatici cari îşi schimbă lumina, stelele variabile. Aşa e α din Hercule, μ din Cefeu, Betelgeuse din Orion şi altele, toate stele roşiatice şi variabile. E drept însă că sunt şi stele roşiatice a căror strălucire nu variază. E deci un mister, care nu poate fi încă explicat.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toate limbile se întrebuinţează aceeaşi expresiune "mărimile stelelor", ceea ce ar face pe un neştiutor să crează că e vorba de adevăratele mărimi ale stelelor, pe când în realitate, acest cuvânt astronomii îl înţeleg în sensul de "strălucire".

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cele mai interesante obiecte cereşti ce pot fi observate, cu ochii liberi sau cu ajutorul unui binoclu, sunt şi stelele variabile. Multe dintre stele îşi schimbă strălucirea la anumite perioade, sau variază în mod cu totul neregulat, când sporindu-şi strălucirea, când micşorând-o.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie de ce β din Lira variază. Cauza variabilităţii lui Algol din Perseu e alta. Ca şi β din Lira, Algol e format din doi sori. Cel mai mic e numai vreo trei sferturi cât cel mare şi de vreo cinci ori mai luminos decât Soarele nostru; el se învârteşte în jurul celui mare în aproape 3 zile. Când ajunge, pentru noi, în dreptul soarelui cel mare şi strălucitor, începe încetul cu încetul să-l acopere, să-l eclipseze şi eclipsa aceasta ţine vreo nouă ore. După ce trece dincolo, soarele cel mare şi strălucitor îşi recapătă din nou strălucirea de mai înainte. Însă şi cel mic e luminos, dar faţă de strălucirea celui mare, cel mic pare obscur. Aşa e cu petele soarelui, care ne par negre ca cerneala, cari în realitate sunt cu mult mai luminoase decât cea mai puternică lumină electrică de pe Pământ.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planetele, Soarele şi Luna, cari îşi schimbă mereu locul, se aseamănă cu un călător, cari în fiecare zi se află pe altă longitudine şi latitudine. Deosebirea e însă că aceste astre călătoresc pe ecliptică aşa de regulat încât astronomii cu ani de zile mai înainte le pot calcula ascensiunea şi declinaţiunea pentru fiecare zi. Pentru Lună se calculează poziţiunile din oră în oră, căci ea se mişcă pentru noi mai repede.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un amator astronom, cari voeşte să întreprindă un studiu sistematic asupra stelelor variabile, de comparaţiunea mărimilor stelare se va servi. Dacă la început aceasta pare greu de realizat, aproape cu neputinţă, cu timpul, cu puţină practică, nimic nu e mai uşor, mai instructiv şi în acelaşi timp mai plăcut ca obsevarea stelelor variabile.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţia Perseu mai are o minunăţie: steaua vita, sau Algol, o stea în adevăr minunată. Un surdo-mut din Anglia, care iubea mult cerul, a descoperit că steaua aceasta îşi schimbă strălucirea. Timp de aproape trei zile ea e de mărimea 1, apoi strălucirea începe să-i descrească, până ce în trei-patru ore ajunge de mărimea 4; în urmă, în trei patru ore se întoarce la mărimea ei obişnuită. Schimbarea ei ţine vreo nouă ore, cu totul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observarea stelelor variabile se face prin comparaţie. Dacă am privi numai steaua cari variază, nu s-ar putea spune de ce mărime e, decât în mod foarte vag, pe când însă trebuie făcute deosebiri de-a zecea parte dintr'o clasă. În practică lucrul e uşor. Trebuie însă stele de comparaţie.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele cele mai strălucitoare din Pleiade au nume ca: Alcyona, Electra, Maia etc. Alcyona este cea mai strălucitoare dintre ele. Astronomii au găsit că în Pleiade sunt două feluri de stele; cele cari sunt în adevăr legate între ele şi cari au aceeaşi mişcare în spaţiu şi cele cari se află întâmplător în acea parte a cerului. Stelele principale, cele cari formează adevăratele Pleiade, sunt sori enormi, sori tineri, învăluiţi şi legaţi între ei prin întinse fâşii de nouri luminoşi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţia Balena are câteva stele mai luminoase, dar nu acestea sunt cele mai interesante, ci steaua omicron, sau Mira Ceti (Minunata Balenei). Steaua aceasta e variabilă, dar se deosebeşte cu totul de β din Lira şi de Algol.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e numai practică. Tabelele în cari sunt redate mărimile stelelor numai cu câte o singură zecimală servesc mai mult începătorilor, cari voesc să înveţe să deosibească mărimile stelare. Aşa de pildă observi o stea căzătoare şi vrei să însemni ce strălucire avea. Poţi face acest lucru foarte uşor, dacă vei compara steaua căzătoare, cu mărimile stelelor printre cari a trecut şi nu ai deci nevoe decât de mărimile exacte ale acestor stele.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vom învăţa aici stelele după constelaţii. Din vremile cele mai îndepărtate, astronomii, pentru a se obişnui mai bine cu stelele, le-au grupat, dând fiecărei grupări câte un nume, astfel au zis: Ursa Mare, Orion, Leul, Fecioara, Gemenii etc. Cu ajutorul stelelor din fiecare grup alcătuiau ba forma unei tinere fete (Fecioara), ba trupul unui leu cu coamă, ba o ursă. Astfel, când vorbeau de o stea, spuneau de plidă: steaua din ochiul Taurului, sau stelele din brâul Orionului etc.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vechime, astrologii, cari pretindeau că pot să ghicească soarta oamenilor studiind stelele, ca şi cum aceşti sori îndepărtaţi ar avea vreo legătură cu umilele noastre persoane, dăduseră numele de "stele regale" la patru stele de pe cer, cari se află în patru puncte opuse ale cerului. Stelele regale erau: Fomalhaut din Peştele Austral, Regulus din Leul, Antares din Scorpionul şi Aldebaran din Taurul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul Mic cuprinde stele şi mai mici şi nu are nici un obiect ceresc mai curios; şi această constelaţie răsare şi apune pentru noi. E bine să ne obişnuim de la început cu mărimile stelelor. Astfel, şase din stelele principale ale Ursei Mari sunt de mărimea 2, numai δ este de mărimea 3; tot de mărimea 3 este şi α din Câinii de vânătoare. Tot de acum e bine să observăm cu băgare de seamă că nu toate stelele au aceeaşi culoare; unele sunt albe, altele sunt galbene, altele roşcate sau chiar roşii.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă stelele variabile îşi schimbă strălucirea în câteva ore, zile sau luni de zile, trebuie să fie o cauză însemnată, deoarece ştim bine că toate acele puncte luminoase sunt în realitate tot atâţia sori, sori cari în mare parte sunt mult mai mari decât cel care ne dă nouă lumină, căldură, viaţă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe la mijlocul lunii iunie se văd pornind dinspre constelaţia Cefeu multe stele căzătoare. Aceste stele căzătoare se numesc cefeide, după numele constelaţiei. Stelele căzătoare nu sunt decât corpuri foarte mici, de câteva grame numai, cari circulă prin spaţiu, în jurul Soarelui şi cari, când se întâlnesc cu Pământul, sunt atrase de el şi prin frecarea cu atmosfera acestuia se aprind. Bine-nţeles, cad în urmă pe suprafaţa Pământului, ca cenuşe. Sunt multe asemenea soiuri de corpuşoare şi cu unul dintre ele ne întâlnim pe la mijlocul lui iunie, părându-ne că ne vine dinspre constelaţia lui Cefeu.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele trei stele din mijlocul constelaţiei Orion: δ, ε şi ς sunt aproape de aceeaşi mărime şi e interesant faptul că δ se află tocmai pe linia închipuită a ecuatorului ceresc. Sub aceste trei stele sunt altele trei, mult mai puţin luminoase; cea din mijloc este θ – steaua aceasta este septuplă, adică e formată din şapte stele, dintre cari una e dublă spectroscopică. Şi în timpul din urmă au mai fost văzute vreo alte 3-4 steluţe în vecinătatea imediată a titei. θ e o stea curioasă, nu e bine definită ca celelalte, e o nebuloasă. Cu un binoclu nebulozitatea aceea iese la iveală. Cu o lunetă cât de mică se observă patru din stelele ce alcătuiesc pe tita şi o măreaţă nebuloasă albăstrie ce înconjoară pe stelele titei din toate părţile. E marea nebuloasă din Orion. Şi în adevăr e mare. E o nebuloasă neregulată, în care şi în realitate stelele titei sunt învăluite în ea. De sute de ani de când e observată, nebuloasa aceasta curioasă nu şi-a schimbat o încreţitură, nici o nuanţă de lumină.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Scorpionul au apărut mai multe stele noi, căci şi această constelaţie se află în Calea Laptelui, unde se găsesc stelele tinere şi imenşi nori de hidrogen şi helium, cari desigur vor da naştere la viitoare stele, viitori sori.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă din η din Ursa Mică duci o linie prin α din Câinii de Vânătoare, stele ce acum le cunoaşteţi pe cer, daţi peste un grup de stele, cari mai ales cu binoclul sunt foarte frumoase. Aceste stele formează constelaţia numită Părul Berenicei; stelele ei sunt mici, chiar α şi β din această constelaţie.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!