Neant şi sublim

S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Şi să dansăm ca doi necunoscuţi, aleşi,
Sosiţi la Balul Sublimului magnific.

Printre flori cu rouă de cleştar,
Să pierd pantoful alb,
Şi tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat şi-nveşnicit.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant şi sublim

S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Şi să dansăm ca doi necunoscuţi, aleşi,
Sosiţi la Balul Sublimului magnific.

Printre flori cu rouă de cleştar,
Să pierd pantoful alb,
Şi tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat şi-nveşnicit.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma pierd

ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc

ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand

ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema

ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand

ma pierd in visul tau
ma pierd in al gand
se pierd si ochii mei
te pierzi si tu in vant

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-nvii de Paşti...

Să-nvii de Paşti... cum altfel să mă ţiu
Aceea, ce mi- eram prin alte vremi?..
Mi-aş îmbrăca un verde pardesiu,
Din stropii florilor pătrunde- m-ar parfumul viu,
Îmbălsămându-mi liniştea printre poieni.

De Paşti, mi-aş căuta... lumea întreagă,
Şi, când bat clopotele, lăsând alte griji,
Să intru, unde crucea mi-e mai dragă,
Şi sfinţii mă apropie de-a lor sclipire vagă,
Visând la flori, să mă ating de-o frunză de măcriş.

De Paşti, când pitulicile jalea o disecă,
Prin zvonul lor primăvăratic, miruind,
Tot pomul verde de cântul lor se -ncearcă,
Iar cel salbatec rădăcinile îşi pleacă,
Spre înaltul cerului, uitând că-i suferind.

De Paşti, ce ar fi caz, şi nu-ntâmplare-
Acesta mi-ar fi trilul, din sufletul curat,
Şi îmbrăcându-i pe ai mei în strai de sărbătoare,
Mi-aş prinde aripi, din două reci izvoare,
Şi, străbătând prin şoapte, s-ajung, unde mi-i dat.

poezie de Lilia Manole din Confluenţe literare
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau soarele să-l prind,
Cu-nţelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând acelaşi dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.

Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.

Vreau inima să-ţi capturez,
Cu buzele fierbinţi, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aş să visezi,
Aşa cum te visez în nopţi, ca un ostatec.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări târzii

Eu te aştept să uit în toamnă
Toate aşteptările târzii,
să-mi înfloreşti cu dor ce se declamă,
precum o carte -n vers şi frenezii.

Eu te aştept să mă dezlegi de vise,
şi de negarea bolţilor senine,
să ne călătorim pe ceruri stinse,
când toamna ne încearcă prin lumini păgâne.

Eu te aştept să-mi dai dumnezeire,
şi flacără să-mi dai şi adevăr,
de-a pururi stinsă, arză-ne iubirea,
cum se deschid petalele de crini în cer.

Eu te aştept, ca să-mi creezi unirea,
unirea dintre mine şi ceva pierdut-
nu poate fi târzie amintirea
nici când s-a spus, că toate- au fost demult...

Lilia Manole

poezie de Lilia Manole din Confluenţe literare (8 septembrie 2018)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orhidee poetică

Sangvinicul dor de vise
Îl prind în zbor peste ecoul, ad-literam şi de neconceput,
Al feeriei cu aromă de orhidee -

Tu, floare cu petale amorţite de nefericire,
Să-mi reciteşti sacrul început,
Să-mi rostuieşti misterul edemic pe acest pământ!

Poate fiorul fericirii îmi va încânta suflarea,
Să-mi pot pleca obrajii albi la rădăcina Ta,
Îngenunchindu-ţi toţi îngerii Cerului!

poezie de Lilia Manole (ianuarie 2014)
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre
versurile poemului
licăresc ochii
cântă coardele vocale
şi pulsează inima mea

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

printre
versurile poemului
licăresc ochii
cântă coardele vocale
şi pulsează inima mea

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu m-a creat să împlinesc o slujire anume. Mi-a încredinţat să fac ceva ce nu a mai dat nimănui. Am o misiune... Sunt o verigă într-un lanţ, o punte de legătură între persoane. Nu m-a creat pentru nimic. Voi face lucrarea Sa; voi fi un înger de pace, un martor al adevărului acolo unde sunt... De aceea voi avea încredere în El. Orice sunt, nu pot fi aruncat afară. Dacă sunt bolnav, boala mea s-ar putea să-I slujească Lui; îndoielile mele s-ar putea să-I slujească Lui. Dacă sunt în suferinţă, durerea mea s-ar putea să-I slujească Lui. El nu face nimic în zadar. El ştie ce face. S-ar putea să-mi ia prietenii, s-ar putea să mă arunce printre străini, s-ar putea să mă facă să mă simt singur, să-mi scadă curajul, să-mi ascundă viitorul de mine. Totuşi, El ştie ce face.

citat clasic din John Henry Cardinal Newman (1870)
Adăugat de Nana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre şi lacrimi

am trăit şi trăiesc printre lucruri
iar lucrurile acestea îşi cară
printre ziduri umbrele
fără de care
nu ar fi fost privilegiul de a exista

dincolo de toate acestea
doar zvonurile trec
peste urmele-adâncite în rană
ca şi cum aş fi vinovat
de tot ce s-a pierdut
între lacrimă şi durere

e târziu şi cerul apune
aerul puţin şi el sufocă întâmplarea
s-ar putea ca cineva să mă imite
însă jumătatea mea
(aflată în derivă)
înceracă o nouă trecere

şi s-ar mai putea ca infinitul
să-mi grăbească plecarea...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre şi lacrimi

am trăit şi trăiesc printre lucruri
iar lucrurile acestea îşi cară
printre ziduri umbrele
fără de care
nu ar fi fost privilegiul de a exista

dincolo de toate acestea
doar zvonurile trec
peste urmele-adâncite în rană
ca şi cum aş fi vinovat
de tot ce s-a pierdut
între lacrimă şi durere

e târziu şi cerul apune
aerul puţin şi el sufocă întâmplarea
s-ar putea ca cineva să mă imite
însă jumătatea mea
(aflată în derivă)
încearcă o nouă trecere

şi s-ar mai putea ca infinitul
să-mi grăbească plecarea...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stele mii, comete

Voi când o să-mi duceţi dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!

Voi când o să-mi simţiţi lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.

Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstraţi vie ca şi iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.

O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Şi de o iubire săţioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.

poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-am întâlnit pe aleile cerului, ne plimbam printre stele, iar florile raiului cădeau pe noi in ninsoare lină de iarna.
Zambeai, iar zambetilul tau aducea zorile.
Ochii tai aprindeau razele soarelui.
Trupul iti era îmbrăcat in albul norilor, in par aveai mireasma florilor.
Esti unica printre stele.
Buzele tale sopteau.. iubire.
Crescută din apa viselor, imi esti năluca pamanteana.
Te asteptam pe banca serilor târzii, prin ninsori de iarna rece veneai cu fulgii pustii.
Pasii iti călcau usor pe albastrul astrilor.
Veneai tandra, surâzând, printre flori de gheata alba.
Te asteptam in praf de stele, pe aleea viselor.

poezie de Toni Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolta de vise

Printre sfinţii din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are porţile deschise.
Printre cărţi cu duh şi taine,
Printre încercări măreţe,
Visul meu întru credinţă
Culege flori şi poveţe.
Printre-ai mei ce pragul sfânt
Al bisericii îl calcă,
Eu mă-nchin de bunăvoie
Ca smerenia să-mi placă.
Printre dâre de lumină
Ce mă însoţesc în viaţă,
Îmi aleg o ţintă fixă –
Soarele de dimineaţă.
Făcând cruce, gust agheasmă,
Mă închin Domnului Sfânt
Ca să-mi rânduiască paşii
În raiul de pe pământ.
Printre sfinţii din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are bolta lui de vise!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţie

Mi-am pierdut inspiraţia!
Tocmai ce-o găsisem!
Acum mă pierd în gânduri,
Printre rime, printre muze!

Mi-am pierdut iubirea!
Tocmai ce-o-ntânlisem!
Acum mă pierd în lacrimi,
Printre scrieri şi visări!

Mi-am pierdut visul!
Tocmai ce-l visasem!
Acum mă pierd în deşteptare,
Printre razele de soare!

Mi-am pierdut timpul!
Tocmai ce venise!
Acum mă pierd în infinit,
În tot ce-am asteptat şi...

Şi n-a mai revenit de mult!
Poate c-am să uit..., îmi zic,
În vieţile ce vor urma,
În înc-o toamnă fără Ea!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

verde ca o frunză

albastru ca o linişte

priviri care se caută

eu printre flori

tu printre stele

gogyohka de Veronica Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între întuneric şi pământ

Lumina, ca un argint viu,
imprimă în dimensiunea
necunoscutului
diferenţa între întuneric
şi pământ
dintr- o fântână
a peşterilor
ce izvorăsc milenar.
Se reîntorc umbrele
singurătăţii.
În surdina
spectaculară
peştera e un templu
stoic,
cerandu- şi
fulminant
ţipătul tainic
al găurii cereşti.

Lilia Manole

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sfat cu liniştea

Tresare luna, de pe canapea,
Fulgii zimţuroşi îmi taie timbrul,
Citesc liniştea, pe căt s-ar mai putea,
Dar nu o închid în al ei templu.

Ea e mult mai slabă: se ascunde,
O stropesc, şi - i cer mereu iertare,
Geamătul ei haric, cu mai multe unde,
Scade, geme, scade, şi geamătul dispare.

Iar tresare luna, stele sting curentul
Liniştii, ce zumzăie, ca o albină,
Cineva la cer şi- a regăsit versetul
Biblic, precum biblică e liniştea divină...

poezie de Lilia Manole (29 aprilie 2017)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-aş lua în lumea mea,
Ţi-aş dărui nemurirea!
Te-aş scoate din pământ,
Te-aş face ceva sfânt!

La rădăcini ţi-aş planta
O ramură din inima mea!
Şi te-aş uda cu-o lacrimă
Cu dor si patimă!

Şi te-aş creşte cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârâi, să mă dori
Să mă pierd în ochii tăi!

Şi te-aş face-o margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fi Tu, doar EU cu... tine!

Şi m-aş pierde...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!