Încrederea în sine însuşi e motorul oricărei isprăvi personale. De aceea există riscul ca timiditatea excesivă, retragerea plină de bun-simţ în faţa provocărilor vieţii, punerea permanentă în cumpănă a propriei tale persoane să termine prin a te livra unui "prea târziu", exact în clipa în care ai ajuns să-nţelegi că eşti făcut dintr-un aluat mai bun decât mulţi alţii. E prea târziu. Prea târziu ca să te mai scoli în picioare şi să te aşezi pe ceea ce de mult ar fi trebuit să însemne drumul tău. Acum, când l-ai întrezărit, nu mai are cine să-l parcurgă. Combustibilul – încrederea în tine – a venit când maşinăria care eşti s-a-nvechit, când nu mai răspunde comenzilor pe care ai vrea să i le dai.

Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut
Adăugat de Razvan Ion Bulboaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei femei în vârstă

Prea târziu ai venit libertate
Prea târziu am putut călători
Prea târziu a plecat iubitul departe
o nouă iubire nemaiputând înflori

Pasul e mic, privirea în ceaţă
Sângele curge prin vene-ngroşate
Prea târziu ai venit libertate
Prea târziu am putut călători

Auzul slăbit, faţa ridată
Părul albit şi rărit
Sufletul gol, obosit
În zadar luna în fereastră mai bate

Prea târziu ai venit libertate

rondel de Letiţia Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E târziu

poate prea târziu să cred
că îţi pui mâna sub cap
şi te rogi
să mă visezi
dansând
prin cameră
în timp
ce luna se aşază cuminte
pe podea

e târziu
poate prea târziu
să răsfoiesc prin cărţile tale
cu gândul că voi găsi
măcar un cuvânt
ce mă va învăţa
să te aştept
ca după orice vis

e târziu
poate prea târziu să cred
că dorm
lângă obrazul tău cald
şi din când în când
mă rosteşti
în şoaptă
odată cu Psalmii

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între târziu şi prea devreme

De-i prea târziu, sau prea devreme
Şi totuşi ai găsit iubirea,
Chiar dacă nu-i simţi împlinirea,
Primeşte-o-n suflet, nu te teme!

Gustată ea se vrea pesemne
Şi –mpărtăşită cu simţirea,
De-i prea târziu sau prea devreme
Şi totuşi ai găsit iubirea.

Ea poate totul să însemne,
Poate fi însăşi fericirea,
Dar va rămâne în poeme
Doar chipul ei şi amintirea,

De-i prea târziu, sau prea devreme.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutarea a venit prea târziu... prea târziu... Uneori în viaţă toate vin prea târziu. Numai moartea vine întotdeauna prea devreme.

Zaharia Stancu în Ce mult te-am iubit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu

E prea târziu să-ţi aminteşti
Când eşti pe patul de moarte,
Că n-ai putut să împlineşti
În viaţă, visele toate.

Ceva totuşi ai lăsat
În lumea din care pleci.
Fii cu sufletu-împăcat!
Când va fi vama să treci.

De Dumnezeu vei fi iertat
Ca să te poţi odihni.
Iar visele ce ai visat,
Urmaşii le vor împlini.

poezie de Dumitru Delcă (2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

prea târziu, dragostea mea
prea târziu, iubire
prea târziu
prea
ea e cea care plânge. ea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit... Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Nicoleta Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Târziu de zi,
Târziu de an,
În care toate cad în van,
Târziu de dragoste,
Târziu,
Doar în culori cărămiziu,
Târziu de fericiri trecute
Puse-n romanţe pe tăcute,
Târziu de ochi frumoşi
Târziu,
Când nu mai pot,
Când nu mai viu,
Târziu de un sărut furat,
Târziu,
Că nu te-am ascultat,
Târziu
Când ai plecat pe veci
Şi eu credeam că nu mai pleci,
Târziu am naufragiat,
Într-un banal de plagiat,
La indigo te-am copiat,
Dar nu era mirosul tău,
Era miros clocit de ou,
Târzie vreme e acum
Şi singur rătăcesc pe drum
Târziu, târziu,
Dar n-am ce face,
Vremea n-o mai putem întoarce,
Târziu, regrete, despărtiri,
Într-o poveste cu iubiri,
Aşa începe dragostea,
Şi se termina tot aşa,
Târziu noi regretăm mereu
Şi luăm din viată ce-i mai greu...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (29 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten drag!

Cerul nu încăpea de-atâta fericire
Când dimineaţa, mă îmbrăcai cu rouă de iubire
Şi toată valea era plină de floare de salcâm
Iar tu, nu mă lăsai să plec, voiai să mai rămân!

Ştiu că furai săgeţi de soare dintr-un apus
Şi că stăteam îmbrăţişaţi în ploi care s-au dus
Erai un vis frumos, erai o tânguire
Iar eu, o carte cu versuri de iubire.

Demult, voiam cu flori de tei să mă cuprinzi
Dar erai mult prea departe să-mi răspunzi
Credeai că rătăcind prin lume, mă poţi uita
Furându-mi curcubeul din primăvara mea.

Acum, mă rogi să mai rămân cu tine-o vară
O oră, un anotimp sau chiar o seară
Dar să-nţelegi că eşti un prieten drag şi bun
Nimic mai mult, e prea târziu să mai rămân!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Prea târziu pentru cântec şi dragoste,
Prea târziu, prea târziu chiar pentru vise,
Căci tu ai zăbovit prea mult pe drumuri,
Căutând chei la porţile deschise;
Pe creangă-n aşteptarea-ţi porumbiţa
A murit visând o întâlnire;
Prinţesa fermecată-n palatul ei
A dormit şi a murit fără iubire;
Iar inima-i tot flămânzea în timp ce
Aştepta să-i crească umbra mire.

poezie de Christina Rossetti din Ȋn aşteptarea prinţului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu e prea târziu, decât atunci când e prea târziu.

citat din Nicky Sereteanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi avea încredere în sine prea multă? Nu. Pentru că încrederea în sine înseamnă să te cunoşti în mod realist pe tine la adevărata ta valoare şi capacitate. Aroganţa este exact opusul. Să nu te cunoşti pe tine deloc şi să te supraevaluezi pentru ca apoi să fii adus la realitate de diverse lovituri pe care viaţa sau oamenii din jur ţi le dau, aşa cum şi Icar a nesocotit sfatul tatălui de a nu se apropia prea mult de soare. Oamenii cu multă încredere în sine se concentrează pe fericirea lor prima oară ştiind că doar atunci când suntem noi fericiţi şi avem tot ce ne trebuie putem să oferim şi celor din jur ajutor. De exemplu, când nu aveam bani şi mă luptam să fiu eu un om împlinit şi fericit, nu puteam să îmi tratez părinţii cu iubire şi înţelegere pentru că aveam prea multe frustrări şi îi consideram vinovaţi pentru anumite lucruri din viaţa mea. Când mi-am dobândit independenţa pe toate planurile şi am devenit un om împlinit sufleteşte, am ajuns să îmi iubesc părinţii mai mult ca pe oricine, să îi respect, să îmi fac timp pentru ei şi să îmi doresc să îi ajut cât de mult pot. O schimbare de 180 de grade! Tu cât eşti de împlinit în acest moment? Cât eşti de dispus să oferi celorlalţi din preaplinul tău?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ţii minte când luai lecţii de conducere auto? Îţi aminteşti cum ai acţionat ambreiajul prima oară? Când ţi-ai asumat responsabilitatea maşinii, când piciorul tău drept a făcut-o să se urnească din loc? Probabil că a luat-o ba la stânga, ba la dreapta, de parcă ar fi vrut să se îndrepte în toate direcţiile deodată. Este acelaşi lucru şi când îţi asumi responsabilitatea propriei tale vieţi - la început lucrurile nu merg prea lin. Mai târziu, cu antrenament, ajungi să te obişnuieşti să schimbi vitezele fără ca măcar să te gândeşti la ceea ce faci - un gest reflex. La fel şi cu responsabilitatea propriei tale vieţi: vei ajunge, în chip inevitabil, să te bucuri constatând cât de bine funcţionează mecanismul prin care îţi controlezi viaţa şi cât de uşor răspunde la comenzile tale - să te bucuri că ai devenit stăpânul propriei tale vieţi!

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu la Labiş

Am ajuns prea târziu la Labiş
Uşor amurgeai când te-ai culcat
Pe-o jumătate-a feţii mele
Cealaltă jumătate de-atunci umblă singură
Şi de-atunci a tot murit
Şi-a înviat.

Prea târziu am ajuns la tine...
N-am mai găsit decât un astru
Şi-am căutat, şi caut încă-n mine
Atingerea-ţi fragilă de-alabastru.

Ce frumos dormi!
Şi moartea ţi-e frumoasă...!
Şi-n întunericul ce fără milă ne-a acoperit
Tu te-ai născut, nevinovat, o rază
Şi neştiind că doare, ai trăit.

Pe lespedea iubirii tale
Aş vrea s-apun întâmplător
Îmbobocind pe lacrimile tale
Aş vrea să urc şi să cobor.

Te las atât de cald
pe braţele înzăpezite
Ale-îngerilor blonzi - prime iubiri
Iar apele cele mai liniştite
Am să le tulbur, pentru tine - ştii!

Se scurge-n viaţa mea o clipă
Ce pentru Tine-i doar un vers,
Şi-obositor, cu tine mă întorc acasă
Ce-i un decembrie din univers...

Aşa m-a străpuns pe jumătate
Răzbunarea unei păsări cu clonţ de rubin
Lăsând, pe chipul meu, pe-o parte
Un chip brunet la care să mă-nchin.

poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani(vers)are

iarăşi demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi ştirbeşte noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!

am venit prea devreme
deşi cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l ştiu
am venit dintr-o lume
ce-şi trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci şi suflete vii...

am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt
ce culcau printre poame
meteori la pământ
am venit pentru tine
am venit pentru ea
pentru raza din mâine,
pentru neaua din stea

am venit prea târziu
deşi cred - prea devreme
ca să pot să mai fiu
genial în poeme
orişice eu v-aş spune
vouă, celor din glastre
mult prea mulţi mor legume
prea puţini flori albastre...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu spune şi nu face la timp ceea ce e corect... e ca şi cum ar ajunge în gară mult prea târziu şi ar pierde un tren către o destinaţie foarte importantă. Alt tren poate că mai vine (sau nu!)... dar acel moment pierdut, este pentru totdeauna... şi nu se va mai întoarce. Morala? Fă toate lucrurile la timp şi nu lăsa timpul cu ocaziile lui să-ţi scape printre degete! Regretele personale dor mai mult ca rănile provocate de alţii... Fructifică oportunităţile vieţii şi fă bine cât poţi, a mulţumi pe oricine. La final, tot ţie îţi faci bine. Mulţumirea celorlalţi, obligatoriu se întoarce la tine (mai devreme, sau mai târziu), simţindu-se pragmatic prin toate avantajele pe care viaţa ţi le oferă. Hai să fim înţelepţi! Să corelăm tot ceea ce facem... cu ceea ce primim în viaţă! Absolut mereu culegem ce am semănat. Un adevăr care încă doare..

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti prea tânăr, e prea devreme; când eşti bătrân, e prea târziu.

proverbe greceşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un urlet este viaţa

(viaţa... file de poveste)

când te naşti eşti bătut şi urli
îţi treci timpul plângând de ciudă, urlând de durere
şi întrebându-te: la ce bun Doamne?

dar răspunsul nu îl capeţi decât târziu
mult prea târziu ca să mai aibă rost
dar totuşi îl primeşti, e ultimul lucru primit

încotro Doamne? încotro
de ce ne laşi să urlăm la tine cu disperare
când ne-ai putea lua la sănu-ţi dulce

ce altceva sunt vorbele când nu ai cui să le spui
decât un urlet prelung, poticnit,
în care se-împletesc şi doruri şi durere

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Atunci, demult,
în toamna aceea târzie
pe banca goală
înconjurată de
frunze arămii,
ce parcă astepta
să ne asezăm,
n-am ştiut ce să-ţi spun...

Acum, in această
splendidă primavară,
când verdele pomilor
ascunde
trilul ciocârliilor,
parcă deţin toate
discursurile lumii.

Dar e târziu,
mult prea târziu.

poezie de Alex Dospian (aprilie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!