Horile s-au împrăştiat pe tot pământul, ele deapănă şi răsucesc destinul omului, cresc şi îmbătrânesc odată cu el.

Grigore Leşe în Acum ştiu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare cine a făcut horile, cântecele pe lume? Nimeni nu poate şti. Vin din glasul păsării care îşi modulează ţipătul şi anunţă răsăritul soarelui? Din zbierătul copilului lăsat în faşă de mama lui?" Cine-o fi făcut horile/Are ochii ca Zorile/Şi faţa ca florile." Are dragoste.

Grigore Leşe în Acum ştiu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horile însufleţesc mulţimile, reuşesc să convingă oamenii.

Grigore Leşe în Acum ştiu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar oare cum poţi cunoaşte pe cineva pe lumea asta? După cum horile se ridică în sufletul lui.

Grigore Leşe în Acum ştiu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânesc zidurile. Îmbătrânesc copacii.
Îmbătrânesc bogaţii. Îmbătrânesc săracii...

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperialistului

Profund simbolic mi se pare
Destinul marelui satrap:
Visând pământul la picioare
L-a dobândit, în schimb, la cap.

epigramă de Grigore Lupescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu juca şah cu destinul

Nu juca şah cu destinul, s-ar putea ca să greşeşti.
Îţi inoculezi veninul, nu mai eşti ceea ce eşti.
De multe ori tehnologia poate fi declicul tău.
Îţi aduce veşnicia aruncându-te în hău.
Gândeşte bine atunci când împingi maneta la refuz.
Destinul nu mai are timp ca să găsească un răspuns.
Încă odată eu îţi spun: să nu joci şah cu destinul!
Cu maşina răsturnată, sigur nu mai vezi seninul.
Că viaţa omului este precum jocul de şah.
Nu face deosebire între sărac şi bogat.
Când ajunge la final,
sfârşeşte precum pionul şi regele de la şah:
amândoi în aceeaşi cutie.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii cresc, vârstnicii îmbătrânesc.

proverbe idiş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urma omului bun pământul rodeşte puternic, văzduhul se umple de bucurie şi apele îşi adaugă puritate cântând.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

cuvânt

Cuvântul este o superbă sălbăticiune care se lasă anevoie capturată, dar odată prinsă nu se mai desprinde de familia omului.

definiţie celebră de Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să mor sperând

Încă o toamnă a trecut
Şi toate frunzele-au căzut,
Iar anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată „trec” şi eu,
Îmbătrânesc şi-mi pare rău
Că nu mai cunoscut.

De sărbători eu aşi fi vrut
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să vii, un: „La mulţi ani” să-mi spui,
Că sunt „orfan” al nimănui,
Să nu mai rătăceşti „haihui”,
Dar „Tu”, n-ai vrut.

Nu vrei în suflet să-mi revii,
Deşi de zeci de ani o ştii,
Că te-am iubit şi te iubesc,
Să-mi fii aproape o doresc,
Speranţele mereu îmi cresc,
De ce nu vii, de ce nu vii ?

O…Vino iar iubirea mea,
Te-aştept şi te voi aştepta,
Să mă priveşti şi zâmbitor,
Să-mi spui cuvântul: - „Te ador”,
Nu pot scăpa de al tău dor
Şi nu te pot uita „.

Dar în zadar aştept plângând
Şi rugă-n „ceruri” adresând,
Destinul meu nu are „Zel”,
Nu are milă, e „mişel”,
Are în schimb un singur „Ţel”,
El vrea să mor sperând.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două buruieni cresc în sufletul omului – trufia şi duşmănia. Ele cresc singure.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba creşte repede. Oamenii cresc greu, iar după ce sunt doborâţi de moarte, nu mai cresc deloc. Se fac una cu pământul.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată ce fapta a fost săvârşită de om, ea îşi urmează destinul. Destinul nu poate să dea nimănui nimic, dacă nu săvârşeşte ceva.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta este cea mai mare aberaţie: înţelepciunea omului bătrân. Oamenii nu cresc pentru a fi înţelepti. Ei cresc pentru a fi grijulii.

citat celebru din Ernest Hemingway
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă în puterea Limbii Române să-l găsească odată şi odată pe Dumnezeu.

Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta, soacra, copiii lipseau de acasă. "Sânt după mâncare, îşi zise, s-au împrăştiat prin sat ca făina orbilor".

Fănuş Neagu în Dincolo de nisipuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opriţi timpul!

Îmi răsucesc sinapsele pe strună
Şi gândul negru o să-l fac fuior,
Văzând o lume sumbră şi nebună,
Pe o spirală-n haos mă cobor.

Din ramuri de stejar îmi dreg cunună,
Iar când o fi, şi-o fi, încet să mor,
Îmi răsucesc sinapsele pe strună
Şi gândul negru o să-l fac fuior.

Dar evitaţi o groaznică furtună,
Lăsaţi un gând mai vesel, călător,
Că lumea asta poate fi mai bună
Şi eu ca să vă scriu cu mult umor,

Îmi răsucesc sinapsele pe strună!

hipersonet de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii îmbătrânesc bine, alţii îmbătrânesc rău.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit, te voi iubi

Eu te-am iubit, te voi iubi
Cât pe pământ vor fi izvoare
Că-n trecere am fost, vom fi
Un freamăt alintat de soare.

Şi inima fi-va poruncă
În mângâieri fără sfârşit
Când pe furiş în ceruri urcă
Destinul nostru infinit.

Mă-ngenunchează deseori
Doar gândul că îmbătrânesc,
Cum tu răsari din miez de flori
Eşti valul prin care vâslesc.

Frumoasă eşti în dulce grai
Şi muză-mi eşti în poezie,
În tine cresc ramuri de nai,
În mine semnul veşniciei.

Aşa voi face, cum îmi spui,
În lacrima ce ai vărsat
Purificarea gândului
Că mi te-a dat şi n-ai uitat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara mai neagră ca niciodată

Când Dumnezeu, dezgustat de om,
S-a întors în Paradis,
Iar omul, dezgustat de Dumnezeu,
S-a întors spre Eva,
Lucrurile păreau că o luaseră razna.

Dar Cioara... Cioara,
Cioara i-a adunat împreună,
Legând Paradisul şi pământul unul de celălalt –

Astfel că omul a plâns, dar cu vocea lui Dumnezeu,
Iar Dumnezeu a sângerat, dar cu sângele omului.

Apoi, cerul şi pământul au plesnit la încheieturi;
Fisurile s-au transformat în cangrene şi s-au împuţit –
O oroare departe de de mântuire.

Agonia nu s-a atenuat.

Omul nu mai putea fi om, nici Dumnezeu, Dumnezeu.

Agonia
A tot crescut.

Cioara
A rânjit
Şi ţipat: " Acesta este creaţia mea,"

Fluturând drapelul cel negru al propriului ego.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!