Anotimpuri

După prima cratimă
Primăvara va germina,
O nouă previziune
Soarele saltă pe cer
Globule sacre de jar
Peste idilice zări
Transpiraţia verii
Induce concentric
Surse de abundenţă,
Toamna în ghilimele
Cară cu sine devize,
Testamentul iernii
Prevede în paragrafe
O nouă eră glaciară.

poezie de David Boia (2 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă primăvară

A venit din nou toamna la noi în ţară,
O ploaie rece peste satul meu coboară.
Păsările se duc, rânduri, rânduri
Soarele se ascunde mai des după crânguri.

E frig, e întuneric şi burează.
Oamenii dorm şi vise frumoase visează.
Visează la o nouă primăvară,
Căci din nou a venit toamna la noi în ţară.

poezie de Vladimir Potlog (5 octombrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul Testament. O carte nouă destinată nouă şi după două mii de ani.

David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul unui crai

Dacă văzu că treaba-i coaptă
Se exprimă doar în şoaptă,
Vă las bunurile mele
Bunuri între ghilimele!

epigramă de David Boia (18 ianuarie 2007)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu au reuşit să ajungă la un punct comun, dar s-au despărţit la prima cratimă.

aforism de David Boia (14 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să aflăm ce este o minte religioasă, căci o minte religioasă aduce cu sine o lume nouă, o nouă civilizaţie, o cultură nouă, o nouă revărsare de energie.

Krishnamurti în Mintea fără margini
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna îşi scrie testamentul pe frunze şi pleacă în eter.

aforism de David Boia (26 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

cad din copaci lacrimi de gheaţă
plîng atinşi de vremea glaciară
dar soarele gliei sparge norii de ceaţă
primăvara blândă se întoarce în ţară.

raze prietenoase le mângâie obrazul
muguri de speranţă să râdă pe ramuri
printre rădăcini să se scurgă necazul
să înceapă frenezia printre neamuri.

curând vor înflori mândre magnolii
vor încununa mirajul din grădină
nu vom mai simţii a iernii orgolii
timpul va fi dulce ca o amandină.

primăvara va avea noi portofolii
să preschimbe viaţa cu prosperă lumină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori şi primăvara rămâne cu sechelele iernii.

aforism de David Boia (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă nouă nu înseamnă o haină nouă sau o ţară nouă, ci o gândire nouă.

aforism de Dan Surducan (2017)
Adăugat de dansurducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica încinge iar planeta. Noroc că vine o nouă eră glaciară.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convergenţă

Ideile haotic se adună
În taină şi mister,
Cu efect de bumerang,
La fel şi stelele pe ceruri
După o enigmă, poate un cod
În ordine confuză
Şi totuşi după rânduială
Declanşând inevitabil
Într-un apus concentric
Big-Crunch-ul.

poezie de David Boia (29 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger suveran
Peste trasee sacre
În duh călător

haiku de David Boia (3 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sezon

S-a deschis sezonul la devize,
Aduceţi azi izbânda mai aproape
Navigând atenţi printre surprize,
Nu lăsaţi neantul să ne îngroape

Înălţând iubiri printre buchete
Prefigurând aşa viitor mai bun,
Să făurim destine, pe ştachete
Pentru copii pe plaiul cel străbun

Din respect real pentru natură
Punând speranţa ideal select,
Să punem pe valoare semnătură
Şi să privim la semeni cu respect

Să ducem omenia peste transă
În armonie c-un măreţ prezent,
Să dăm vieţii aici, o nouă şansă
Şi traiului un sens mai elocvent,

Într-o manieră constructivă
Asortată la model expres,
Cu multă energie pozitivă
Deviza să ne ducă spre progres.

poezie de David Boia (3 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistola lui Ştefan cel Mare

Pentr-un blid vai de merinde
ţara astăzi iar se vinde

Pentr-un boţ de mămăligă
din mormânt Ştefan ne strigă

Moldoveni de peste tot
să le-o dăm iar peste bot

Că tot cară şi iar cară
de ne-au făcut de ocară

Că ne-au scos vai la mezat
şi-al copiilor scuipat

Şi ne-ar vinde de-ar putea
şi roua de la cişmea

Ca toamna când s-o culeagă
zădărnicia-i întreagă

Ca puful de păpădie
tot mai cald o să ne fie

Cât o fi iarna de lungă
brânza lunii să ne-ajungă

Şi-o să vină primăvara
când o face brânză cioara

Şi ne-o da miere cioroiul
hai pe cai tătari şi roiul

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (10 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asocieri

Sunt uneori zile de impact
Când ne asociem cu intuiţia
Sau cu pasiunea şi speranţa
Pentru beneficii supleante
Cu intenţia si cu inovaţia
Călăuze idilice de perspectivă
Cu adieri din volbura zorilor
Şi iniţiative în prelungire
Când apar condiţii coerente
Ne căutăm suflete pereche
Printre situaţii emoţionale votive
Ne asociem cu optimismul
După cum ne îndrumă presimţirea
Sau după propria previziune
Să dăm o fugă insistentă în spaţiu
Căutând la steaua dreptăţii
Lumina pe post de îndrumător
Activând tentaţii emergente tari
Inventând combinaţii originale
Căutând conotaţii autentice
Intentând procese şi poeme noi
Din condei în scripte lizibile
Acum să ne asociem cu iubirea
Ca să trăim în afecţiune şi progres
Să ne asociem iminent cu îngerii
Ca să accesăm sacrele valori
De sus din strălucirea providenţei.

poezie de David Boia (16 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-aproape toamna

E-aproape toamna şi mereu mă cată
O nouă elegie să-mi inspire,
Mă simt precum o frunză legănată
În vântul cel lipsit de păsuire;

Am fost şi mugur şi lăstar odată,
M-a poleit a vieţii strălucire,
E-aproape toamna şi mereu mă cată
O nouă elegie să-mi inspire;

Ştiu că şi iarna va veni îndată,
Dar pentru asta n-o să-mi ies din fire,
Mai gust un vin sau mai admir o fată
Şi mai evoc, în gând, o amintire.

E-aproape toamna şi mereu mă cată.

rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe surse

Au fost vorbe ancestrale
Dar şi vorbe labirint
Unele îmbrăcate-n zale
Dar de existenţa lor
Se ştie numai succint
Mai sunt vorbele confuze
Şi cele vorbe ce mint
Iarăşi evidenţa lor
Cine poate să-o refuze
C-a scăpat de sub control
Când vorbele deochiate
Vin cu exaltare-n cor
Astea-s toate complicate
Astea şi mai tare dor
Purtând cu sine mesaje
Prin spaţiul exoteric
Răscolind clipe haine
Rătăcind peste pasaje
Performează de la sine
În alt univers himeric.

poezie de David Boia (10 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Schimbările se reproduc
Cu de la sine iniţiativă
Sau împinse dindărăt
Modificări apar inopinat
Variind din cauze varii
Par cuvinte date la întors
În limite impuse concentric
Străfulgerări de idealuri
Răstălmăcite concertat
În conformaţii umanoide
Transfugi abili peste ere
Indivizi ăstei planete
În perioada dintre ecouri
Evoluează frenetic
În salturi ascendente
Prin mutaţii genetice
În structura ADN-ului
Sau copiind-ul la indigo
Prefigurând cu stupoare
Era clonelor ce va să fie.

poezie de David Boia (5 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un animal în timpul iernii

Un animal în timpul iernii,
o plantă primăvara,
o insectă vara,
o pasăre toamna.
În restul timpului, sunt femeie.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara, prima care apare verde-n faţă.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!