Plăcerea comică nu apare dacă atenția este îndreptată asupra comparației care ar fi putut să-i dea naștere. În astfel de condiții, ceea ce ar fi fost cu siguranță comic își pierde întreaga forță comică. O mișcare, un produs intelectual nu pot fi comice pentru cel al cărui interes este acaparat de compararea lor cu o unitate de măsură clar reprezentată.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Citate similare
Caracterul comic al comparației este indiscutabil atunci când crește diferența de nivel a consumului de abstractizare dintre cei doi termeni ai comparației, când ceva serios și necunoscut, în special de natură intelectuală sau morală, este pus în paralel cu ceva banal și vulgar. Plăcerea ușurării travaliului intelectual și contribuția adusă de factorii ce condiționează mimica de reprezentare pot explica trecerea treptată, în cazul comparației, a plăcerii cu caracter general în plăcerea comică, trecere determinată de rapoturi cantitative.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparație ne revine sarcina să cercetăm însuși comicul de comparație, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparației nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiției dacă anumite producții psihice trebuie numite spirituale sau comice.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comicul se poate detașa de persoane dacă sunt cunoscute condițiile în care o persoană devine comică; odată cu cunoașterea condițiilor apare și posibilitatea de a face, oricând dorim, ca o persoană să devină comică, prin plasarea ei în situații în care actele sale devin comice.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diferența de consum psihic este, cu siguranță, condiția fundamentală a plăcerii comice, dar observația arată că nu întotdeauna această diferență produce plăcere comică. Ce condiții suplimentare sunt necesare sau ce perturbări trebuie evitate, pentru ca diferența de consum să provoace într-adevăr, râsul?
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respingerea obiecțiilor și explicarea contradicțiilor descoperite în definițiile comicului vor deveni posibile doar dacă admitem că plăcerea comică provine din diferența constatată prin comparație, dintre două consumuri psihice. Plăcerea comică și râsul, exteriorizarea ei, pot apărea doar când această diferență nu este utilizabilă în alt scop, devenind deci aptă pentru a fi descărcată. Dacă, de îndată ce constatăm diferența, îi dăm o altă utilizare, atunci nu obținem acel efect durabil de plăcere, ci cel mult un sentiment fugitiv de plăcere, lipsit de caracter comic.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comparația care asimilează memoria cu un "magazin" este și comică și spirituală: comică, deoarece conceptul psihologic comparat cu un "magazin" este supus unei extraordinare minimalizări; spirituală, prin faptul că autorul comparației este un vânzător care realizează pe această cale o surprinzătoare unificare, între psihologie și propriul său domeniu de activitate.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anumite activități psihice constituie condiții pentru comic. Reprezentările sau gândurile care urmăresc scopuri serioase împiedică descărcarea investițiilor psihice, aceste investiri fiind necesare pentru deplasările cerute de respectivele activități. Așa se face că doar diferențele de consum neașteptat de mari pot să-și croiască drum spre plăcerea comică. Extrem de neprielnice pentru comic sunt toate procesele de gândire suficient de îndepărtate de intuitiv pentru a face inutilă mimica de reprezentare. Gândirea abstractă nu lasă nici un loc pentru comic, cu excepția cazului în care ea este întreruptă brusc.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agresiunea, care se folosește adesea de ridiculizare, exploatează din plin faptul că plăcerea comică este independentă de realitatea situației comice, așa încât oricine poate fi ridiculizat, fără a fi în stare să se apere.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comparația poate fi spirituală, fără nici un amestec comic, tocmai dacă evită minimalizarea. Astfel, compararea adevărului cu o făclie care nu poate fi purtată printr-o mulțime fără a pârli barba cuiva este pur spirituală, deoarece ia în sens literal o formulă uzată (făclia adevărului); ea nu este comică, deoarece făclia, deși un obiect concret, nu este lipsită de o anumită noblețe.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel care citește o povestire comică sau se duce la teatru să vadă o farsă va râde datorită intenției comice, de lucruri pe care în viața obișnuită nu le-ar considera comice. El sfârșește prin a râde, datorită amintirii de a fi râs, datorită așteptării de a râde, de la prima intrare în scenă a actorului comic, înainte ca aceasta să fi încercat să stârnească râsul. Iată motivul pentru care, ulterior, îți este rușine de ușurința cu care ai râs la teatru.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a evita neînțelegerile, precizez că deriv plăcerea comică produsă de comparație nu din contrastul termenilor acesteia, ci din diferența celor două consumuri de abstractizare. Ceea ce este necunoscut, abstract, într-adevăr elevat din punct de vedere intelectual este greu de înțeles; însă prin afirmarea concordanței sale cu ceva vulgar, familiar, a cărui reprezentare nu ne cere nici un consum de abstractizare, el este demascat ca fiind la fel de vulgar. Deci, comicul de comparație nu este decât un caz de minimalizare.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contrastul care ne oferă prin intermediul sim-patiei diferența comică se produce între interesul deosebit manifestat pentru respectiva activitate psihică înaintea perturbării și interesul minim care i se arată după intervenția perturbării. Persoana la care constatăm această diferență ni se pare comică datorită inferiorității; însă ea este inferioară în raport cu eul ei anterior și nu în comparație cu noi, căci știm că în aceeași situație nu ne-am fi putut nici noi comporta altfel. Totuși, să notăm că această inferioritate umană devine comică doar prin sim-patie, deci la alți oameni, în timp ce dacă ne-am afla noi înșine într-o astfel de încurcătură, nu am avea decât sentimente penibile. Probabil că doar certitudinea că nu riscăm să ajungem într-o asemenea situație delicată ne permite să vedem o sursă de plăcere în diferența dintre cele două investiri succesive, diferență obținută prin compararea lor.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comicul nu se naște decât dacă avem prilejul să utilizăm pentru același proces reprezentativ, în mod simultan sau într-o succesiune de intervale apropiate, două moduri diferite de reprezentare între care se stabilește comparația; diferența comică rezultă din această comparație. Asemenea diferențe de consum psihic se nasc din compararea a ceea ce ne este străin cu ceea ce ne este propriu, a obișnuitului cu neobișnuitul, a evenimentului așteptat cu evenimentul real.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici o altă ipoteză explicativă în afara celei care derivă plăcerea comică din descărcarea unei diferențe de consum psihic nu poate da seama de aceste condiții, nici de inconstanța și relativitatea efectului comic; căci această diferență poate primi, în virtutea diversității împrejurărilor, o altă utilizare decât cea a descărcării.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surprinderea volutară a unei dezgoliri nu este pentru cel care spionează un caz comic, căci efortul său anulează posibilitatea unei plăceri comice, iar el obține doar plăcere sexuală pe cale vizuală. Dar dacă ulterior cel care spionează povestește altcuiva descoperirea sa, atunci persoana surprinsă dezbrăcată redevine comică, deoarece cea de-a treia persoană consideră aceasta a neglijat efortul necesar intimității sale.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare comparație, în special cea dintre abstract și concret, presupune o anumită minimalizare și o anumită economisire a consumului de abstractizare (în sensul mimicii de reprezentare); totuși, această economisire nu este suficientă pentru o explicație a comicului. El nu apare dintr-o dată, ci treptat, din plăcerea ușurării travaliului intelectual datorită comparației; există numeroase cazuri situate la granița comicului, a căror apartenență la comic poate fi contestată.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procesul comic nu suportă concentrarea atenției asupra sa; el trebuie să se desfășoare cu totul neobservat, condiție care de altfel este valabilă și pentru cuvântul de spirit. Dacă cineva ar dori cu tot dinadisul să caracterizeze acest proces drept inconștient ar contrazice termenul de "proces conștient" pe care l-am folosit nu fără temei în "Interpretarea viselor". Mai curând procesul comic ține de preconștient, iar astfel de procese care se desfășoară în preconștient, în afara câmpului atenției legată de conștiință, pot fi calificate drept "automate". Pentru a produce plăcere comică, procesul comparării consumurilor psihice trebuie să fie automat.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Formularea obscenă produce, datorită unei întâmplări care nu este cu totul întâmplătoare, atât plăcere comică, cât și plăcere spirituală; deși condițiile uneia favorizează apariția celeilalte, o astfel de unificare derutează intuiția care trebuie să spună dacă este vorba despre ceva spiritual sau de ceva comic; abia o analiză atentă, detașată de dispoziția veselă, poate decide în mod adecvat.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișcarea altei persoane era comică dacă aceasta făcea un efort mai mare decât cel pe care-l consideram necesar. Dimpotrivă, o performanță psihică este comică numai dacă un altul nu a depus efortul considerat indispensabil, căci nonsensul și prostia vădesc o funcționare insuficienta a psihicului. În primul caz, râdem pentru că altcineva a depus un efort prea mare, în al doilea, pentru că efortul este prea mic.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă perseverăm în încercarea de a găsi esența comicului în raportarea preconștientă la ceea ce este infantil, atunci va trebui să facem un pas mai departe decât Bergson și să admitem că acea comparație din care provine comicul nu trebuie neapărat să reamintească plăcerea infantilă sau jocurile copilăriei; este suficient dacă ea reactualizează imaginea copilului în genere, poate chiar și durerile infantile. Explicând plăcerea comică nu printr-o plăcere rememorată, ci printr-o comparație, ne-am depărtat de Bergson, dar am rămas consecvenți cu noi înșine.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!