Cred că aceia care spun că baletul este o formă de artă pe moarte o spun pentru că au văzut un spectacol prost pus în scenă sau atenţia le-a fost atrasă greşit de către creatori pe un anumit aspect al lucrării.

citat din Johan Kobborg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este datoria noastră, a celor care suntem pe scenă, să avem grijă ca baletul să nu arate ca la muzeu, ci să fie mereu proaspăt pentru spectatori, ca în prima seară.

citat din Johan Kobborg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Frumoasa" de Tchaikovsky şi Marius Petipa reprezintă apogeul baletului clasic: cu acest spectacol, baletul s-a dovedit a fi cu adevărat o artă majoră. Acesta este un eveniment istoric: după "Frumoasa", baletul a putut atrage cei mai mari compozitori care nu au ezitat când a trebuit să colaboreze cu coregrafi.

citat clasic din Rudolf Nureiev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei văduve

După moarte, mulţi îţi spun,
C-a fost soţul prost de bun,
Parcă tu n-ai şti c-a fost,
Toată viaţa, bun de prost.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baletul este o formă de artă incredibil de dificilă, frumoasă, care necesită mult timp şi muncă grea.

citat din Sutton Foster
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc şi gheaţă

Unii spun că lumea va sfârşi în flăcări,
Alţii spun că în gheaţă.
Din ce-am gustat eu din dorinţă,
Îi cred pe cei ce spun în flăcări.
Dar dacă ar fi să pier de două ori,
Cred că am învăţat destule despre ură
Ca să spun că pentru distrugere
E la fel de bună şi gheaţa
Şi ar fi suficientă.

poezie celebră de Robert Frost
Adăugat de Andrada Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

şuşanea

Şuşaneaua (I)

Ce-i şuşaneaua spun pe şleau:
Spectacol prost supus erorii,
În care premiu-ntâi îl iau
Pentru răbdare... spectatorii.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio-ţi spun...

Adio-ţi spun dar n-o să-ţi spun cât doare,
Şi plec de lângă tot ce mi-am dorit,
Pentru că-n loc de albe lăcrimioare
Numai ciulini şi chin mi-ai oferit.

Adio-ţi spun, acum când ard în patimi
Şi-am în priviri doar nori fără sfârşit
Din care curg de-atâta vreme lacrimi
Încât şi-o crimă cred c-am ispăşit

Adio-ţi spun şi-ascund dorul în şoapte
Pe care nimeni nu le-a auzit
Mă duc spre lumea-n care se mai poate
Să sper că fericirea n-a surzit.

Adio-ti spun sfidând orice suspine,
La tine nu mai vreau să mă gândesc,
Iar când fantoma amintirii vine
Să uit că te-am iubit şi te iubesc.

Adio-ţi spun, dar plânsul mă orbeşte
Şi tare-aş vrea să ştii cât nu-i târziu,
Că uneori şi dragostea sfârşeşte
Când cu dispreţ o arzi şi cu pustiu.

poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost

Pungaşii spun că e borfaş,
Borfaşii zic că e pungaş,
Iar eu acuma, cu mult rost,
Vă spun că este,-n plus, şi prost.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (16 februarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Unii spun că este iadul, alţii spun că-i doar un test,
Eu le spun că este vadul, s-au chiar vârful Everest.
Unii spun că este moartea, alţii spun că e puterea,
Eu le spun că este cartea, cu care sporim averea.
Unii spun că-i o idee, alţii spun că este arta,
De fapt e Calea Lactee, prin care noi trecem Porta.
Unii spun că-i competiţie, alţii spun că e iubire,
Eu le spun că-i repetiţie, mixată cu fericire.
Le mai spun că e credinţă. Când trecem prin suferinţă
acumulăm cunoaştere, despre a noastră naştere.

poezie de Dumitru Delcă (13 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă

Pentru mine, arta este aranjarea unui anumit lucru, într-o anumită ordine, într-un anumit loc, având în minte un anumit scop.

definiţie de Walter Hamady
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador fiorul pe care mi-l dă interpretarea pe scenă. Cred că lucrul pentru care am fost făcută să-l fac pe scenă este cântecul.

citat din Lucy Hale
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu îi socotesc fericiţi pe aceia cărora le-a fost dat de către zei fie să săvârşească fapte vrednice de a fi scrise, fie să scrie lucruri demne de a fi citite; însă cei mai fericiţi sunt aceia cărora le-au fost date şi una şi alta.

citat din Plinius
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să pun doru-n cuvinte

Cum să pun doru-n cuvinte,
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor,
Dac-a fost prea călător?!

Cum să spun: dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?!
Cum să spun: mi-e dor de viaţă...
Dacă n-a fost decât piaţă?!

Cum să spun: mi-e dor de tine,
Dacă n-ai fost lângă mine?
Cum să spun că doru-i bun,
Când sădeai numai venin?!

Cum să spun: amor curat,
Pe când tu erai plecat?!.
Cum să spun: dor împlinit,
Când iubirea n-a rodit?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte arta, numai forma ar trebui să fie relevantă şi niciodată conţinutul. Ceea ce este cu adevărat important pentru orice profesionist care se respectă este felul în care un anumit subiect este tratat şi nu ce conţine el. O operă de artă poate fi considerată cu adevărat serioasă doar dacă subiectul (oricare ar fi el) a fost tratat numai prin mijloace artistice şi perfect turnat în Formă.

Gustav Mahler în răspuns către Colegiul Director
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa stâncii de bazalt

Să nu mă întrebaţi nicicând
Cum am trăit –
Căci n-am să spun,
Nu veţi afla
Trăirea mea
Şi, neştiind, nu veţi putea trăi aşa
O viaţă-ntreagă
De trăit
Şi fericit.

Cum am iubit?
Nu spun şi nimeni nu va şti
Că am iubit neîncetat
Şi am privit, în nopţi senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun şi nimeni
Nu va şti.

Nu cred că aţi putea şi voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
Să rezistaţi necontenit
Şi nemişcaţi
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Şi vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le daţi
Şi n-aţi voit
Să le cedaţi
Dar nu, nu cred că aţi putea

Să fiţi voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Şi s-a jurat
Să fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.

N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Aşa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt actori care se pun pe tavă în interviuri, confesiuni la TV, dar sunt şi mai mulţi care vor ca publicul să vadă doar ceea ce le dezvăluie ei pe scenă. Joc rolurile care mi se dau. Cu adevărat mă cunosc doar prietenii foarte apropiaţi şi unii membrii ai familiei. Majoritatea mă văd ca pe o actriţă de comedie, cu farmec, potrivită pentru un anumit tip de spectacol.

citat din Emilia Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi şi în general totdeauna pentru urmaşi rămâne o perpetuă enigmă faptul că fiecare oră a istoriei cheamă pe scenă omul ei, care adesea e menit unui destin tragic. De ce vine acel om pe scenă, când nenumărate indicii îi spun că ar trebui să se ferească?

Marin Preda în Delirul
Adăugat de Alexandra A
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să încep

Am să încep cu un popă
Care avea un câine,
El pe câine l-a iubit,
ş. a. m. d., prost este că iubitul câine
a murit, copitele cailor bat nemulţumite,
vântul răspândeşte acest zvon trist,
ochii trecătorilor nu spun nimic.
Or fi şi ei cai?
Erau blocuri în centru pentru cai.
Câinele a rămas un animal de provincie.
Aţi văzut câine în parlament?
Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram,
Ce-nfioraţi, acele biete vorbe, fericire, etc.,
Acum domnim între o zi şi-o noapte,
Nu te-am zărit în ţara vieţii, erai?
Tu plângi? De ce? Visările – Coloane moarte.
Fereşte-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea.
Nu am fost niciodată suficient de singur.
Paznic al depărtărilor, asta voi fi.
Mormântul unei fete tinere,
Un idiot cântă alături, în surdină.
Eu cred că numai orbii au şansa să zboare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama era o femeie simplă şi foarte modestă, însă o fiinţă extraordinară, fascinată de cultură în general. În Rusia postbelică, unde apele erau încă tulburi, acest om minunat era deschis faţă de orice tip de artă. O interesa să vadă o sută de oameni cântând pe plajă sau orice spectacol de teatru, chiar dacă era în limba letonă, şi mă lua şi pe mine cu ea, pentru că nu putea să mă lase singur acasă. Iar eu o rugam să-mi explice ce se întâmplă pe scenă, vorbeam prea tare în sala de teatru, ruşii se uitau la mine şi eu nu înţelegeam de ce! Mă ducea la operă, la concerte ale Filarmonicii şi într-o zi am ajuns la balet. Nu era un simplu spectacol, era un spectacol în care dansau copii alături de adulţi, pe scenă, în decor... A fost ca un cutremur pentru mine. A fost o experienţă extraordinară să văd cum toate artele se combină într-o clipă. Şi i-am zis mamei că vreau să fiu şi eu ca ei. Iar la grădiniţă dansam. Făceam dansuri populare şi îmi plăcea la nebunie. Am aflat apoi că există şcoli speciale la care trebuie să mergi ca să ajungi profesionist. Fără să ştie mama şi tata, m-am dus la o audiţie. Apoi m-am întors acasă şi i-am anunţat că eu o să merg la o şcoală de balet şi coregrafie. Acesta a fost începutul carierei mele de dansator.

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dawson (către Jen): Ascultă de sfatul unei persoane care aproape toată primăvara trecută a fost supărat pe lume. Nu merită. Poate că amorţeşte durerea, dar doar îţi distrage puţin atenţia. Ce vreau eu să spun este că dacă o faci aşa cum trebuie, o să suferi dacă iubeşti pe cineva şi cu cât o să simţi asta mai devreme, cu atât o să fii capabilă să iubeşti mai repede.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!