Neavând nici o îndoială asupra a ceea ce mulţimea crede că e adevăr sau eroare şi posedând pe de altă parte noţiunea clară a forţei sale, mulţimea este în acelaşi timp autoritară şi intolerantă... Mulţimile respectă forţa şi sunt puţin impresionante de bunătate, interpretată uşor ca o formă a slăbiciunii. Ceea ce mulţimea cere eroilor săi este forţa şi chiar violenţa. Vrea să fie dominată şi subjugată şi se teme de stăpânul său... De fapt, mulţimile au instincte conservatoare ireductibile şi ca toţi primitivii, un respect fetişist faţă de tradiţii, o groază inconştientă de noutăţile capabile de a le modifica condiţiile de existenţă.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum tiranul este ascultat şi poate domina mulţimile, nu pentru că mulţimea ştie, ci tocmai pentru că e neştiutoare şi oarbă, tot astfel, retorul, cel ce se foloseşte de topoi, poate convinge mulţimea de cele ce zice, fără ca acestea să fie neapărat adevărate. Ori nu este asta oare doar o linguşire? Retorul nu face decât să rostească acele lucruri pe care mulţimea vrea să le audă pentru a se lăsa sedusă.

citat celebru din Platon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimile apelează imediat la extreme. Bănuiala enunţată se transformă îndată într-o evidenţă indiscutabilă. Un început de antipatie... se transformă imediat într-o ură feroce. Purtată prin toate extremele, mulţimea nu este influenţată decât prin excitaţii exagerate. Oricine vrea să acţioneze asupra ei, nu are nevoie să dea argumentelor sale un caracter logic: trebuie să prezinte nişte imagini în culorile cele mai ţipătoare, să exagereze, să repete fără încetare acelaşi lucru.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimile n-au cunoscut niciodată setea de adevăr. Ele reclamă iluziile la care nu pot renunţa. Preferă totdeauna irealul faţă de real; irealul acţionează asupra lor cu aceeaşi forţă ca şi realul. Mulţimile au tendinţa vădită de a nu face distincţii între unul şi celălalt.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimile psihologice sunt credule, sunt capabile să accepte afirmaţiile cele mai neverosimile; de aceea, ele pot fi manipulate acţionându-se asupra imaginaţiei lor. Ca urmare a credulităţii lor, mulţimile sunt uşor excitabile şi nu pot fi convinse prin argumente.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimea este extraordinar de influenţabilă şi de credulă, este lipsită de simţ critic, pentru ea nu există neverosimil. Gândeşte prin imagini care se cheamă unele pe altele pentru a susţine asocierea, ca în stările în care individul dă curs liber imaginaţiei, fără ca vreo instanţă raţională să intervină pentru a judeca gradul de verosimitate al acestor imagini. Sentimentele mulţimii sunt totdeauna foarte simple şi foarte exaltate. Tot astfel, mulţimea nu cunoaşte nici îndoială, nici incertitudine.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

kitsch

Kitschul este ceea ce inspiră mulţimea; este clişeul care uneşte mulţimea împotriva individului autonom.

definiţie de Andrew Shanks
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mulţimii

Mai întâi frunzele decapitate de crengi.
Mulţimea aclamă!
După aceea crengile decapitate de trunchi!
Mulţimea aclamă!
Aclamă!
Apoi tot trunchiul este decapitat de rădăcină!
Mulţimea aclamă!
Aclamă!
Aclamă mulţimea!
Nu la urmă rădăcina e decapitată de pământ!
Morţii aclamă!
Vii aclamă!
Mulţimea aclamă!
Aclamă mulţimea!
Frunzele, crengile, trunchiul, rădăcina
aclamă!
În final pământul este decapitat de pământ!
Un copil aruncă cu frunze spre mamă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identificarea sufletului maselor cu sufletul primitivilor este justificată. În cazul mulţimilor, ideile cele mai potrivnice pot coexista, fără a se deranja mutual, fără a rezulta vreun conflict din contradicţia lor logică. Ori, psihanaliza a arătat că aşa se întâmplă şi în cazul individului-copil sau al individului nevrotic. În afară de aceasta, mulţimea este eminamente sensibilă la forţa cu adevărat magică a cuvintelor, care sunt capabile fie să provoace în sufletul colectiv furtunile cele mai violente, fie să-l calmeze şi să-l domolească.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o mulţime de oameni doreşte cu pasiune un lucru, nu-l doreşte niciodată mult timp, fiind incapabilă de o voinţă perseverentă. Nu suportă nici o clipă de răgaz între dorinţă şi realizarea acesteia. Mulţimea încearcă sentimentul atotputerniciei; pentru individul făcând parte dintr-o mulţime, noţiunea imposibilului nu există.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O panică se produce când mulţimea începe să se dezagrege. Ea este caracterizată prin aceea că ordinele şefilor nu mai sunt ascultate şi că fiecare nu se preocupă decât de el însuşi, fără nici o grijă faţă de ceilalţi.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub influenţa sugestiei, mulţimile sunt în egală măsură capabile de resemnare, de dezinteres, de devotament faţă de un ideal. În timp ce la individul ideal avantajul personal constituie aproape singurul mobil al acţiunii, acesta nu determina decât arareori comportamentul mulţimii. Se poate vorbi chiar de o moralizare a individului prin intermediul mulţimii.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N MULŢIMEA CEA DE LUME FREMĂTÂNDĂ
În mulţimea cea de lume fremătândă
E o parte care este mai flămândă,
Iar o parte din aceasta e în stare
A fura şi stă ascunsă-n dos, la pândă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc oameni, dar urăsc mulţimile. Revoluţiile, războaiele şi stadioanele au demonstrat că nu există animal mai stupid şi mai crud decât mulţimea.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare parte a suferinţei oamenilor este inutilă. Este creată chiar de dumneavoastră, atât timp cât viaţa vă este condusă de mintea care nu este supusă observării. Durerea pe care o creaţi acum este întotdeauna o formă de neacceptare, o formă de rezistenţă inconştientă faţă de ceea ce este.

Eckhart Tolle în Puterea Prezentului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce este remarcabil în impulsurile sexuale este plasticitatea lor, facultatea pe care o au de a-şi modifica scopul, facilitatea cu care îşi schimbă satisfacţia într-o alta, precum şi temporizarea de care sunt capabile.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală, Feminitatea (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mary Boleyn (vorbind despre regină): Mulţimea de afară este de partea ei.
Anne Boleyn (cu încredere): Mulţimea nu are drept de vot.

replici din filmul artistic Cealaltă moştenitoare Boleyn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scrierile mele am tratat mult mai puţin despre sursele cele mai profunde ale sentimentului religios, cât despre ceea ce gândeşte omul obişnuit când vorbeşte despre religia sa şi despre acel sistem de doctrine şi de făgăduinţe care pretind, pe de o parte, să clarifice cu o certitudine de invidiat toate enigmele acestei lumi şi să-l asigure pe credincios, pe de altă parte, că o Providenţă plină de solicititudine veghează asupra vieţii sale, urmând ca într-o existenţă viitoare să-l despăgubească de privaţiunile îndurate în viaţa de acum.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un proverb am auzit;
Că mulţimea a lipsit
Când norocul s-a împărţit...
Da-ntreb; - unde era mulţimea
Când s-a împărţit ruşinea?
Căci de-această calitate
Prea puţini văd că au parte!

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diverse cauze determină apariţia caracterelor speciale ale mulţimilor. Prima constă în faptul că individul din mulţime dobândeşte, prin conştiinţa apartenenţei la un număr, sentimentul unei puteri de neînvins, ce îi permite să cedeze unor instincte pe care dacă ar fi singur, ar fi obligat să şi le reprime. El va ceda în faţa acestora cu atât mai uşor cu cât (mulţimea fiind anonimă şi ca atare, iresponsabilă) sentimentul responsabilităţii, care îi înfrânează totdeauna pe indivizi, ar dispărea în întregime. Prin urmare, este suficient să spunem că individul din mulţime se află plasat în nişte condiţii care îi permit să-şi relaxeze reprimarea tendinţelor sale inconştiente.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu faci compromisuri sau te sacrifici pentru nevoile altcuiva, nu îţi este bine ţie. Dacă cineva îţi cere să îi satisfaci nevoile, înseamnă că acea persoană nu este ok cu ea însăşi şi vrea să obţină de la tine ceea ce nu-şi asumă să facă de una singură. În plus, omul care îţi cere să faci compromisuri nu te respectă, ci se pune pe sine şi nevoile sale în prim plan - desconsiderare + egoism. Nici omul care face compromisuri şi nici cel care le cere nu este ok cu el însuşi. Şi nici nu va fi la fel atât timp cât va fi prins în acest schimb disfuncţional în care unul dă ceva ce nu şi-ar dori să dea, iar celălalt cere să i se satisfacă nevoile egoiste. Amândoi vor fi mereu pe minus, chiar dacă cel care primeşte pe moment se va simţi satisfăcut. Însă golul său interior nu va fi umplut în acest fel. Un om care se preţuieşte pe sine nu face compromisuri de dragul altcuiva. Un om autonom şi vertical nu le cere altora să facă compromisuri pentru că îi respectă pe alţii în aceeaşi măsură în care se respectă pe sine. Binele individual şi cel comun nu se construiesc pe compromisuri, ci pe un schimb de valori în care fiecare oferă ceea ce-şi doreşte să dea şi primeşte ceea ce un altul este dispus să ofere din prea-plinul său.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!