Dansul vremurilor fără rost

Aşa era prin vremea aceea -

tările se adunau în sufletul lumii
şi dănţuiau, şi dănţuiau,
până când rostul acelei lumi
începea să se învârte, si să lumineze.

Danemarca însă,
ştia că acolo e ceva putred...

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi numai prezenţa şarpelui în Paradis indică faptul ce ceva era putred în Danemarca!

citat din Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremea aceea, zeii şi demonii nu aveau relaţii directe între ei, şi toate se făceau prin intermediul omului.

Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marcellus: Este ceva putred în Danemarca.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul I, Scena 4, scenariu de William Shakespeare (1599)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţii

Ca să-şi argumenteze teoria,
Acum, când se scufundă barca
Ne spun că nu în România
E ceva putred, ci... în Danemarca!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oameni sunt buni şi prietenoşi până când încep să se simtă egalii tăi, că după aceea abia aşteaptă să te bage la fund!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există viaţă acolo unde neantul a avut ceva de spus.

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, vai! Duhul Regelui H. - strigoiul osândit să rătăcească-n noapte, împlătoşat de luptă cap-a-pe, până când infamul homicid fi-va pe deplin răzbunat. Ceva e putred în Danemarca, cum bine spune M. - devotata-mi santinelă. Cum poate-un frate, zi-i diavol mai curând, să curme zilele cuiva prin sânge înrudit, să-i fure viaţa, tronul şi femeia juruită la altar?! Făgăduiesc, cinstite Duh, să te răzbun. Pe viaţa mea mă jur, cum zice Creatorul, că-ţi voi întoarce liniştea şi locul între sfinţi. Bunii mei tovarăşi, M. şi H., pe voi mă bizui. Juraţi!

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T2 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica este poate singurul mod de a mai spune ceva, acolo unde nu mai e nimic de spus!

citat din Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele persoane trăiesc mai mult în lumi imaginare - când sunt în una, halucineaza din cealaltă!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terorismul este ascuns în sufletele unor oameni, şi nu sunt drone să bată până acolo!

Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrus

Nu era nicio sanctitate în cer.
Lipsea marele cavaler,
Arhanghelii, îngerii deopotrivă.
Numai eu rătăceam cu silueta costelivă.

Ciupercile, crizantemele, bujorii
Îşi fardau fără jenă obrăjorii.
Berzele şi rândunicile
Dănţuiau ca furnicile.

Până unde, până unde se vedea
Brazii, palatele erau de acadea.
Poveştile, vorbele cu paturi de puf
Lungite suveran în zăduf.

Nu ştiu cât am mers, nu ştiu cât am stat
Dar la urm' un gândac m-a acostat
Şi mi-a ordonat cu voce barbară:
- Eşi afară, eşi afară!

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul se întinde până acolo unde ajunge mintea omului, după care îşi vede de treaba lui!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşi din han pe jos, mergând alături de cal. Nu ştia să călărească, aşa cum nu ştia nici să mânuiască nici sabia. Aşa cum nu ştia să fie cavaler. Cum nu ştia să fie Păzitor. Trebuia însă să treacă peste toate astea. Acolo, în depărtare Tărâmurile îl aşteptau...

Aurel Cărăşel în Poveştile Paznicului de Tărâmuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i de ajuns dorinţa

Ne-am întâlnit din întâmplare, sau poate-n stele era scris-
Tu, un ocean şi eu o mare şi braţele ni le-am deschis.
Ne-am măsurat nemărginirea şi din priviri ne-am îndrăgit;
Mai sus, dospea-ntre lumi iubirea şi cerul ne privea uimit.

Şi m-ai atins aşa,-ntr-o doară, cu valul tău cel mai înalt
Şi nu ştiam că-i un preludiu al unui viitor asalt.
Mi-am despletit albastre plete şi-n faţa ta am apărut
Un nud cuminte, o fecioară, aşa cum, visul tău m-a vrut.

Era ca la-nceputul lumii, când ne ghiceam încet, pe rând,
Înaintând pe trupul apei, dorinţa-n ape fremătând.
Tu, ca un vânător, trofeul l-ai fi dorit, de la-nceput,
Eu aşteptam întâi logodna şi să învăţ ce-i un sărut.

Era o linişte adâncă şi albatroşii se roteau,
Precum nuntaşii-n hora sfântă, cu Isaiia dănţuiau.
În rochia albă de mireasă, hotarul aşteptam să-l treci,
Când mi-a atins sărutul gura, m-au îngheţat apele-ţi reci.

Şi am ştiut atunci că, încă nu este vremea, nu-i de-ajuns
Doar să mă vrei. Fără iubire, noi, nu ne-am mai întrepătruns.
Şi-acum eşti singur la hotare, încarcerat în veşnicii
Atât de-aproape de-mplinire, eşti lângă mine, dar nu vii.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet & butoaie

Când viitorul se rostogoleşte-n butoaie,
Iar lumea gâlgâie a gaz şi petrol,
Omul devine doar ceva pe o foaie,
Cu guşa activă, şi cu sufletul gol.

Omul - sărman instrument, ornament,
Întins ca o gumă şi împânzit de nevoi,
Învaţă să fie mereu repetent,
Cu o viaţă de-a dura în butoi.

Când sufletu-i se va rostogoli din vise,
Şi va cădea de acolo ca omul beat în şanţ,
Va sta buimac, cu lumânări aprinse,
Privind cum îi sclipeşte capătul de lanţ!

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştia sufletul meu

Nu ştia sufletul meu, cănd umbla prin sanctuare
Şi-n cetăţi de gheaţă verde, culegea flori de lumină!
Nu ştia că focul arde, nu numai în felinare,
Dar şi în talpa în umblet prin pădurile de-arină

Şi în mâna, care-n munţi, pe stâncile-ncremenite,
Sculpta ca să prindă viaţă precum Phoenix din cenuşă,
Versuri de amor şi fluturi de muşchi verzi acoperite-n
Tămăduitoare linişti, străjeri păzind a lor uşă!

Nu ştia sufletul meu, negustor de evantaie,
De ce iubesc eu pământul! Culegând flori de lumină
Semănam sămânţa vieţii, cerul şi stropii de ploaie
Botezând apoi lăstarii, în cânt lin, de violină!

Nu ştia sufletul meu, că zborul spre nemurire
Este-al,, animei" plămadă, aluat de fericire...
Nu ştia sufletul meu!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea este şi libertatea de a călători prin sufletul nostru.

definiţie aforistică de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperirea lui Hamlet

Hamlet a zis-o ameţit,
Simţindu-şi trupul şubred:
- În Danemarca am simţit
Ceva... ce-i sigur putred.

epigramă de Paul Constantin (11 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii va veni atunci când Creatorul va pierde tot la bursă sau la cazino!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de J. Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul

Zarbă şi cu Ribla s-au luat la ceartă.

El zicea că e aşa, ea zicea că nu e aşa.

El s-a-nfuriat şi s-a luat c-o ţeapă după ea.

Şi ea ştia un rost în ulucă, fuga acolo.

Bagă capul să treacă dincolo, prin gard,

Dar n-a mai încăput decât jumătate,

Cine ştie, nu mai trecuse de mult pe acolo, se mai îngăşase.

El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu ţeapa.

Şi dă-i şi dă-i.

Se strânsese lumea, ea ţipa din partea ailaltă,

Da' o durea dincoace.

Când a lăsat-o a trebuit să mai rupă o ulucă, s-o scoată

De-acolo.

De-aia Riblei îi ziceau toţi ca să nu mai muncească,

N-are nevoie, că ea îşi are rostul ei.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ramuri, nr. 6, 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!