Suflet & butoaie
Când viitorul se rostogolește-n butoaie,
Iar lumea gâlgâie a gaz și petrol,
Omul devine doar ceva pe o foaie,
Cu gușa activă, și cu sufletul gol.
Omul - sărman instrument, ornament,
Întins ca o gumă și împânzit de nevoi,
Învață să fie mereu repetent,
Cu o viață de-a dura în butoi.
Când sufletu-i se va rostogoli din vise,
Și va cădea de acolo ca omul beat în șanț,
Va sta buimac, cu lumânări aprinse,
Privind cum îi sclipește capătul de lanț!
poezie de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octav Bibere. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.