Vine o zi
Vine o zi când zidurile cad singure
fără să aștepți surparea timpului;
printre file plânse
găsești sufletul îngălbenit
aerul ia forma gurilor uscate
coși cămașa cu flori false
ieșind în lume
desculț
departe
sfâșiat
în zile impare
nu ai urechi pentru urletul deșertului
nici să privești înapoi
nu ai timp să numeri gânduri
nici să-ți faci mătănii
pașii trec dincolo de ruine
în lumea pe care ai lăsat-o într-un ieri
fără indigo
fără sunete
cu-aceeași privire așteptată
de valize cu ceață
credeai că nămolul ascunde numai nuferi
că orice piatră se poate șlefui?
fii veselă, toamnă,
sunt mai galbenă ca tine!
uite
îți las cămașa mea
s-o împarți celor ce vor rămâne.
poezie de Luisa Neruț
Adăugat de Georgeta Vișovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Atunci când mergi într-un bar, nu te grăbi să golești conținutul paharului. Stai în colțul tău de lume și privește, ascultă, pe toată lumea și pe niciunul, zgomotul vieții cum îți vibrează în urechi. Adâncit în gânduri, de vorbă cu tine, discret, ca să nu atragi atenția, deși, deja ai fost reperat de doi ochi curioși, interesați, gata să-ți vorbească de cum îi privești. Dar, tu nu te grăbi, nici paharul să-l bei și nici lumea să o privești, pentru că numai așa, învăluit în mister, ascuns în umbra umbrelor, poți vedea viața așa cum este.
Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet
va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urez copiilor, adică tineretului nostru, copiilor si copilului meu, si celorlalți copii din această țară și din toată lumea de fapt, un zîmbet mai cald pe buze. Să fie liniște si pace pe această planetă superbă, cum au lăsat-o toti, veselă, care se cheamă Terra, să rămînă întotdeauna așa cum a lăsat-o galaxia, cum a lăsat-o natura, cum au lăsat-o toți, veselă, bogată și fără războaie, și fără oameni răi și fără bogați și săraci, cu oameni ai dreptății și-ai cinstei.
citat celebru din Nicu Constantin (1984)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să îmbrățișez un vis
M-am înecat într-un pumn de gânduri,
am făcut baie în foc,
mă spăl în vântul lin,
și mă sting în umbră.
Pentru tine am să îmbrățișez un vis,
am să m-adăpostesc în întuneric,
ca o firimitură scufundată într-un pahar cu apă.
Goală, fără rușine, voi ieși din pahar
și fără nici o frică, voi merge pe jos.
Cu ochii unui copil, am să iau înapoi aerul
pe care l-am ținut în mine
și dacă în genunchi am căzut,
o să-mi aduc aminte de lacrimile mele,
ce le voi face să strălucească
la răsăritul soarelui.
Mi-ar plăcea să te îmbrățișez,
dar, ești atât de departe de mine,
soarta a vrut așa,
ca numai eu să te pot visa,
dar va fi un secret între noi, nu-i așa?
Mi-e teamă că soarta se simte geloasă pe tine,
și eu nici măcar nu mă voi deranja...
să mă gândesc la tine.
poezie de Eugenia Calancea (29 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Lumina scapără prin ploi și numai tu, Doamne o știi,
Tu ai da-o, tu ai zidit cu ea cruce și zidul plângerii
Ai pus piatră pe piatră în fântânile întunericului
Cu mâna Ta, cu ochiul Tău
M-ai primit fără haine și fără speranțe
M-ai zidit în zborul păsărilor până la cer,
Atingindu-L cu dragoste,
Însă eu am umblat prin pietre desculț
Și m-am hrănit cu soare
Îndestulând iubirea altora, mârturisind
Și dăruindu-le cămașa
Acum îți cer, rugându-te să mă ierți
Pentru fiecare dimineață
În care m-am trezit și poate au uitat
Să mă rog și să-mi întind mâinile în forma crucii
Singur în gând ca un copil ce în inimă, zidește cuvântul.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Zidul Plângerii
Dreptul la clipă
Sunt zile când eu chem lumea toată
Idee sau râs și cuvânt
Să schimb de nebun cu oricine...
.
Sunt timpuri cand eu chem lumea toată
Si-un timp - petrecându-l... cu tine
Păstrez numai clipa, rămâne doar clipa
Ce mie - în mine găsind-o -
Socot că am dreptul la ea.
Îmi revine!
.
O simt cum e vie, precară si iute,
Cum taie adânc in tipare.
Îmi vine s-o șlefui!
Și așa... strălucindă,
Să cadă în TIMP - ca-ntr-o mare.
.
Pentru mine-i destul răstimpul de-o clipă
Să cred, să cunosc și să aflu
Ca iarăși apoi plutind în "derivă",
Să pretind un plebeu simulacru...
.
În sâmbure-clipă sunt eu dintru eu,
Rotundă și fără hotare
Din "sunete alfa" îmi fac panaceu,
Ce-i leac pe îngusta cărare.
.
De-aceea, aici, din TIMP, îmi permit
Să-mpart felii cât mai mari și sonore.
.
Dar... clipa în care se tace-i comoară!
E-a mea!
Și-i scrisă-ntre drepturi majore!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În alt timp
Firul ierbii se usucă,
La fel ca sufletul de om
Pământul o să rămână,
Fără stele sau vre-un pom.
Si privim alienatici,
Timpul ăsta de gherilă
Așteptând ca și copii,
Să mai vină Moș Gerilă.
Totul putrezește-n cale,
Pașii noștrii nici n-au fost
Vor rămâne doar victorii,
Inutile, fără rost.
Când alții o să petreacă
Pe planete-ndepărtate,
Noi v-om fi tot la colibe,
Ascunși într-un colț în noapte.
Iar urmașii o să vadă,
Vremurile astea vechi
Și pe noi în alte poze,
Fără creier sau urechi.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când lumina se ascunde
Mi-e teamă de ziua când n-am să te mai văd
și uit adeseori să-mi trăiesc prezentul
Mi-e teamă de clipa când pașii mei
se vor opri lângă ușa iubirii noastre, închisă- mută
fără ca eu să mai pot răzbi dincolo de cheie
atunci voi urî toate ușile, cheile, porțile
nopțile ce se vor topi în dimineți fără tine
Nu vreau să știu când
așteptarea ta se va contopi tristă cu dorurile noastre
iar eu nu voi mai căuta oglinda
în ochii căreia mă făceam atât de frumoasă
numai pentru tine
...................................................................
Dăruiește-mi maieul tău, iubite
să-ți simt mirosul în diminețile pustii
să-mi îmbrac oglinda cu tine
căci fără tine iubite eu sunt goală
lumina fără tine de mine se ascunde...
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fagure de pământ
Nu mai ai timp nici sa cobori în tine,
fericirea-și ridică biserică fără altar
simt miros de fân cu flori pînă-n artere,
din mine se pleacă greu,
mi-e frică pentru cînd se va faceși-n lume tăcere...
ce zbor apăsat mi-e așteptarea,
cu foarte puținul din ziua de ieri
îmi rămâne sub piele
cerneala cu care îngerii scriu scrisorile sfârșitului
ieșind din cuvânt
storcându-mi sufletul ca pe un strugure,
mult înainte ca trupul să se ascundă
în fagurele de pământ...
29.08.2019
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Din creatiile nepublicate (29 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sigur nu azi...
Poate nu azi, iubire...
Poate nu azi, dar mâine,
Sigur voi deveni
"Povară" pentru tine!
De fapt, ce tot vorbesc:
Deja sunt o "povară",
Dar nu pentru "firesc",
Ci pentru-o lume chioară!
O lume fără suflet,
Ce se-nchină la bani,
O lume fără cuget,
Ce-și bate joc de ani.
De ură până-n creștet,
Dotată, din picioare -
Lipsită de "concret"...
Și cu o gură mare.
O gură care poate,
Să strice pe oricine!
Și orice calitate
Să o facă ruine.
O gură care poate,
Chiar și pe tine, fată -
Să te facă să uiți,
Că nu ești idioată.
Să te facă să vrei,
Să nu mai fii la fel
Și să depinzi de ei,
De cei fără un țel.
Să pui preț pe nimicuri -
Pe tot ce nu contează...
Să uiți să te mai bucuri,
De orice fel de rază...
Să te facă să vrei,
Să mă urăști, iubito,
Pentru că nu-s ca ei...
Viața, nu am mimat-o!
Și nici nu am de gând,
Să fiu vreodată-n rând,
Cu acești omuleți
Ce-ar vrea să nu m-accepți,
Dar sper să fie bine
Într-un final, iubire!
Și să rămâi cu mine,
Să n-ajungi să te pierzi
În primul rând, pe tine!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri în noapte
în nopți târzii
pictez singurătatea pe o piatră
într-o lume stranie și pustie
căutând să sfârșesc ceva
ce nu am început
nici azi, nici ieri
gânduri pietrificate în mantia sufletului
de multe ori mă pierd pe nicăieri
alteori trec dintr-o stare în altă stare
dintr-o tăcere în altă tăcere
fulgerele vieții au uscat lacrimile nopții
acum pășesc pe o stradă fără sens, fără capăt
prea grăbit să ajung dincolo de capăt
ce viață nebună
pe un ciot de sperantă obscură
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cum văd Eu lumea?
Cum mă văd Eu?
Eu mă văd fără tine!
Fără de lume!
Fără de început!
Fără de sfârșit!
Fără de... lume,
Fără....!
Și... Te-am iubit!
Și te iubesc,
Într-un fel,
Neomenesc!
Și viața-mi...
Trece nefiresc,
Când Tu îmi ești,
În tot ce mai gândesc!
Și poate....
Mai aștept,
Poate greșesc,
Și totuși... Te iubesc!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de...
Sunt...!
Nici început;
Și nici sfârșit!
Sunt un călător...
Desculț... ce calcă;
În trecere pământul..;
Sfânt; dincolo de cuvânt!
Sunt!
Martorul;
Tăcut! o trecere;
Prin spațiu; și prin...
Timp! că timpu-i... nul;
Tot dincolo de... cuvânt!
Sunt!
Fărâmă...
Dintr-o gloată;
Dintr-o lume oarbă;
Pierdută-n cea mai neagră...
Ceață; negură și fum! cuvânt!
Sunt!
Licărire...
Dintr-o... stea!
Rază-n calea... Ta!
Pulbere în orizonturi;
Fără nume; doar cuvânt!
Sunt!
Pierdere..
În căutare; în..
Pământ; în gând!
În golul dintre clipe...
În zborul unei aripe de..
Înger; dincolo de.. cuvânt!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii noștri nu au toamnă...
Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.
Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.
Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.
Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.
Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce știu să vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spațiu grav, ocult.
Dar și ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte și trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinerețea-i, care poartă-n ochi cercei.
Ochii noștri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu știu să fie altfel, sunt ce sunt de când se știe,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt așa cum știu să fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.
Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminițe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noștri se privesc.
poezie de Gheorghe Văduva (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pare dintr-o...
Anotimp fără zăpadă,
fără țurțuri pe la streșini,
fără viscol și nămeți,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!
Unde ești... copilărie,
unde sunt copiii toți,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!
Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i înghețat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
nu mai vine, nici-un pui...
de câine nu mai latră...
prin ogradă, nici-un copil,
băiat sau fată, nu se joacă
cu bulgări mari de zăpadă!
Ah... ce timpuri...
fără timpuri, ne mai trec...
pe lângă tâmple,
nici cojoace, nici opinci,
numai jocuri pe tablete
și iubiri doar virtuale!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți iar înapoi, zile de ieri [Come back, sweet yesterdays]
Veniți iar înapoi, zile de ieri!
Zile de ieri, veniți iar înapoi!
Dar nu numai în visul meu banal
Să îmi aduceți supărări șuvoi
Ca să mă scol din somn la ce-i real,
Însingurat, cu sufletul greoi.
Să fie beznă când e noaptea-n toi,
Ca ziua să mai sper din răsputeri.
Veniți iar înapoi, zile de ieri!
Zile de ieri, veniți iar înapoi!
poezie de Robert Laurence Binyon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcire
Vise spulberate... multe,
Nimeni să te mai asculte,
Lacrimi, un oftat, tăcere,
Sufletul în tine piere
Nici nu știi ce îți lipsește,
O idilă, o poveste,
Un ceva... dar ce anume?
Îl dorești, nu știi a-l spune
Lupte, lupte și iar lupte,
Gânduri vrute și nevrute,
Teamă, deznădejde, gol
Arzi în tine, e pârjol
Și devii încet cenușă,
Disperarea ți-e mănușă,
Ți-a cam devenit trăire,
Ai uitat ce e iubire
În oglinzi deja crăpate,
De necaz, de nedreptate,
Te privești... nu vezi nimic,
Nici măcar un zâmbet mic
Știi că ești, știi ce ai fost,
Dar te cauți fără rost,
Te gândești, ce te omoară?
Poate lumea materială?
Tu ești suflet, o lumină,
Ești iubire fără vină,
Curcubeu senin de vise,
Nu nevoi adânci, abise
Când plecăm, dispar cu toate,
Devenim iar libertate,
Dar de ce să mai aștepți
Să ajungi printre cei drepți?
Nu mai bine e acum?
Uită totul, fă-ți alt drum,
Unul drept, doar pentru tine,
Pe care să fii tu bine
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te aștepta ca cineva să-ți aducă liniștea împachetată în hârtie de cadouri. Nu te aștepta să-ți readuca sclipirea in ochi, nici râsul furat de gânduri. Nu așteptați o răsplată pentru toată afecțiunea oferită, nici flori de la cei care nu au văzut niciodată o grădină. Nu te aștepta la recunoștință, nici afecțiune de la cei care nu au avut parte niciodată de ea. Nu aștepta nimic de la nimeni, nici nu dispera. E ușor, fii liniștea de care ai nevoie, îți atârnă în piept, îmbrățișează-o. Fă lucruri bune fără să aștepți nimic în schimb. Răsplata pe care o vei vedea în oglindă atunci când vei zâmbi și vei descoperi că totul, pentru a merge și a reuși, depinde de tine!
Ioana Crețu în Șoapte (20 septembrie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!