Totuşi, la 6 aprilie 1860, încă de dimineaţă, o mulţime considerabilă umplea cheiurile de la New Prrince's Docks; nenumăraţi membri ai corporaţiei marinarilor din oraş păreau a-şi fi dat acolo întâlnire. Muncitorii de la danele din jur îşi părăsiseră lucrul, comercianţii tehghelele lor întunecoase, negustorii magazinele lor pustii. Omnibuzele multicolore, care merg de-a lungul zidului exterior al docurilor, îşi goleau la fiecare minut încărcătura lor de curioşi; oraşul părea că nu mai are decât o singură preocupare: să asiste la plecarea bricului Forward.

Jules Verne în Căpitanul Hatteras
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numeroşii spectatori de pe cheiuile de la New Prince's Docks mai admirau şi o lungă balenieră din lemn de mahon, o pirogă de tablă învelită în gutapercă şi un anumit număr de halkettboats, un fel de mantale de cauciuc care puteau fi transformate în bărci, suflându-se în căptuşeala lor. Fiecare se simţea din ce în ce mai intrigat şi chiar emoţionat, căci odată cu refluxul, Forward avea să plece spre misterioasa lui destinaţie.

Jules Verne în Căpitanul Hatteras
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul 1872, casa cu numărul 7 din Saville-row, Burlington Garden – casă în care Sheridan a murit în 1816 – era locuită de unul din cei mai deosebiţi membri ai Reform-Clubului din Londra. Deosebit şi remarcat, deşi se părea că el îşi dă silinţa să nu atragă atenţia nimănui.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar India engleză, propriu-zisă, nu posedă decât o suprafaţă de şapte sute de mii de mile pătrate şi o populaţie de o sută – o sută zece milioane de locuitori. O considerabilă parte din teritoriu scapă de sub autoritatea reginei, iar independenţa anumitor rahaji din interior, sălbatici şi teribili, e încă absolută.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie bizar

ştiai să improvizezi,
prin camere jucai prinselea
cu o pisică de hârtie,
uneori desenai
unicorni pe perete,
pe o uşă imaginară
o ploaie de april,

nu ai ştiut,
la plecare
purtai încă puful de zână
pe braţe,
ferestrele se prefăceau tot mai mici,
bătute fatidic în cuie de sticlă
ca ochii în zare,
acoperişurile mi se păreau planete roşii
pe atunci,
iubirea nu mai avea identitate,
ţiglele parcă se amestecau înspre mine,
fierbinţi,
rotindu-se în pătrate,
plopii în aprilie păreau
uriaşe ferigi,
înclinând o balanţă în drumul
spre tine.

undeva oraşul începea să mă strângă
în spate,
prin orbite mi se vedea inima
pe care
nu o lăsai să se frângă,
o umbră bizară avea mânecile rupte
spre nord,
copacii îmi păreau mai buimaci decât mine,
când încercam din răsputeri
să mă împac cu
orizontul.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara, diverşi membri ai Reform-Clubului îşi făcură apariţia şi se apropiară de căminul în care ardea focul. Erau partenerii obişnuiţi ai domnului Phileas Fogg, tot aşa de aprinşi jucători de wist ca şi el.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cei mai autorizaţi fruntaşi din Vereşti, existenţa cetăţuii era legată de cea a bătrânului fag, ale cărui ramuri se crispau pe bastionul din colţ, aflat la dreapta zidului.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea fu liniştită. Mareele, în general slabe în Pacific, mai ales de-a lungul coastelor Americii şi Asiei, sunt din contră foarte puternice pe suprafaţa Atlanticului şi violenţa lor este resimţită până în îndepărtatele regiuni ale arhipelagului Magellan.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată partea insulei care se vedea spre vest era pustie, ca şi marea pe care o puteau cerceta de la nord-vest spre sud şi care forma un vast arc de cerc, întrerupt numai spre nord-est de înălţimile capului San-Juan. La poalele turnului se afla golful Elgor, al cărui mal era însufleţit de forfota marinarilor de pe Santa-Fe. Nici o pânză, nici o dâră de fum nu se vedea în larg. Nimic, decât imensitatea oceanului.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forward era un bric de o sută şaptezeci de tone, prevăzut cu o elice şi cu o maşină cu vapori de o sută douăzeci de cai putere. Ar fi putut fi uşor confundat cu alte bricuri din port. Dar, dacă pentru privirile publicului nu avea nimic deosebit, cunoscătorii remarcau la el anumite particularităţi asupra cărora un marinar nu se poate înşela.

Jules Verne în Căpitanul Hatteras
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se îmbrăcă rapid, aranjându-se, în aşa fel încât să arate a director şi părăsi micul apartament "directoral" la ora 07.30, nu înainte de a-şi încheia bine şireturile pantofilor, verificând încă o dată legătura înainte de a ieşi; se părea că acorda o importanţă deosebită acestui amănunt minor, ca o mică ciudăţenie a sa, deşi, bineînţeles, ar fi fost neplăcut pentru un director să apară neglijent, cu şireturile desfăcute la cine ştie ce întâlnire importantă. Avea oare programată în acea dimineaţă vreo astfel de întâlnire? Poate că nu, însă ţinuta lui tot trebuia să fie impecabilă, să nu i se poată reproşa nimic.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumul mătăsii călătoreau, negustorii, comercianţii...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele se ivea spre răsărit sau, mai precis, imaginea-i refractată se înălţa deasupra straturilor joase ale atmosferei, căci discul solar întârzia încă sub orizont. O dâră lungă, luminoasă, mângâia întinsul mării, care susura molcom, vălurită până departe de adierea vântului de dimineaţă.

Jules Verne în Uimitoarele peripeţii ale domnului Antifer
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul începe

ca o poveste cu a fost odată
luna dispăruse pe undeva
oamenii din oraş s-au refugiat
într-un pod unde nu se auzea nimic
cu o debara în care s-a ascuns
un peştişor de acvariu obişnuit
să se sperie de semafor
din garajele betonate pe jumătate
susurau maşinile ca nişte obuze

să revenim la povestea începută
în oraşul cu scările interioare
construite pentru întâlniri fatale
toate erau spirale haotice
blocurile erau atât de contorsionate
încât te întrebai ce arhitect a avut
această viziune cu încăperile
ce păreau mai degrabă hrube
sau săli de cinema pline cu ecrane
uneori tavanul te comprima
oraşul părea de o imperfecţiune aberantă

moartea în oraş era facultativă şi dragostea
o cenuşă risipită de vânt în timpul iluziilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocolul lumii fu comentat, discutat, disecat cu atâta înflăcărare, de parcă ar fi fost vorba de o nouă afacere a Alabamei. Unii erau de partea lui Phileas Fogg, alţii – şi aceştia formară în curând o considerabilă majoritate – se pronunţară împotriva lui. Acest ocol al lumii, săvârşit altfel decât în teorie şi pe hârtie în acelaşi minimum timp hotărât cu mijloacele de comunicaţie de acum, nu era numai cu neputinţă, ci şi smintit.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bricul-goeletă Pilgrim terminase pescuitul din acest sezon în regiunea cercului polar antarctic, dar nu-şi completase încărcătura de butoaie cu untură de balenă şi fanoni. Pe vremea aceea, pescuitul de balene ajunsese un lucru greu. Cetaceele, vânate peste măsură, deveneau din ce în ce mai rare.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea unui bric este un eveniment de mică importanţă pentru portul cel mai comercial din Anglia. Cine l-ar lua în seamă în mijlocul vapoarelor de toate tonajele şi de toate naţionalităţile pe care docuri întinse pe două leghe cu greu le pot cuprinde?

Jules Verne în Căpitanul Hatteras
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea "Casei Cruplud" fusese întoarsă pe toate părţile de atâtea ori şi fusese "înflorită" în atâtea locuri, încât nimeni nu mai ştia exact care era adevărul. Totuşi, fiecare versiune a poveştii începea în acelaşi fel: "Cu cincizeci de ani în urmă, la ivirea zorilor, într-o frumoasă dimineaţă de vară, pe când Casa Cruplud era încă bine îngrijită şi impunătoare, o sevitoare intrase în salon şi îi găsise morţi pe cei trei membri ai familiei Cruplud."

J.K. Rowling în Harry Potter – Pocalul de Foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dingo ajunsese în curând răsfăţatul întregului echipaj de pe goeleta Pilgrim. Numai Negoro continua să evite orice întâlnire cu el. Ura câinelui faţă de omul acesta era pe cât de vie, pe atât de inexplicabilă.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul stropilor de nori

Era un cer albastru-cenuşiu
în fiecare zi - aşa-mi părea -
dar nu ploua, nu, încă nu ploua,
în toamna când, deja, era târziu.

Era tristeţe-n fiecare nor,
iar gheaţa pătrundea în orice strop
ce ar fi vrut să cadă în potop,
şi îl strângea-ntr-o menghină de dor.

Din când în când, venea în cerul trist,
timidă ca un zâmbet de copil,
o rază ce se strecura, abil,
în gheţa cu sclipiri de ametist.

Se desprindeau, atunci, din norii lor
şi coborau pe stâncile pustii,
îmbrăţişaţi şi veseli, încă vii,
doi stropi ce-şi potoleau din vechiul dor.

Păreau, în umbra norilor grăbiţi,
actori, pe-o scenă care îşi schimba
cortina, puntea dintre ei, ceva
ce îi făcea să pară-ndrăgostiţi.

Dar ce a fost, ce roluri au jucat,
va fi, întotdeauna, un mister
ascuns de-o clipă-n timpul efemer
ce l-a făcut, din ce în ce, uitat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmaticul personaj, despre care se ştia numai că-i un bărbat ales şi unul din cei mai instruiţi membri ai înaltei societăţi engleze, era urmaşul unuia dintre cei mai mari oratori care onorează Anglia. Se spunea că-i seamănă lui Byron prin conformaţia capului, dar unui Byron cu mustăţi şi cu favorite, unui Byron flegmatic, care ar fi trăit şi o mie de ani fără să îmbătrânească.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!