Logica albă, abstractă, începea cu un fel de furtunoasă dezvoltare a independenţei. Lucrând pentru propria sa existenţă, conştiinţa ajungea la absurdul ei, la negarea şi la lipsa ei de sens. Dintr-o dată scopurile îşi pierdeau importanţa, iar problemele esenţa lor. Întrebarea "de ce?" nu găsea niciodată un răspuns satisfăcător. Categoriile "tranzitoriu" şi "relativitate" se absolutizau într-o asemenea măsură încât orice direcţie şi orice mişcare devenea cu totul fără rost. Infinitul începu să fie înţeles ca o lipsă de început, ca o inexistenţă. Veşnicia, fărâmiţată în marea varietate a tuturor formelor ei tranzitorii, se nega tota ca noţiune.

Pavel Vejinov în Pieirea lui «Aiax»
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica albă, abstractă, începea cu un fel de furtunoasă dezvoltare a independenţei. Lucrând pentru propria sa existenţă, conştiinţa ajungea la absurdul ei, la negarea şi la lipsa ei de sens. Dintr-o dată scopurile îşi pierdeau importanţa, iar problemele esenţa lor. Întrebarea "de ce?" nu găsea niciodată un răspuns satisfăcător. Categoriile "tranzitoriu" şi "relativitate" se absolutizau într-o asemenea măsură încât orice direcţie şi orice mişcare devenea cu totul fără rost. Infinitul începu să fie înţeles ca o lipsă de început, ca o inexistenţă. Veşnicia, fărâmiţată în marea varietate a tuturor formelor ei tranzitorii, se nega tota ca noţiune.

Pavel Vejinov în Pieirea lui «Aiax»
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seymour numea melancolia "logica albă". Era ceva straniu şi de neînţeles. Conştiinţa umană se rupea, parcă, din toate legăturile ei de mediul înconjurător. Începea să lucreze numai pentru sine şi să ţină seama numai de aceasta.

Pavel Vejinov în Pieirea lui «Aiax»
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii sunt entuziasmaţi într-o asemenea măsură de tehnică, încât viaţa reală din jurul lor îşi pierde importanţa. Ei se cufundă într-o altă lume.

Ute Ehrhardt în Fetele rele obţin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Categoriile abisale, stilistice, îşi pun pecetea pe ceva, mai înainte ca ele să joace un rol în cunoaşterea umană, sau indiferent dacă vor juca vreodată acest rol. Categoriile stilistice determină lumea plăsmuirilor umane în calitatea lor de plăsmuiri. Categoriile celelalte, gnoseologice, determină lumea "dată" ca obiect de "cunoaştere". Categoriile acestea, ale receptivităţii cognitive, pot să fie, ce e drept, şi ele, rezultatul unor funcţii inconştiente, dar numai în sens liminal "inconştiente"; în plenitudinea lor actualizată ele aparţin însă conştienţei. Categoriile spontaneităţii sunt, dimpotrivă, factori inconştienţi într-un sens mai pozitiv şi mult mai profund.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu...

citat celebru din Nicolae Steinhardt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa este o momeală bună, într-o asemenea măsură, încât poate fi prinsă în orice cârlig.

citat din Oliver Goldsmith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsul la întrebarea "cine sunt eu?" nu are nici un sens. Dar nu pentru că e absurd, ci pentru că nu există devenire şi atunci orice răspuns e absurd.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este foarte simplu şi deosebit de practic: fiecare formă de existenţă, la nivelul său de bază, e un sunet. Omul este un buchet de unde (vibraţii), aşezate într-o ordine specifică. Spre exemplu, gândul este un buchet de unde, aşezate sub forma unui gând. Aşadar, orice formă este o comunitate de unde (sunete), care călătoresc în aceeaşi direcţie. Sunetul provine din Linişte. Când o formă de sunet îşi aminteşte de Liniştea din care provine, acel sunet transcende forma şi se conectează conştient la Esenţa sa, trăind în continuare în lumea formelor, dar prin intermediul Esenţei, - trăind în lumea sunetului, prin intermediul Liniştii. Aceasta este eliberarea de suferinţă şi iluzie. O conectare conştientă, constată, la Oceanul de Linişte din care răsare orice formă de sunet, elimină urmele de confuzie formate în urma identificării totale cu agitaţia lumii create.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neliniştea cerului

mă întind sub aripile cerului
pe murmur trist de gânduri
nimeni nu mă înţelege, nici nu are de ce
sau nu vrea
mă rog, chestie de gusturi, de proaste gusturi
rătăcesc prin nostalgia trecutului
privesc în altă parte, azi
mâine, voi privi în cealaltă parte
desigur inutil
fără rost, fără folos
într-un joc steril şi pueril
nu găsesc nici locul, nici fericirea
deşi o caut fără sens
colind printre ganduri
visul l-au ucis într-o noapte
a rămas cenuşa, plânge
clopote bat în neştire
mă spijin de un zid
ascult cum răsună in piatră durerea
pe drum trec fantomatice umbre
si totul e sublim.. nu
pierdut în labirintul unei lumi rătăcite în propria inexistenţă
mă refugiam
sau poate mă regăseam
pe o coală albă
cădeau gânduri
neştiute, nespuse
atunci nu ştiam, astăzi ştiu
dar e târziu
mult prea târziu..
sufletul arde, opaiţ chior
într-o odaie fără lumină
respins de singurătatea sufletului
mă înghesui prin cotloanele tăcerii
tac în tăceri repetate
ars de neputinţa luminii
să plângă în mine
neliniştea cerului e mare
o ascult, plânge
e vaiet etern şi tern
nu pot să dorm
o veghez
în neliniştea anilor ce trec, se petrec
vorbesc pe aici, de mii de ani
în pustiu, în gol
în jur o lume exemplară prin absenţa ei
mâna ce odată se înălţa către cer
scormoneşte azi în gunoaie
ce să cer
ce să sper
viaţa asta
o piesă proastă
pe o scenă
roasă de ani
cu actori rataţi şi multe personaje inutile
''am aflat că ai cumpărat
un bilet către Rai
cât ceri
cât dai''
o discuţie filozofică
între el şi cine vrei
să ceri, să iei
două persoane debusolate
de propria inexistenţă
ne lepădăm zilnic
de El, de orice...
ce am ajuns,
priveşte doar în jur...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne rămâne decât să acceptăm aceste două predispoziţii înnăscute şi opuse, care se distribuie la diferitele femei în diferite raporturi: mama absolută şi târfa absolută. Între cele două tipuri se află realitatea: nu există, cu siguranţă, nicio femeie lipsită de orice instincte de târfă (multe vor nega asta şi vor întreba cum vor recunoaşte curvia într-o femeie, care nu pare să aibă nimic dintr-o cocotă; deocamdată indic în acest sens gradul de disponibilitate şi docilitate de a se atinge uşuratic de un străin oarecare şi de a-l lăsa să o atingă; dacă stabilim această măsură, vom găsi că nu există mamă absolută). După cum nu se poate spune că există femeie care să fie lipsită de orice emoţii materne; totuşi trebuie să recunosc că am găsit mult mai frecvent apropieri extraordinare de târfa absolută decât asemenea grade de maternitate care să eclipseze total preacurvia.

Otto Weininger în Sex şi caracter, Maternitate şi prostituţie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evident, toate aceste concepte religioase sunt atât de infantile în spiritul lor, atât de îndepărtate de realitate, încât, pentru orice suflet de om sincer, devine dureros de gândit că niciodată marea majoritate a muritorilor nu se va putea înălţa deasupra acestei concepţii despre existenţă.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice atac este un strigăt după ajutor. Atacul se naşte din suferinţă. Atacul se naşte din lipsă. De ce te-ai supăra pe cineva care suferă? Oferă compasiune şi iubire necondiţionată, fără a dori recunoaştere sau răsplată. Tu, doar oferă. Pentru că ai la dispoziţie Infinitul. Aşa poţi schimba lumea. Aşa poţi transforma orice viaţă şi orice percepţie asupra vieţii.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se înlănţuie în lumea reală. Orice mişcare corespunde unei cauze, orice cauză se leagă de ansamblu; prin urmare, ansamblul este reprezentat în cea mai mică mişcare.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există, oare, într-adevăr, o soartă care îşi permite cu oamenii glume bine gândite, concepute pentru a-i pune la punct, pentru a le dezvălui adevăratul sens al acţiunilor lor?

Pavel Vejinov în Noaptea cu cai albi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume obosită este o lume care nu se odihneşte - iar o lume care nu se odihneşte este o lume zgomotoasă, condusă de tendinţa de mişcare a sunetului. Liniştea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe şi nu se fragmentează. Liniştea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu ştie asta. Liniştea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniştea rămâne în spatele sunetului şi Liniştea va fi acolo şi când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Linişte. Aşadar, nicicând Liniştea nu poate fi absentă din existenţă - este singura prezenţă care nu are formă şi care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poţi vorbi Liniştea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezenţă Absolută. Însă, deşi nu poţi vorbi Liniştea, poţi arăta către Linişte, chiar şi prin intermediul cuvintelor. Şi nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniştea nu este acolo, într-o direcţie, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt şi orice gând.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de orice formă de existenţă, există o Prezenţă De Sine Existentă. Numele Său, nu poate fi vorbit, Prezenţa Sa nu poate fi simţită, căci niciun simţ relativ nu poate penetra Infinitul Absolut. Orice nume i-am da, am limita Ceea Ce Este Cu Adevărat, pentru că, dacă numeşti un element, îl limitezi între pereţii trasaţi de numele pe care i-l dai. Dacă numeşti o prezenţă, o transformi într-o idee, iar Ceea Ce Este Dincolo De Orice nu e un concept. Acum, noi îl vom da mai multe nume. Şi, pare o contradicţie, însă vom folosi aceste nume doar pentru a arăta către El, nu pentru a-L cuprinde. Cuvintele sunt indicatoare - şi aşa vor rămâne şi în cazul de faţă. Conştiinţa Fără De Formă există în Linişte, fiind Una cu Liniştea. Nevăzutul este Nemanifestatul din care provine manifestatul, însă, prin manifestare, Manifestatul nu s-a separat de Nemanifestat, căci orice formă văzută este purtătoare de Prezenţa Nevăzutului, dar nu orice formă văzută este conştientă de Nevăzutul ce sălăşluieşte în interiorul său - tocmai de aceea, s-a creat această separare fictivă între Nemanifestat şi Manifestat.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare trebuie să lucreze pentru propria sa dezvoltare, cu condiţia să nu o facă numai pentru sine însuşi, ci pentru binele colectivităţii. În acel moment, colectivitatea devine o fraternitate. O fraternitate este o colectivitate în care domneşte o adevărată coeziune, fiindcă lucrând pentru sine însuşi, fiecare individ lucrează totodată conştient pentru binele tuturor.

citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele mele amintiri despre Shakespeare: o pastă sonoră împroşcată de actori care jucau cu pasiune şi fără să se sinchisească prea tare de text. Apoi a intervenit marea revoluţie de la Stratford: sensul devenea primordial, era dezbătut, analizat, şi pus în practică de nişte minţi inteligente; a juca în versuri devenea un artizanat curat şi cinstit... La puţină vreme, apărea o nouă problemă – actorii au început să confunde versurile şi limbajul cotidian, crezând că era de-ajuns să vorbească la fel ca în viaţă. Versurile deveneau obişnuite şi fade, datorită unei dicţii oarecare, indiferente. Piesele îşi pierdeau incandescenţa şi misterul.

citat din Peter Brook
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabricantul de arme trebuie să dea arme tuturor celor care-i oferă un preţ onest, fără să se uite la persoane sau principii: aristocratului şi republicanului, nihilistului şi ţarului, protestantului şi catolicului, banditului şi poliţistului, omului negru, alb, galben, de orice condiţie, de orice naţionalitate, de orice credinţă, pentru orice nebunie, orice cauză, orice crimă.

George Bernard Shaw în Maiorul Barbara (1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea întrebare

Cu o perseverenşă neînţeleasă
caută prin toate mijloacele posibile
să descopere marea întrebare
la care nu este răspuns

întrezărind ce mişcare se va stârni imediat
în ochii supuşi răbdării.

Unde se prăbuşeşte deducţia
când singur îmbrac cifrele în simboluri?

Poate adâncul, poate înaltul fără limite
au propriile straturi de nepătruns dintr-o dată
şi aşteaptă o fantă pentru lumină,

poate într-o altă ordine a lucrurilor simple
stă adevărul înconjurat de aparenţe înşelătoare.

Scopul e să ducă la capăt treptat ideea
şi să înflorească la timpul hărăzit
unde se descompune maiestos cuvântul
din care se compune roditoare evoluţia.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!