Furat de treburi cotidiene, uit în fiecare seară. Totuşi simt o prezenţă străină, întoc capul şi sunt săgetat de spaimă. Un colos roşiatic suspendat cu greu de cer, stă să se prăbuşească peste noi. Deja pot distinge detalii; mări de nisip, munţi – totul într-o linişte sinistră. Nimeni nu pare să remarce fenomenul. Mişcarea ei către noi este implacabilă. Simt deja o apăsare nefirească, mă simt strivit de imensitatea ei. Lumea sub semnul acestei luni este dominată de aspiraţii brutale, de lupte pentru scopuri obscure, de barbar.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De emoţie nu mi-ai vorbit niciodată
la fel ca de dragoste, şi totuşi
o simt atunci când căuşul palmei tale
îmi mângâie obrajii îmbujoraţi
ca ai unui copil fâstâcit...
De ce?
Nici de zâmbet nu mi-ai spus
aşa cum mi-ai povestit de dor.
Şi totuşi zâmbesc.

Nu te voi mai lăsa să îmi reciţi
din inima ta, pentru că
deja
te simt...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ace

Simt capul greu,

o minge de bowling

într-un impact continuu,

apoi

strâng schijele de pe podea,

din pereţi,

din

sângele tău,

le adun, le lipesc

şi mă prefac că sunt toate din nou la locul lor,

că totul e real, real, real,

la fel de real

ca scheletul ăsta pe care-l car după mine şi pe care nimeni altcineva nu-l vede,

ca

soarele de smoală de pe retină, dimineaţa,

pe stomacul gol,

când totul e atât de străin

şi de ce nu ar fi,

simt capul greu,

ace, ace, ace

sunt

o păpuşică vodoo

în mâinile

cuiva

care mă urăşte rău,

iartă-mă,

iartă-mă,

şi

apoi

mai du-te

naibii.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simt că sunt, să simt că este

În ziua în care m-a albit lumina
Ploua şi toţi aveau umbrele din cuvinte
Doar eu mi-am dezgropat rădăcina
Stabilind cu soarele adânci legăminte.
Din visele înalte şi multe
Mi-am desenat o umbră pe podea
Să aud cum clipa se ascute
şi timpul plânge, cu versuri, pe inima mea.
M-am aşezat pe marginea sufletului, la mal
Să simt că sunt, să simt că este
Să ascult cum bate inima cu fiecare val
Cum soarele adoarme cu capul pe a mea poveste.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare toamnă

îmi lipesc pe umeri aripi
şi cât de limpede mă ajută să simt
aş vrea să le cer iertare păsărilor
în fiecare anotimp în fiecare zi
la fiecare fâlfâit de aripă
în fiecare clipă dacă l-aş auzi şi totuşi
n-o fac n-am furat păsărilor zborul
nu mă simt în stare să-l dau înapoi
cum mi l-am închipui

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

Un prizonier, aşa mă simt în lumea asta -zisă "mare",
Mulţi cred că este loc destul şi soare pentru fiecare.
Toţi ştim că nu-i deloc aşa, că inegal e împărţită
Şi bine şi pământ şi soare, şi viaţa -luptă - scump plătită.
Că unii vor să aibă tot, dar nu cu trudă şi talent,
Iar cei mai mulţi, abia de pot să strângă-n pungă chiar şi-un cent.
Mă simt închisă-ntr-o –ncăpere, ce are peste tot oglinzi
Şi-mi deformează faţa straniu, iar trupul mi-e strivit de grinzi.
Mă înconjoară zidul strâns şi aripile mi le frânge,
Oglinzile mă spionează şi sufletul din mine plânge.
Aş vrea să strig, să dau de veste că aripi de lumină port
Şi zbor în lume către soare că sufletul nu-mi este mort.

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul ramurilor de alun

O plângi pe mama-n seara de Ajun,
Vei plânge şi în ziua de Crăciun,
Vei plânge poate fraţii, poate taţii,
Aşa, neputincios, precum damnaţii.

Şi totuşi o lumină nefirească
Pe fruntea rece să se prăbuşească,
Nu este nici din cer, nici din pământ,
Ci este din al lor ultim cuvânt.

Auzi colindătorii la fereşti,
Sub fulgii care ning ca în poveşti,
Auzi cum vocile în tine cad
Spre seară, când te-aşezi pe lângă brad.

Şi rupi din pâinea caldă din cuptor,
Apoi zâmbeşti ca un umil actor,
Gândind că fulgii care cad pe drum
Sunt mult mai calzi decât eşti tu acum.

Să laşi lumina asta nefirească
Pe fruntea rece să se prăbuşească,
Prieten drag, sub ramuri de alun,
Nu este nimeni singur de Crăciun...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt şi te am...

Te simt în lacrima ce curge din iubire,
În liniştea copacilor, ce stau trişti pe-alei.
Te simt în ploaia, ce plânge în mine,
Şi în pământul gârbovit, de durerea anilor grei.

Te simt pe cerul de dor, fericit că eşti bine,
În zile de toamnă, ce cad peste noi,
Te simt că, de-a pururi, vei fi doar în mine,
Te simt... şi te am, căci de-acum suntem doi.

poezie de Lusiana Drăguşin (7 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul catre perfect

cu fiecare treapta pe care urc,
simt ca mi-e din ce in ce mai greu sa respir
aerul devine tot mai fortat, chinuitor

cu fiecare treapta pe care o trec
simt ca e ultima,
picioarele au devenit inerte
la orice miscare de a mea, la orice incercare

cu fiecare treapta pe care ajung,
imi dau seama ca inaintez spre nimic,
totul din mine se pabuseste.
nimeni si nimic nu ma mai vrea,
peretii au devenit verzui-negri,
balustrada nu ma mai lasa sa o ating,
ultimul etaj e departe.

nici un simt al meu nu mai e in viata.

lumina s-a stins, inaintez,
mi-e teamă ca nimeni nu va fi
sa ma astepte la ultimul etaj.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţ

Te simt când te gândeşti la mine
Şi din mândrie nu mă chemi
Te simt când îţi e rău şi bine
Te simt când dormi şi când te temi

Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Şi cum te chem din gând în gând

De te loveşti cumva odată
Îţi simt durerea pe-acel loc
Şi încordat mă simt deodată
Şi-mi simt acelaşi loc în foc

Te simt când te gândeşti la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ţi ţie
O simt curgându-mi şi în somn

Să fie cerul legătura
O aţă dură între noi
Să fie simţul o frântură
Să fie scris să fim în doi

Te simt mereu şi-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Şi te visez în nopţi la rând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihoză profundă

sunt ploaia de emoţii anunţată-n prognoză
mă întind peste munţi că un curcubeu
viaţa mea complicată vreau să fie roză
să nu simt bătrâneţea cum mă apasă greu.

răspândesc în lume zilnic câte o doză
de optimism crescut în cuib de stea
îmi spăl chipul cu rouă de pe tuberoză
în paradisul minţii să simt dragostea.

în palmele timpului mă simt o mimoză
cu fluturi în piept dansând iubitori
îmi imortalizez fericirea în poză
alături de prietenii ocrotitori.

poezia inimii magnifică psihoză
o răspândesc în lume pentru visători.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâia întâlnire...

... atunci, te-am luat de mână şi a început să-mi tremure voce,
să-mi simt urechile calde şi inima tare să-mi bată, atroce
şi-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată,
n-am 'ndeajuns aer şi faţa îmi trece înspre palid, deodată,
iar în spate la stern, doar mai jos, doar un pic, simt mişcare
ca un zvâcnet şi mâinile îmi cad fără vlagă, corpul parcă mă doare,
până şi cap mi se-nfundă, cum nu mai e nici sunet, aşa dintr-odată,
iar lumea dispare, e doar umbre şi toată-i urâtă... nu mai are femeie, ori fată...
chiar de pare, nu-i vreo urgenţă, nici de-n seară târziu cu capul în poale
se mângăie vise de-un zbor nesfârşit într-o dragoste nouă, ce începe agale...
... cum să pot, peste timp să ţin nealterat atât rău, să-mi provoc neîncetat suferinţă...
ca şi în ziua dintâi, cum de lumea nu moare de dragoste multă... doar de iubire, dorinţă?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Cu tine
Suntem doar noi doi,
Sau asta credem noi
Într-o intersecţie.
Din când în când
Privim către semafor,
Culoarea e tot roşie.
Semaforul pare blocat,
Iar capul meu stă aplecat
Peste umărul tău.
Îţi simt pulsul, respiraţia,
Cuvintele nespuse...

E foarte cald
Şi totul a îngheţat...
Semaforul e pe roşu,
Iar eu îmi doresc
Să rămână aşa...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt cum se ridică ceaţa

patru treizeci şi unu dimineaţa
simt cum se ridică ceaţa
din străfunduri înspre ape
şi te simt din nou aproape
numai dacă întind mâna
azi şi mâine, toată săptămâna
simt golul dintr-un burduf
de parcă totul ar fi fost un bluff;
am trăit dar parcă nu,
şi m-aş fi trezit acu'
încărcat de ani dar gol
suferinţa e un pol
bine e că nu se vede
că sărmanul Arhimede
a simţit ca nimeni altul
ce contează e înaltul!
într-o lume de termite,
ce e omul, ce e pomul
uite-l cum se compromite
şi nu ştie ce e ohmul!

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai daţi-mi vin să mi se-nvârtă capul,
să simt în trup focul arzând aşa...
Sătul de minciuni, să curgă vinul!
Repede, sunt bătrân deja!

catren de Omar Khayyam
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mandat pentru arest apocaliptic

Mandat pentru arest apocaliptic,
Când diavoli vin înfierbântaţi şi goi
În dansul lor, alene şi eliptic,
Să tulbure lumina dintre noi.

Simt că mă-ndragostesc (a câta oară?!)
De patima iubirii simt că dor!
Şi îngenunchi... şi-o dulce-nfiorare
Îmi face semn din ceruri să cobor.

Genunchi răniţi în drum spre mântuire,
Voinţa transcendent însângerată
Alunecă sub pleoapă... şi-n privire
Alţi îngeri de sărut mi se arată.

Şi tremură pe coapsele-mpietrite
Sărutul unui evadat uman...
Cum?! Plâng în noi aducerile-aminte?!
Tu ma iubeşti asemeni iar si iar?!

Pe sânii goi s-a-ntunecat deodată
Şi simt aceeaşi patimă carnală.
Aceeaşi sunt – străină evadată...
Înger de foc, revin seară de seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară

Într-o nu ştiu care seară,
Mă înec prin fulgi zglobii,
Mă simt copilul de odinioară,
Când fulgii îmi erau sortiţi.

Eu simţeam căldură lor,
Ori eram îndrăgostit,
Ori poate ca sunt nebun,
Sau poate chiar obosit.

Dar şi acum te simt în iarnă,
Dar fulgii au dispărut,
O dată cu fericirea
A rămas un drum abrupt.

poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupţi să rezişti şi te trezeşti că atunci când merită să accepţi un rol totuşi şi acela este un prea puţin. Ba este un personaj de susţinere, ba o amantă nesigură, ba este violată... Îmi place să trăiesc şi vreau ca şi peste 10 ani să simt acelaşi lucru. Vreau să mă maturizez cu forţă şi vitalitate. În România simt că mor.

citat din Maria Dinulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet sihastru...

Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.

Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca are,
Un suflet golit de destin.

Se-aude departe,
Un raget de fiara, agonic si crud,
Ca un tunet pustiu si surd,
Si-mi pare ca vocea mea o aud.

Privesc catre mine si parca,
Trupul ce vad e rece si greu;
E trupul unei fiinte ce moare,
Si vai, fiinta aceea sunt eu!

Si simt,
Cum treptat ma topesc in zare,
Si de cel ce am fost ma desprt cu greu,
Il vad cum dispare.

Si simt cum dorul de mine ma doare,
Si ma doare parca toata faptura mea,
Faptura mea de eter,
De eter fara culoare.
Mi-e dor si ma doare!

Si vreau sa m-ating dar nu pot,
Si vreau sa vorbesc dar n-am glas,
Si din toate cate-am avut,
Doar scanteia gandirii mi-a mai ramas.

Si vidul cel negru si mare,
Incepe usor sa ma-npresoare,
Si-n recea tacere ma simt singur tare.
Dar gandul imi zboara aiurea,
Si uit ca mi-e teama si totul dispare!

Si simt ca n-am spatiu, simt ca n-am timp,
Si simt ca de mine nu-mi mai e dor,
Si cu gandul, ca gandul, aiurea eu zbor,
Si simt ca n-am timp si simt ca nu mor!

Si prin tacere catre niciunde ma-ndrept,
Ca o lumina de astru,
Eu sunt un gand calator,
Sunt un suflet sihastru!

Si veacul cat clipa imi pare,
O clipa in plus pentru inc-o povata,
O clipa cat veacul de mare,
O clipa ce-nseamna viata.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul Cadou

E chiar aici tăticule.
Îl simt curgând prin mine,
E înnodat între clavicule,
Nu pleacă fără tine.

Şi când respir mai apăsat
Îl simt în gât şi-n limbă.
Îl simt în ce-am mâncat
Şi-n tâmple când încep să frigă.

Îl simt ca pe o rană aproape vindecată.
Un sunet spart în mine ca un ciocan la judecată.
O apăsare surdă ca o nepăsare.
Un semn din naştere care te doare.

poezie de Alexandru Horghidan (2018)
Adăugat de Alexandru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarissa Vaughan: Atunci când sunt cu el simt... Da, simt că trăiesc. Iar când nu sunt cu el... Da, totul pare absurd.

replică din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!