În cârciuma "Lampioanelor chinezeşti" am nimerit din întâmplare. Credeam că străduţa îngustă mă va duce în port, dar ea se termina chiar în uşa cârciumii. Am intrat şi am cerut un sirop. Chelnerul negricios care sta aplecat deasupra tejghelei nici că s-a clintit.

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patronul "Lampioanelor chinezeşti" privea drept înainte. Mi s-a părut că se întunecă la faţă, de parcă îl chinuia ceva. "E drept că e greu să fii departe de ţara ta – mi-am spus – dar e şi mai greu, poate, să fii fără patrie, ca acest om."

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chelnerul mă privea cu nepăsare. Credea, desigur, că sunt un străin fără lucru şi în Alexandria erau mult mai mulţi şomeri decât în oricare alt port şi ca peste tot, şi aici aceştia erau socotiţi ca nefiind oameni.

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îngăduinţă

Şi n-am cerut să fiu sămânţă,
şi n-am cerut să fiu Adam
să gust din mărul cel mai dulce
năpasta lumii an de an.

Şi n-am cerut privirea-albastră
şi nici o inimă de leu,
şi nici statura cea semeaţă,
şi mâinile muncind din greu.

Şi n-am cerut nici cugetarea
şi nici iubirea n-am cerut,
m-ai pus fără de voie marea
deasupra a tot ce-ai făcut.

Şi n-am cerut nici răzbunarea,
mânia Ta nu am cerut
şi n-am cerut nici boală, moartea,
şi nici trăirea într-un trup.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cârciuma din colţ

În cârciuma din colţ
A intrat unul cu moţ.
A mâncat, a băut,
Şi apoi a dispărut.
În zadar strigi, ospătare,
Ai rămas fără parale.
Azi plăteşti din buzunare.

poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pustiu! M-am cutremurat amintindu-mi de soarele ucigător şi de nisipurile dogoritoare. Ziua, arşiţă ca de iad, noaptea, frig. Sahara îmi apăru în închipuire aşa cum o descriau călătorii care izbutiseră s-o cutreire în lung şi în lat. Până şi felahii – aceşti ţărani săraci ai Egiptului – o suportă anevoie.

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am intrat după tehgheaua din cârciumă. Pe o sofa lată, acoperită cu piele de tigru, sta lungit un bătrân cu barbă albă şi cu faţa prelungă. Fuma dintr-o narghilea şi număra nişte mătănii de chihlimbar. Boabele mari şi galbene sclipeau şi se loveau între ele cu un sunet plin. Faţa bătrânului era împodobită cu o barbă lungă, încărunţită de vreme. De sub fesul lui, înfăşurat cu un turban, ieşea un smoc de păr alb ca neaua. Pe buzele-i veştede juca un zâmbet prietenos. M-a privit cu ochii lui blânzi şi visători şi m-a poftit, în bulgăreşte, să mă aşez. Apoi, scoţând un nor de fum, m-a întrebat de unde ştiu bulgăreşte. I-am răspuns că sunt bulgar.

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se naşte fără voia lui şi moare împotriva voinţei sale, dar în ultima clipă a vieţii totdeauna îşi aduce aminte de locul unde s-a născut. Omul e ca rândunica: nu-şi uită niciodată vechiul cuib. Moartea îl mână pe om către locul său de baştină...

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine naiba o fi inventat cârciuma? Unul deştept din preistorie, care a văzut că doi nu au unde să bea un pahar, aşa că i-a chemat la el şi a cerut să fie plătit pentru asta.

Ştefan Iordache în interviu în ziarul "Jurnalul Naţional" (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorul: Aceasta e umilinţa... Nu pot fi om, am prea puţin tupeu! Ce lecţie de suferinţă... Şi mă credeam deasupra durerii... Iată la ce duce un text imperfect. Scris în grabă... Am creat forţe malefice pentru a da pregnanţă binelui! Credeam în armonia contrariilor... Am personalizat haosul, dând nume pietrelor, dăruind putere şi judecată unor fluturi... Nu pot fi om... Am încercat zadarnic.

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion: Daţi-mi o bere, îmi aştept nevasta aici.
Chelnerul: Blondă sau brună?
Ion: Nu ştiu, abia a intrat la coafor...

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La restaurantul Dunărea

Am cerut un vin de Murfatlar,
E un vin celebru, singular!
Chelnerul, l-acelaşi preţ, fidel,
Mi-a servit şi Dâmboviţă-n el!

epigramă de Nina Marinescu-Popeea din Palatul de Justiţie (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu ştiu prea bine.

Că pacostea şi furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Şade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă şi după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu ştiu ce i-a cerut
Că nici n-avea şi nici n-a vrut.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu ştiu prea bine.

Că pacostea şi furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Şade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă şi după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu ştiu ce i-a cerut
Că nici n-avea şi nici n-a vrut.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chelnerul şi "concurenţii"

Uitaţi-vă atent la el
La toţi vă fie ca model
A pus mult suflet la servit
Vedeţi cât este de "cinstit"?

epigramă de Gheorghe Gurău (2 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceşti indezirabili se adunau aici din cele patru colţuri ale lumii – romantici decepţionaţi şi visători inveteraţi, aventurieri înrăiţi şi hoţi – şi rătăceau pe străzile înguste ale bătrânului oraş sau se strângeau în pâlcuri în cele două porturi ale oraşului; când ancora câte un vapor, îl asediau ca pe o fortăreaţă, cu speranţa de a găsi de lucru. Dacă izbuteau să facă rost de ceva bani sau de ceva mâncare, într-un fel mai mult sau mai puţin cinstit, se simţeau cei mai fericiţi oameni de pe pământ.

Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde duce băutura

Venind beat mort în ziua de chenzină,
Greşind şi uşa, ce mai tura - vura,
A nimerit în pat la o vecină!
Deci, uite unde duce băutura...

epigramă de George Petrone din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jeremy Grey: În regulă, care este povestea noastră?
John Beckwith: Suntem fraţi, suntem din New Hampshire şi suntem capitalişti.
Jeremy Grey: M-am săturat de povestea asta. Hai să spunem că suntem din Vermont. Şi să spunem că avem un conglomerat de intreprinderi care produc sirop de arţar.
John Beckwith: Stai, este ridicol. Nu ştim nimic despre siropul de arţar.
Jeremy Grey: Din întâmplare ştiu tot ce ar trebui să ştim despre siropul de arţar! Îmi place la nebunie siropul de arţar. Îmi place cu clătite, cu pizza. Folosesc sirop de arţar pentru a-mi aranja parul după o săptamână mai grea. Ce crezi că îl ţine ridicat, şmecherule?

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate astea nu le vom termina în primele o sută de zile. Şi nici în primele o mie de zile, nici în timpul acestei conduceri, poate nici chiar în toată viaţa noastră. Dar să începem.

citat din John F. Kennedy
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karen: Când am aflat că sunt însărcinată, Dan avea deja o bursă pentru baschet. Nimic nu avea să stea în calea fericirii lui. Dar apoi s-a întâmplat ceva ciudat. Chiar înainte de începerea cursurilor, Dan s-a răzgândit. A zis că va termina semestrul şi că... ne vom căsători. Când am intrat în travaliu şi te-am adus pe lume, infirmiera m-a întrebat care e numele tău de familie. I-am spus că Scott. Keith era acolo. Când te-a adus infirmiera, l-a lăsat să te ţină în braţe. Îl ştiu pe Keith de-o viaţă şi atunci a fost singura dată când l-am văzut plângând. Până la urmă, tatăl tău nu a mai apărut.
Lucas: La naiba cu el. Nu vreau să-i port numele.
Karen: Şi Keith tot un Scott este.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oiţele năzdrăvane nu se lasă mâncate de lup

îşi poartă podoaba ca pe o cămaşă de zale
poate că lâna lor e de aur
nu sunt prea multe izvoare care să infirme zvonul
nici măcar cei de la click nu au găsit nimic
deşi unii poeţi susţin ceva mai mult de atât
(dar oricum sursele poetice nu au nicio crezare)
cică şi firul ariadnei s-a tors din spinarea lor
şi mai toate cojoacele fără ac
până şi dumnezeu a înţeles că e nevoie de mioriţe
(laie sau bucălaie şi chiar tărcate-de ce nu)
şi nu s-a mai opus minunilor
dar nici nu a mai intervenit în intrigile bacilor
.....................
de la prima întâmplare ciudată cu astfel de mioare
s-a luat măsura tunsului în răspăr
unii chiar au îndrăznit să pună de un campionat
mai naţional mai mondial după puterea fiecăruia
chiar au cerut să fie cuprinsă în probele olimpice
.....................
dar între timp păstorii au deveni baci mai apoi ciobani
din ce în ce mai specialişti în depistat minunile

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!