Pentru cea aflată la extrema opusă în privinţa înălţimii, domnişoara cea blondă, era foarte greu să se despartă, nu doar de părinţi, ci şi de toate acele plante şi animale în mijlocul cărora crescuse. Pentru domnişoara consilier, era dificilă despărţirea de Magda şi Dora, cât şi de motănaşul ei gri, tare răsfăţat; bineînţeles, fără a-i mai pune la socoteală şi pe părinţi. Mezinul echipajului renunţase fără a avea remuşcări la impresionanta sa carieră sportivă; îl aştepta o alta, cel puţin la fel de palpitantă, de astronaut. Doctoriţa nu avea de ce să regrete faptul că nu va avea mulţi pacienţi; oricum, în următorii ani, va fi nu doar unicul medic pentru colegii ei, ci chiar unicul cadru medical, ceea ce era o provocare destul de îndrăzneaţă pentru un medic atât de tânăr ca ea. Decanul de vârstă al echipajului era mulţumit că se înţelesese cu domnişoara body-guard Petra Neţoiu şi că o ajutase să studieze genetica în Institut. Cât despre comandantul misiunii, acesta era mulţumit că din echipaj făcea parte şi domnişoara... Barbie şi că scăpa acum de fetele din jur, de "faima" lui de mare Don Juan; era însă uşor contrariat de atitudinea directorului, iar unica nemulţumire îi era provocată de cuvintele pe care i le adresase mamei sale, pe care el nu le putea uita. Acum, că momentul plecării se apropia, şi le amintea din ce în ce mai des, în mod chinuitor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex ieşi din Institut doar pentru câteva clipe, întorcându-se împreună cu "Ucigaşa" cea vitează, pe care le-o prezentă foştilor săi colegi de cercetări genetice, stabilind cu aceştia când putea domnişoara body-guard Petra Neţoiu să înceapă să studieze măcar noţiunile introductive în ingineria genetică (foştii colegi ai lui Alex, erau, la fel ca şi acesta, buni specialişti în ingineria genetică). Colegii lui, amabili, acceptară s-o iniţieze în acest domeniu atractiv pe domnişoara Neţoiu, care se bucură că totul se aranjase în acest sens; potrivit înţelegerii stabilite, va începe studiul de săptămâna viitoare, luni dimineaţa. Iar dacă rezolvase acest amănunt, Alex se putea întoarce liniştit la bordul navei albastre; "Ucigaşa" mai rămăsese puţin cu foştii lui colegi. Pentru a putea intra nestingherită în Institut, ori de câte ori era necesar (când venea la orele de studiu), domnişoara Neţoiu primi un permis de liberă trecere (măsurile de siguranţă erau destul de severe; nu se permitea accesul oricui, oricând, în Institut). Pentru "Ucigaşă" însă, se rezolvase, în favoarea ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian renunţase la compania blondului, pentru... domnişoara Barbie, deci, împreună cu ea plecă nu peste foarte mult timp, când atât directorul, cât şi instructorul le permiseră celor şapte tineri plecarea. Doar ei doi se aflau în maşina albastră a directorului, cei patru body-guarzi urmându-i îndeaproape, cu cealaltă maşină. Din când în când, pe drum, Lucian îşi îndrepta privirea către colega lui, domnişoara Barbie; brunetă, delicată şi frumoasă, chiar avea chip de păpuşă, o păpuşă care-i punea lui răbdarea la grele încercări, iar inima pe jar... Blondul făcuse o legătură între domnişoara consilier şi micuţa păpuşică, se putea afirma – a fiului său. Dacă ar fi ştiut Lucian că între cele două chiar exista o foarte strânsă legătură, alta decât cea referitoare la acea asemănare fizică evidentă sesizată de blond, poate i-ar fi vorbit Liei despre acea păpuşă a lui, dar el nu bănuia nimic de acest gen şi nu i-ar fi vorbit ei, o domnişoară psihiatru, despre o păpuşă care putea trece drept a lui, comandantul misiunii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când, Lucian mai privea spre frumoasa lui colegă brunetă, domnişoara consilier; va avea el oare vreodată nevoie de sfaturile ei? Şi dacă da, la ce sfaturi se va putea aştepta din partea ei?! Deocamdată, ar fi dorit ca în acea seară s-o conducă din nou până acasă, dar era conştient că nu va putea, din două motive: Rikky şi Nero. Deci, domnişoara blondă se va afla alături de el în acea seară, în maşina directorului. Nu-l deranja foarte mult acest amănunt, că doar o simpatiza pe Maria, dar... Domnişoara consilier se bucura de ceva mai mult decât doar simpatia lui, cu toate că ea nu părea a-i împărtăşi sentimentele.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dora îşi pipăi obrajii, parcă nevenindu-i să creadă că Don Juan chiar o sărutase şi porni visătoare spre cabinetul ei. Iar el, Lucian, cum să nu fi fost mulţumit, doar aflase, din surse foarte sigure, de la cea mai bună prietenă a Liei, domnişoara Dora Bercea, un amănunt foarte important pentru el: domnişoara psihiatru Lia, consilierul misiunii, bruneta cu chip angelic, de păpuşă, cea care-i pusese de mult inima pe jar, nu avea şi nici nu avusese vreodată un prieten, un iubit, care să-i zădărnicească lui cu ceva planurile de a o cuceri în următorii 13 ani de misiune. Aflase că, cel puţin în acest sens, avea cale liberă spre inima ei... Era un prim pas, deloc lipsit de importanţă, din punctul lui de vedere. Ajunse la maşina albastră fără a înţelege câtuşi de puţin ce se petrecuse în nava albastră, cu directorul şi nici nu se mai chinui cu încercarea de a găsi o explicaţie. Se urcă la volanul maşinii, ieşi pe poarta Institutului, iar de afară îi luă pe cei doi body-guarzi, Petre şi Adi, continuând drumul spre oraş.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex nu încercă să se mai ferească de colegii săi, din cauza "Ucigaşei"; nu mai avea rost, doar ştiau toţi acum foarte bine de existenţa ei, ba o şi cunoşteau, deci nu mai plecă ultimul, cum proceda de obicei, doar din cauză că domnişoara body-guard îl aştepta din nou afară, împreună cu colegul ei, Ovidiu Băloi, "Cocoşul". Dimpotrivă, păşi tare mândru, alături de colegii săi, iar când ieşiră afară, se îndreptă spre Petra Neţoiu la fel de ţanţoş şi o întâm-pină zâmbitor, îmbrăţişând-o prieteneşte, iar ca recunoştinţă pentru fapta ei curajoasă, o sărută pe obraji. Ovidiu Băloi îl privi puţin chiorâş, semn că nu-i convenea acţiunea anterioară de a-i fi sărutat colega, fie doar şi pe obraji, însă nu-i reproşă nimic.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind-o pe doamna Ristea, Lucian îşi aminti groaznicele cuvinte pe care i le spusese Dianei Enka şi se întristă. Culmea! Cum să plece liniştit pentru următorii cel puţin 13 ani, după ce-i adresase asemenea vorbe? Şi încă nici nu lămurise situaţia cu ea până acum. Dar el era comandantul misiunii; aşa aflase de la director. În plus, "Pacifis", nava lui... Să rămână acasă nu se putea, era exclus, mai ales de când era sigur că şi domnişoara psihiatru Lia îi va fi colegă; oricum şi înainte de toate acestea era hotărât să meargă până la capăt. Şi atunci? Varianta plecării, solidă, rămânea valabilă pentru el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrară toţi în blocul respectiv, chiar şi cei doi body-guarzi, colegi cu Petra Neţoiu. Neştiind că liftul fusese reparat şi funcţiona, se îndreptară spre scări, să urce până la etajul 13, însă tocmai când să-şi înceapă ascensiunea, uşile liftului se deschiseră, iar din interior ieşi chiar domnişoara doctor Stela, medicul echipajului. Îşi întoarseră toţi privirile spre lift şi renunţară la ideea de a urca pe scări. Veniră toţi până în dreptul doctoriţei, care privi atentă spre domnişoara Petra Neţoiu, pentru a constata cât de gravă ar fi rana; nu se arătă foarte îngrijorată din acest motiv.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sever: Iar despre reclamantă, domnişoara consilier Stancu, ce ne poţi spune?
Mihai: Pe ea chiar n-o cunosc prea bine, dar n-aş putea spune că aş avea o impresie proastă. Pare a fi o fată bună, dar nu ştiu prea multe despre ea, deci, prefer să mă abţin de la comentarii pe seama ei.
Sever: Domnişoara susţine că acuzatul, cadetul Enka, ar avea, în general, un comportament necorespunzător făţă de domnişoare.
Mihai: Cine, el?! Nu, deloc; dimpotrivă, e tocmai invers, adică tinerele domnişoare au un comportament necorespunzător faţă de el, atunci când îl zăresc.
Sever: În ce constă acest comportament necorespunzător?
Mihai: Păi, pur şi simplu, se năpustesc asupra lui, deşi nu chiar toate, dar majoritatea procedează astfel. Bineînţeles, nu şi colegele noastre de echipaj; altele însă, da. Foarte multe.
Sever: E adevărat, se ştie că fetele îl plac; am văzut şi eu la televizor ceva de genul acesta, avându-l pe el ca protagonist, zilele astea; de altfel, prin Institut e recunoscut drept un mare Don Juan, mai ales în rândul fetelor. De asemenea, nu-i o noutate nici faptul că directorul îl consideră favoritul dânsului, însă nu cred că aceste amănunte deranjează cu ceva.
Mihai: Pe mine – nu, în nici un caz.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex porni tăcut spre camera lui; îşi auzise parcă părinţii răspunzându-i "Şi noi te iubim, fiule...", însă gândul îi zbură rapid în altă parte, anume la body-guarzii săi, Petra Neţoiu, poreclită "Ucigaşa" şi Ovidiu Băloi, poreclit "Cocoşul" – reuşise să fie Cupidonul lor, iar asta îl mulţumea. Iar când îşi amintea că la început n-o putea suferi pe domnişoara Neţoiu, găsind-o foarte antipatică, se amuza; acum o considera tare simpatică şi o foarte bună prietenă, ca să nu mai amintim de faptul că era profesionistă. Ce bine că reuşise în încercarea lui de a face pe Cupidonul lor, pentru că gândul acesta plăcut îi distrăgea atenţia de la un altul, nu la fel de plăcut, legat de plecarea lor în misiune; mai erau doar câteva ore (nu foarte multe)...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După-amiaza, dintre părinţi, doar Diana mai era printre cei şapte tineri. Privindu-şi fiul, frumos şi elegent, cu uniforma albastră, cu însemnele comandantului (cele şase bulinuţe sclipind "timid" pe reverul hainei), se simţea tare mândră; acela era chiar băiatul ei, la numai 21 de ani, cel mai important membru al echipajului, comandantul misiunii. Îi plăcu acest amănunt, mai ales văzându-l cum coordona activitatea, nu cu glas poruncitor, însă colegii cam ţineau seama de spusele lui, sau cel puţin îi solicitau părerea. Spre seară, Diana îşi anunţă plecarea; era cazul să meargă acasă, n-avea rost să mai întârzie, deşi se simţea bine acolo, în nava aceea, aproape de fiul ei. În sinea lui, Lucian se bucura de faptul că mama lui pleca acasă, pentru că, în felul acesta, dacă domnul Stancu nu-i interzisese, o putea din nou conduce acasă la ea pe... domnişoara Barbie. Cu voce tare, nu spuse însă nimic de acest gen. O conduse pe Diana doar până la ieşirea din navă; o sărută pe obraji înainte de plecare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia se opri din povestit, aşteptând aprobarea comandantului, pentru a continua. El o privi, fugitiv. Îl intriga puţin acest lucru. Oare de ce tot aştepta mereu, în special aprobarea lui? Doar pentru că el era comandantul misiunii? De fapt, oare ce dorea de la el sau la ce se aştepta ea din partea lui?! Lia... Domnişoara Barbie... Frumoasă, inteligentă, brunetă; puţin ciudată... Îl punea în încurcătură. N-o înţelegea; era dificilă... Având aprobarea lui, Lia începu noua istorisire din mitologia popoarelor antice...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Banii care vi se cuvin, domnişoară doctor, pentru medicul echipajului. Ca sumă totală, vă pot spune că sunt aproape cât suma primită de comandant.
Stela: Nu m-aş fi aşteptat să primesc bani astăzi, ba încă o asemenea sumă...
Traian: Pentru consilierul misiunii, domnişoara psiholog Stancu... Aveţi grijă ce sfaturi îi veţi da comandantului misiunii!
Lia: Ar fi de preferat să nu aibă nevoie de sfaturile mele, însă dacă va fi cazul, mă voi strădui ca sfaturile mele să fie în folosul echipajului, spre binele şi reuşita misiunii noastre.
Traian: Exact asta se şi aşteaptă de la dumneavoastră, domnişoară. Pentru geneticianul echipajului, Alex... Ce zici, măi, ţi-ajung până pe 27 iunie?
Alex: Glumiţi, dom' director?
Traian: Iată şi pentru geograful nostru o sumă, sper, pe măsura înălţimii sale. Măi, Nis... Tu chiar eşti aşezat acum şi aşa ai fost pe tot parcursul şedinţei, de când a început ea?!...
Nistor: Da, dom' director...
Traian: Bine, acum e clar. Stai jos!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nesuferitul! Alaltăieri m-a condus pe mine cu maşina directorului, acum pe domnişoara blondă, Maria... Mâine cine va urma la rând oare; domnişoara doctor Stela? Şi pe ea o s-o invite la o plimbare cu maşina directorului?! Neseriosul...

replică din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre Lia, domnişoara consilier, nici nu mai ştia ce să creadă. Oare chiar era rea, sau doar aşa dorea ea să lase impresia? Ştia doar că o iubeşte, că e îndrăgostit de ea, dar o anumită promisiune făcută, mai ales faţă de domnul Virgil Stancu, tatăl ei, îl împiedica să-i spună deschis tot ceea ce simţea pentru ea. Şi atunci? Ce putea face? Să lase lucrurile aşa cum erau? Adică, nu în avantajul lui... Ce dilemă! Măcar era bucuros că ea era acolo, la bordul navei, nu rămăsese acasă, pe Terra. Călătoreau împreună, pentru următorii cel puţin 13 ani. Destul de interesant... Oare ce se va întâmpla pe parcurs? Cum îl va privi ea după toţi aceşti ani? Se va schimba ceva în atitudinea ei ostilă, agresivă, faţă de el? El spera că da. Şi avea toate şansele să se întâmple astfel. Deocamdată însă, rămăsese de bună-voie să supravegheze zborul navei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Eugen Manea era din ce în ce mai nedumerit: Lucian, comandantul misiunii, avea hăinuţe pentru păpuşele, iar domnişoara Lia, consilierul misiunii, vreo câteva arme (pistoale) din secolele trecute. Oare la ce se mai putea aştepta din partea lui Alex şi a doctoriţei Stela; ce surprize mai aveau şi ei prin pachetele lor? Încercă să desfacă o altă cutie, de mărime mijlocie, dar nu reuşi; o răsuci pe toate părţile, dar nici gând s-o deschidă. Citi însă numele: Stela Anca Stejăran; în curând apăru şi doctoriţa, adică posesoarea acelei cutii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ucigaşa" privi emoţionată spre cei prezenţi în încăpere; părea impresionată de atenţia care i se acorda. Bineînţeles, spuse şi profesorul Manea vreo câteva cuvinte cam la fel de "răsunătoare" ca ale directorului, iar în cameră mai erau alte câteva buchete de flori primite de domnişoara Petra Neţoiu în acea zi. După ce directorul, profesorul Manea, Alex, Lucian şi Ovidiu Băloi, zis "Cocoşul" ieşiră, intrară alţii trei, avându-l ca protagonist principal pe cel ce deţinea recordul la înălţime în echipaj, Nistor. Lunganul renunţă cu greu la o cutie cu bomboane fine de ciocolată în favoarea domnişoarei Petra, însă renunţă; i-o lăsă deci "Ucigaşei". Nu râse deloc de de domnişoara body-guard din cauza poreclei sale, dar Alex n-avea cum să scape de cicăleala înaltului său coleg; lunganul deja se amuza pe această temă... După lungan intră micuţa Maria şi cei doi body-guarzi care-i asigurau paza.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Eleonora Stoica îşi întâmpină fiica împreună cu aceste animale, care se bucurau toate, fiecare în stil propriu, de sosirea blondei. Intrară în sufragerie; aici, alte animale: broaşte ţestoase, iguane, şerpi, hamsteri şi cam atât, deocamdată. În plus, o sumedenie de plante, care de care mai frumoase, îngrămădite pe la toate ferestrele, cât mai la lumină. Se observa că oamenii care locuiau în acest apartament erau mari iubitori de plante şi animale, ceea ce era normal, nu doar pentru că domnişoara Maria era, ca şi tatăl ei, domnul Andrei Stoica, biolog, iar doamna Eleonora – medic veterinar, ci pentru că, în general, aceşti oameni preţuiau natura şi vieţuitoarele.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa Liei, nava albastră primise vizita a trei persoane: domnul profesor de istorie Doru Dragoste, preşedintele Comisiei Disciplinare, domnul profesor de cultură civică Sever Forţan, vicepreşedintele aceleiaşi Comisii şi Horaţiu, băiatul bun la toate, din cadrul aceleiaşi Comisii; Lucian le promisese că-i va aduce în vizită la bordul navei şi îşi onorase promisiunea, mai ales că nici directorul Institutului, nici instructorul echipajului nu se arătaseră deloc împotrivă. Cum însă la ora 10.00, cei şapte tineri trebuiau să se pregătească pentru primul control medical, vizitatorii se retrăseseră deja, astfel încât în momentul în care domnişoara consilier reveni la bordul navei, cei trei nu se mai aflau acolo; erau doar colegii ei şi profesorul Manea. Fiind încă mai devreme de ora 10.00, nu plecau chiar în acel moment spre locul în care urma să li se facă analizele, aşa că Lia se apropie, uşor timidă, de comandantul misiunii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ai grijă cu medicamentele astea; sunt foarte tari, iar Nero e cam bătrânel. Va trebui să respecţi întocmai dozarea, prescripţia medicală şi recomandările veterinarului, dacă ai primit aşa ceva, altminteri consecinţele vor fi grave.
Lucian: Am toate recomandările doamnei Stoica...
Traian: Atunci e bine; pentru Nero, desigur. Nu înţeleg însă cum a ajuns câinele tău în grija doamnei Stoica...
Lucian: E o poveste puţintel cam lunguţă, dar pentru dumneavoastră o pot scurta...
Traian: Deci, ai fost şi pe la domnişoara blondă; i-ai vizitat apartamentul... În plus, am înţeles că ai fost şi pe la tânărul informatician, cât şi la... domnişoara cu reclamaţia. Am impresia că te-ai cam plimbat pe la toţi colegii cei noi săptămâna asta; domnişoara doctor cum de-a scăpat nevizitată?
Lucian: Păi, încă n-am avut ocazia. De altfel, am aflat că domnişoara stă la etajul 13 şi din câte am înţeles, liftul blocului nu merge, e mai mult defect; rareori funcţionează, deci, pe scări, e prea mult de urcat.
Traian: Eşti tânăr, n-ar fi un efort prea mare pentru tine. În plus, în caz de necesitate, ai avea medicul aproape, să te ajute.
Lucian: Aşa-i, dar...
Traian: Nu contează! Poate o vei vizita şi pe domnişoara doctor înainte de a pleca în misiune.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian avea de gând să se înţeleagă cu colegii săi, fără a fi nevoit să le amintească faptul că el ar fi comandantul misiunii, deci, într-un fel, cel mai mare în grad în următorii ani, dacă ar fi să se stabilească o ierarhie în echipaj; asta presupunea, implicit, că subalternii săi ar fi fost nevoiţi să-i dea ascultare fără a se opune. El însă nu le solicita ascultare, nu avea asemenea pretenţii pe care le considera absurde, iar pe colegii săi nici nu avea de gând să-i considere subalterni, inferiori lui, chiar dacă Nistor continua să-i spună "şeful" şi nu părea a avea de gând să renunţe la acest gen de a i se adresa lui Lucian.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!