Sigmund Freud

Când cineva uită sau, în ciuda eforturilor sale, nu reține decât cu mare greutate un nume care îi este totuși familiar, suntem în drept să presupunem că respectivul încearcă vreun resentiment cu privire la purtătorul acelui nume, ceea ce îl determină să nu se gândească bucuros la el. Uitările numelor sunt reflectări la destăinuirile legate de contextul psihic în care s-a podus unul din aceste acte ratate.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -499.00- 299.99 lei.

Citate similare

Sigmund Freud

În cazul în care însă, nu deținem chiar de la cel analizat lămuriri asupra sensul actului ratat, unde vom găsi puncte de sprijin pentru interpretări și indicii pentru demonstrație? Aceste puncte de sprijin și indicii provin din surse multiple. Ele ne sunt furnizate în primul rând de comparația analogică cu fenomene care nu sunt legate de actele ratate, ca, de exemplu, în cazul în care constatăm că deformarea unui nume, ca act ratat, are același sens injurios ca și acela pe care l-ar avea o deformare intenționată. Dar puncte de sprijin și indicii ne sunt furnizate și de contextul psihic în care se produce actul ratat, de cunoștințele pe care le avem în legătură cu caracterul persoanei care săvâșește acest act, de impresiile pe care această persoană le-a putut avea înainte de act și împotriva cărora ea poate că reacționează prin acesta.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Când vă aflați în prezența cuiva care are tendința să uite nume, cercetarea analitică vă va permite întotdeauna să constatați că, dacă anumite nume îi scapă, nu este pentru că îi displac sau îi evocă amintiri dezagreabile, ci pentru că la el se includ în alte lanțuri de asociații cu care ele se află în rapoturi mai strânse. S-ar putea afirma că aceste nume sunt legate strâns de aceste lanțuri asociative și sunt respinse de alte asociații ce se pot forma după împrejurări. Amintindu-vă de asociațiile mnemotehnicii, veți constata nu fără oarecare uimire, că unele nume sunt omise ca urmare a însăși asociațiilor care sunt stabilite în mod intenționat pentru a evita fenomenul uitare.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Toate aceste acte ratate sunt incidente a căror înrudire intimă este pusă în evidență de faptul că termenii care le desemnează au prefixul comun "ver" (de exemplu, "versprechen" – lapsus, "verlesen" – falsă lectură, "verhören" – falsă audiție, "verlagen" – imposibilitatea de a găsi un obiect pus de-o parte), incidente care, în totalitatea lor, au un caracter insignifiant, sunt în majoritatea lor de scurtă durată și fără mare importanță în viața oamenilor. Numai arareori unul dintre aceste fapte, de exemplu pierderea unor obiecte, capătă o anumită importanță practică. De aceea, actele ratate nu trezesc mare interes, nu dau loc decât la afecte superficiale etc.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

În unele cazuri, actele ratate înlocuiesc acele omina (omen în latin㠖 cuvânt care circulă și în limba germană, cu sensul originar de prevestire, piază, semn prevestitor), sau premoniții ale anticilor. Și într-adevăr, unele omina nu erau decât acte ratate, ca în cazul când cineva se împiedica sau cădea. Altele aveau totuși caracteristicile unui eveniment obiectiv, nu pe acelea ale unui act subiectiv. Însă este greu de deosebit dacă un eveniment dat aparține uneia sau alteia din aceste categorii. Adesea actul își pune masca unei întâmplări pasive.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

După ce am stabilit limitele, punctul de plecare poate fi considerat acela că actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferența a două intenții. Acesta este primul rezultat al psihanalizei în ceea ce privește actele ratate; psihologia n-a bănuit nicicând aceste interferențe și nici fenomenele care decurg din această cauză. Psihanaliza a reușit acest lucru extinzând considerabil domeniul psihicului, anexând psihologiei fenomene care anterior nu-i aparțineau.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potrivește; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanță și mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebește de actele ratate propriu-zise este absența unei intenții contrare și perturbatoare venind să contrazică o intenție primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile și mișcările care servesc drept expresie emoțiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparență fără scop, pe care le executăm, ca și cum ne-am juca, cu veșmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparțin aceleiași categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot așa cum le-am declanșat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit să afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative și pot fi interpretate în același fel ca toate actele ratate, că ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înțeles al cuvântului.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Mi s-a întâmplat să nu pot reproduce numele inofensivului oraș morav Bisenz și analiza a dovedit că nu era nicidecum vorba de o atitudine ostilă din parte-mi față de acest oraș, ci că amnezia ținea mai degrabă de asemănarea care există între numele său și acela al palatului Bisenzi din Orvieto (oraș italian situat cam la jumătatea distanței dintre Roma și Florența), unde odinioară am petrecut multe zile plăcute. Ne găsim aici pentru prima oară în prezența unui principiu care, din punct de vederea al motivației tendinței care favorizează uitarea de nume, ni se va dezvălui mai târziu ca îndplinind un rol preponderent în determinarea de simptome nevrotice: este vorba, între altele, de refuzul memoriei de a evoca ceva asociat cu senzații penibile legate de unele amintiri a căror evocare ar fi de natură să producă aceste senzații. În această tendință de ocolire a neplăcerii pe care le pot pricinui amintirile sau alte acte psihice, în această fugă psihică din fața a tot ce este penibil trebuie să vedem ultima rațiune eficientă, nu numai a uitării de nume, ci și a multor alte acte ratate, cum sunt neglijențele, erorile etc.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

În ceea ce privește deformarea numelor, nu putem admite că ar fi întotdeauna vorba de o concurență între două nume, în același timp asemănătoare și diferite. Chiar și în absența acestei concurențe, cea de-a doua intenție nu este greu de descoperit. Deformarea unui nume are adesea loc în afara oricărui lapsus. Prin deformare se încearcă transformarea unui nume în ceva ce sună urât sau în ceva care amintește de un obiect vulgar. Este un gen de insultă foarte des răspândit, la care omul cultivat sfârșeste prin a renunța, dar adesea fără convingere. De multe ori el îi dă forma unei "vorbe de duh", de o calitate cu totul inferioară. Pare deci indicat să admitem că lapsusul rezultă adesea dintr-o intenție injurioasă care se manifestă prin deformarea numelui.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Chestiunile cele mai interesante pe care le-am formulat cu privire la actele ratate și cărora încă nu le-am dat o dezlegare, sunt următoarele: actele ratate rezultă din interferența a două intenții diferite, din care una poate fi calificată ca perturbată, iar cealaltă ca perturbatoare. Ori, dacă intențiile tulburate nu ridică nici o altă problemă în ceea ce privește intențiile perturbatoare, interesează în primul rând să stabilim care sunt acele intenții capabile să le tulbure pe altele și în al doilea rând, ce raporturi se stabilesc între intențiile perturbate și cele perturbatoare. Lapsusul este reprezentantul principal al întregii specii de acte ratate.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferența a două intenții.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

În viața militară, scuza de a fi uitat ceva nu este luată în considerare și nu ferește de pedeapsă: este un fapt pe care-l cunoaștem cu toții și pe care îl găsim pe deplin justificat, deoarece recunoaștem că în condițiile vieții militare anumite acte ratate au un sens și în majoritatea cazurilor știm care este acest sens. De ce să nu fim la fel de logici și să nu extindem aceeași optică și asupra celorlalte acte ratate, urmând a ne referi la acestea deschis și fără restricții?

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

În cazul actelor ratate, tebuie ținut cont de diviziunea în cele trei grupe a acestor fenomene: a) lapsusul, cu subdiviziunile sale în erori de scris, de lectură, falsă audiție; b) uitarea, cu subdiviziunile sale corespunzătoare obiectului uitat (nume proprii, cuvinte străine, impresii); c) confuzia, pierderea, imposibilitatea de a regăsi un obiect pus de-o parte; erorile nu interesează, decât în măsura în care decurg din confuzie, uitare etc.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

În lucrarea mea, "Psihopatologia vieții cotidiene" (a cărei primă ediție, în limba germană, datează din 1901) veți găsi o cazuistică abundentă spre a vă servi în studiul actelor ratate. Din toate aceste exemple se degajează una și aceeași concluzie: actele ratate au un sens și indică mijloacele de a desprinde acest sens în conformitate cu circumstanțele care însoțesc actul. Astăzi voi fi mai laconic, pentru că nu am de gând decât să extrag din studiul acestor fenomene elementele unei introduceri în psihanaliză. Drept urmare, nu vă voi vorbi decât de două grupe de observații referitoare la actele ratate cumulate și combinate și cu privire la confirmarea interpretărilor prin evenimente petrecute ulterior.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Lapsusurile, erorile de scris etc pot avea o bază pur fiziologică, ceea ce mi se pare puțin probabil în diversele varietăți de amnezie (uitarea de nume și de proiecte, neputința de a regăsi obiectele prealabil puse de-o parte etc), pe când există cazuri de pierderi în care probabil nu intervine nici o intenție și pot adăuga că greșelile care se săvârșesc în viață nu pot fi interpretate decât într-o anumită măsură în lumina acestei concepții, a actelor ratate.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Simptomele nevrotice au sensul lor, exact ca actele ratate și ca visele; ca și acestea, ele sunt legate de viața persoanei care le manifestă.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Toate micile particularități ale actelor ratate nu se explică în mod satisfăcător prin teoria atenției deturnate. Ceea ce nu vrea să spună că această teorie ar fi falsă. Ca să fie întru totul satisfăcătoare, ea are nevoie de completări. Pe de altă parte, adevărul este că numeroase acte ratate pot fi examinate și dintr-un alt punct de vedere.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potrivește. Acestea se numesc acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicele unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de importanță și mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebește de actele ratate propriu zise este absența unei intenții contrare și perturbatoare venind să contrazică o intenție primară.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Efectul lapsusului are poate dreptul de a fi considerat un act psihic complet, cu propriul său nume, o manifestare cu conținutul și semnificația sa intrinsecă. Actul ratat ar putea fi adesea o acțiune absolut corectă, care nu face decât să se substituie unei acțiuni așteptate sau plănuite.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Actele ratate sunt destul de nedefinite și greu de înțeles. Tot ceea ce poate fi observat în viața psihică va fi eventual desemnat sub numele de fenomen psihic. Va trebui numai să știm dacă cutare manifestare psihică dată este efectul direct al influențelor somatice, organice, fizice, în ce caz scapă ea cercetării psihologice sau dacă are ca antecedente imediate alte procese psihice dincolo de care începe undeva seria influențelor organice. Tocmai la această ultimă eventualitate ne gândim atunci când calificăm un fenomen drept proces psihic și de aceea este mai rațional să dăm propoziției următoarea formă: fenomenul este semnificativ, el are un sens, adică ne dezvăluie o intenție, o tendință și ocupă un anumit loc într-o serie de raporturi psihice.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Sigmund Freud

Actele ratate sunt acte psihice care au un sens și sunt marcate de o intenție, rezultă din confruntarea a două intenții diferite, iar una dintre aceste intenții trebuie să fi marcat, înainte de discrus, o anumită refulare, ca să se manifeste astfel prin perturbarea celeilalte. Intenția trebuie să fie ea însăși perturbată, înainte de a putea să devină perturbatoare.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook