În viaţa militară, scuza de a fi uitat ceva nu este luată în considerare şi nu fereşte de pedeapsă: este un fapt pe care-l cunoaştem cu toţii şi pe care îl găsim pe deplin justificat, deoarece recunoaştem că în condiţiile vieţii militare anumite acte ratate au un sens şi în majoritatea cazurilor ştim care este acest sens. De ce să nu fim la fel de logici şi să nu extindem aceeaşi optică şi asupra celorlalte acte ratate, urmând a ne referi la acestea deschis şi fără restricţii?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stabilind faptul că lapsusurile care au un sens, departe de a fi o excepţie, dimpotrivă sunt foarte frecvente, acest sens, de care încă nu s-a vorbit în legătură cu actele ratate, va apărea în mod necesar ca lucrul cel mai important şi vom avea dreptul să împinem pe ultimul plan toate celelalte puncte de vedere. Vom lăsa de-o parte toate momentele fiziologice şi psihofiziologice, limitându-ne la cercetări pur psihologice asupra sensului, asupra semnificaţiei actelor ratate, asupra intenţiilor pe care acestea le relevează.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potriveşte. Acestea se numesc acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicele unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de importanţă şi mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebeşte de actele ratate propriu zise este absenţa unei intenţii contrare şi perturbatoare venind să contrazică o intenţie primară.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multor poeţi li s-a întâmplat să se slujească de lapsus sau de alte acte ratate drept mijloc de reprezentare poetică. Prin el însuşi, faptul acesta este îndeajuns pentru a dovedi că poetul socoteşte actul ratat, de exemplu lapsusul, ca nefiind lipsit de sens, cu atât mai mult cu cât el îl produce în mod intenţionat. Nimeni nu va admite că poetul a greşit scriind şi că a lăsat să subziste greşeala sa, ca un lapsus în gura personajului. Prin lapsus poetul vrea să sublinieze ceva şi nu ne este greu să constatăm că el doreşte să ne avertizeze asupra persoanei respective, care este distrată, obosită sau ameninţată de un acces de migrenă. Dar dacă poetul se foloseşte de un lapsus cu un sens, fireşte că noi nu trebuie să-i exagerăm importanţa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lucrarea mea, "Psihopatologia vieţii cotidiene" (a cărei primă ediţie, în limba germană, datează din 1901) veţi găsi o cazuistică abundentă spre a vă servi în studiul actelor ratate. Din toate aceste exemple se degajează una şi aceeaşi concluzie: actele ratate au un sens şi indică mijloacele de a desprinde acest sens în conformitate cu circumstanţele care însoţesc actul. Astăzi voi fi mai laconic, pentru că nu am de gând decât să extrag din studiul acestor fenomene elementele unei introduceri în psihanaliză. Drept urmare, nu vă voi vorbi decât de două grupe de observaţii referitoare la actele ratate cumulate şi combinate şi cu privire la confirmarea interpretărilor prin evenimente petrecute ulterior.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potriveşte; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanţă şi mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebeşte de actele ratate propriu-zise este absenţa unei intenţii contrare şi perturbatoare venind să contrazică o intenţie primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile şi mişcările care servesc drept expresie emoţiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparenţă fără scop, pe care le executăm, ca şi cum ne-am juca, cu veşmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparţin aceleiaşi categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot aşa cum le-am declanşat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit să afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative şi pot fi interpretate în acelaşi fel ca toate actele ratate, că ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înţeles al cuvântului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre întrebarea dacă trebuie să extindem şi la alte genuri de acte ratate rezultatele pe care le-am obţinut în legătură cu lapsusurile, voi da în mod anticipat un răspuns afirmativ. De altfel, am dreptul s-o fac, atunci când voi aborda cercetarea exemplelor referitoare la erorile de scris, de neîndemânare etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate micile particularităţi ale actelor ratate nu se explică în mod satisfăcător prin teoria atenţiei deturnate. Ceea ce nu vrea să spună că această teorie ar fi falsă. Ca să fie întru totul satisfăcătoare, ea are nevoie de completări. Pe de altă parte, adevărul este că numeroase acte ratate pot fi examinate şi dintr-un alt punct de vedere.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce am stabilit limitele, punctul de plecare poate fi considerat acela că actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferenţa a două intenţii. Acesta este primul rezultat al psihanalizei în ceea ce priveşte actele ratate; psihologia n-a bănuit nicicând aceste interferenţe şi nici fenomenele care decurg din această cauză. Psihanaliza a reuşit acest lucru extinzând considerabil domeniul psihicului, anexând psihologiei fenomene care anterior nu-i aparţineau.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acumularea manifestărilor ne relevă o perseverenţă greu de atribuit hazardului, dar care se acordă pe deplin cu ipoteza unui plan. Înlocuirea unor acte ratate prin altele ne arată că ceea ce este important şi esenţial în acestea nu trebuie căutat nici în forma, nici în mijloacele de care se servesc ele, ci în intenţia pe care ele însele o servesc şi care se poate realiza prin mijloacele cele mai variate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferenţa a două intenţii.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate aceste acte ratate sunt incidente a căror înrudire intimă este pusă în evidenţă de faptul că termenii care le desemnează au prefixul comun "ver" (de exemplu, "versprechen" – lapsus, "verlesen" – falsă lectură, "verhören" – falsă audiţie, "verlagen" – imposibilitatea de a găsi un obiect pus de-o parte), incidente care, în totalitatea lor, au un caracter insignifiant, sunt în majoritatea lor de scurtă durată şi fără mare importanţă în viaţa oamenilor. Numai arareori unul dintre aceste fapte, de exemplu pierderea unor obiecte, capătă o anumită importanţă practică. De aceea, actele ratate nu trezesc mare interes, nu dau loc decât la afecte superficiale etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este de ajuns să constatăm existenţa relativ frecventă a sensului în diferite forme de acte ratate. Există de altfel, în această privinţă, deosebiri de la o formă la alta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate au un sens: aceasta este concluzia care trebuie să admitem că se degajă din analiza efectuată, pe care s-o punem la baza cercetărilor ulterioare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate au sens: aceasta este concluzia care trebuie să admitem că se degajă din analiza efectuată şi s-o punem la baza cercetărilor ulterioare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestiunile cele mai interesante pe care le-am formulat cu privire la actele ratate şi cărora încă nu le-am dat o dezlegare, sunt următoarele: actele ratate rezultă din interferenţa a două intenţii diferite, din care una poate fi calificată ca perturbată, iar cealaltă ca perturbatoare. Ori, dacă intenţiile tulburate nu ridică nici o altă problemă în ceea ce priveşte intenţiile perturbatoare, interesează în primul rând să stabilim care sunt acele intenţii capabile să le tulbure pe altele şi în al doilea rând, ce raporturi se stabilesc între intenţiile perturbate şi cele perturbatoare. Lapsusul este reprezentantul principal al întregii specii de acte ratate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate pretinde că orice act ratat ar fi semnificativ, cu toate că acest lucru poate fi probabil. Este de ajuns să constatăm existenţa relativ frecventă a sensului în diferitele forme de acte ratate. Există, de altfel, în această privinţă, deosebiri de la o formă la alta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate sunt acte psihice care au un sens şi sunt marcate de o intenţie, rezultă din confruntarea a două intenţii diferite, iar una dintre aceste intenţii trebuie să fi marcat, înainte de discrus, o anumită refulare, ca să se manifeste astfel prin perturbarea celeilalte. Intenţia trebuie să fie ea însăşi perturbată, înainte de a putea să devină perturbatoare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate cumulate şi combinate reprezintă cu siguranţă cea mai deplină ilustrare a speciei lor. Dacă ar fi fost vorba doar să arătăm că actele ratate pot avea sens, ne-am fi propus de la început să nu ne ocupăm decât de acestea, sensul lor fiind atât de evident încât se impune în acelaşi timp inteligenţei cele mai obtuze şi spiritului celui mai critic.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există şi cazuri în care actele ratate se multiplică, se înlănţuiesc între ele, se înlocuiesc reciproc. O dată uiţi de un rendez-vous; data următoare eşti hotărât să nu-l mai uiţi, dar reiese că din greşeală ai notat o altă oră. În timp ce cauţi, prin tot felul de artificii, să-ţi reaminteşti un cuvânt uitat, îţi scapă din memorie un al doilea, care te-ar fi putut ajuta să ţi-l aminteşti pe primul; şi pe când porneşti în căutarea acestui al doilea cuvânt, uiţi un al treilea şi aşa mai departe. Acelaşi lucru, se ştie, se poate produce şi în cazul erorilor tipografice, pe care le putem considera acte ratate ale culegătorilor de litere.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutorele care se scuză în faţa copilului său că a uitat să-i îndeplinească dorinţa, nu este deloc absolvit în ochii acestuia, care imediat gândeşte: "nu-i nici o iotă de adevăr în ceea ce spune tutorele meu, pur şi simplu el nu vrea să-şi ţină promisiunea făcută." Tocmai de aceea, uitarea este interzisă în anumite împrejurări ale vieţii, iar diferenţa dintre concepţia populară şi concepţia psihanalitică despre actele ratate este anulată.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!