Între timp, la Institut, la etajul clădirii principale, Comisia Disciplinară își continua ancheta, în cazul tânărului comandant. Investigațiile din acea dimineață se axau pe declarațiile părinților celorlalți colegi ai lui Lucian. Oare care dintre aceștia ar fi avut de spus ceva rău despre matematicianul echipajului? Până în acel moment, nici unul. Părinții lui Alex sau ai lui Nis nici o șansă! Nici ai Mariei sau ai lui Mihai nu aveau nimic de spus împotriva acuzatului; îl cunoscuseră, credeau ei, destul de binișor și-l găseau cel puțin tare simpatic. Doar părinții domnișoarei doctor Stela nu-l cunoșteau aproape deloc, însă fie numai și din cele auzite despre el, mai ales de la fiica lor, doctorița echipajului, tot nu-și formaseră o părere proastă despre el.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În sala în care-și desfășura activitatea Comisia Disciplinară a Institutului se aflau în acel moment domnul și doamna Stoica, Andrei și Eleonora, părinții domnișoarei biolog, de la care Lucian îl avea pe Rikky; normal, părinții blondei Maria nu puteau spune ceva rău despre acel tânăr simpatic, care-i vizitase de câteva ori și care le lăsase o impresie foarte bună. După soții Stoica, se pregăteau părinții lui Mihai să intre, pentru declarații: domnul Emilian și doamna Marilena Ristea; apoi ai domnișoarei doctor Stela, medici și ei: domnul doctor Sergiu Stejăran și doamna doctor Ecaterina Stejăran. Directorul discuta cu cei rămași afară: părinții lui Mihai și ai Stelei. Nu încerca să-i influențeze în favoarea lui Lucian; probabil nici nu era necesar, pentru că nici unul nu părea a avea ceva de declarat împotriva tânărului comandant.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comisia Disciplinară își continua și în această zi ancheta, condusă de domnul Sever Forțan, profesor de cultură civică. Lucian nu știa ce declarații se dăduseră despre el până-n acel moment, nici cine altcineva, cu excepția celor știuți, fuseseră audiați, directorul da, știa! Avusese grijă să vadă, cu aprobarea celor din Comisie, luându-și angajamentul, chiar în scris, cu semnătură, că va păstra confidențialitatea asupra celor văzute, toate declarațiile strânse până în acel moment și intenționa să le vadă și pe cele ce vor urma; nu renunța la această metodă de "spionaj", în favoarea preferatului său. Își respecta însă cuvântul dat, atât verbal, cât și în scris; nu-i spunea deci nici măcar lui Lucian ce citise dânsul în declarații. Că nu era nimic în defavoarea tânărului comandant i se părea suficient, deci doar atât îi spunea preferatului său, pentru a-l liniști, dar acesta părea oricum destul de calm pentru situația în care se afla, mai ales de când se împăcase cu blondul său tată, Iulian Enka.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai reveni la locul său. Părinții lui îl priviră cu mândrie; băiatul lor, de nici 18 ani, era nu doar un simplu membru al echipajului, deși chiar și atât ar fi fost de ajuns. Era o performanță la care nu putea ajunge oricine. Judecând după numărul bulinuțelor atașate uniformei, cinci, era al doilea în echipaj, după comandant, pe care soții Ristea îl cunoscuseră seara trecută; numirea lui Lucian în funcția de conducere nu li se părea deloc o greșeală, le plăcuse băiatul... În acel moment, directorul oferea publicului spectator și telespectator informații despre băiatul proaspăt numit în funcția de șef al securității misiunii.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian Simionescu nu-l așteptă pe Horațiu, cu cei patru body-guarzi, se îndreptă chiar și el spre nava albastră; părinții tinerilor din echipaj trecuseră deja toți pe acolo. După discuțiile avute cu părinții, directorul părea mulțumit; preferatul său nu părea a fi în pericol de a se lua măsuri împotriva lui, judecând după declarațiile date până în acel moment de toți cei pe care Comisia îi chemase, pentru audiere. Nimeni nu-l criticase, toți vorbiseră în favoarea lui, încercând să n-o defavorizeze nici pe domnișoara consilier Stancu, reclamanta, pentru că n-aveau nimic nici împotriva ei; nici n-o cunoșteau prea bine.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Cât despre voi, ce-ar fi de lămurit acum, urgent? În primul rând, sper că ați vorbit acasă, cu părinții voștri, iar aceștia sunt de acord cu plecarea voastră... Plecarea în această misiune.
Lia: În principiu.
Lucian: Cum adică?! Sunt sau nu de acord?
Lia: Adică nu în totalitate. La început, când le-am vorbit despre concurs, au fost de acord, dar pe atunci nu era deloc sigur că vom lua parte la misiune; acum, după rezultatele finale, când totul a devenit sigur, nu știm cum vor mai reacționa.
Lucian: Ar fi de preferat să nu existe împotriviri.
Alex: Vorbește astfel, pentru că el se confruntă cu împotrivirea părinților săi.
Lucian: Chiar trebuia să nu-ți ții gura?
Alex: Scuze, dar nu e ceva secret, tot s-ar afla.
Lucian: Mda; să revenim la ale noastre... E bine că nu depindem în totalitate de părinții noștri, deși... Tu... Cum ziceai că te numești?
Mihai: Eu?! Mihai, domnule...
Lucian: Poftim?! Cum?! Ce-ai zis, măi?! Ce mă iei pe mine cu "domnule"?!
Mihai: Păi, scuze, dar...
Lucian: Nu-mi vorbi astfel, nici tu, nici altul dintre voi! Mă numesc Lucian, iar pentru voi, colegi și sper, prieteni, simplu, Luci. Pricepi? Cum ziceai că te cheamă?
Mihai: Mihai.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ia loc, te rog! Doar nu ești pedepsit.
Mihai: Mda... E drăguț aici, la tine!
Lucian: Mihai, rezervele noastre sunt toate la fel, cel puțin din punct de vedere al dimensiunilor, nu există nici o diferență între ele.
Mihai: Știam asta. Dar nu la dimensiuni mă refeream. Îmi place cum ai aranjat-o. E foarte plăcut. Ai creat o atmosferă... intimă! Plăcută!
Lucian: Păi... Ce să-ți spun?! Am încercat să-mi fac șederea aici cât mai plăcută, confortabilă. Dar hai să abandonăm subiectul ăsta! Nu cred că mi-ai cerut să venim într-un loc mai retras, doar ca să discutăm despre confortul sau aspectul rezervei mele.
Mihai: Asta așa este.
Lucian: Atunci, care-i problema? Ai vorbit cumva cu ea? Ți-a spus?!
Mihai: Să vorbesc?! Despre ce?! Și cu cine?
Lucian: Cum adică despre ce și cu cine?! Cu Ly, bineînțeles! Despre originea ei terestră. Ți-a spus cumva adevărul?
Mihai: Ah, nu... Despre asta credeai că ar fi vorba?! Nu, îmi pare rău, n-am reușit să discut cu ea despre acest subiect. Iar ea nu mi-a spus încă nimic din proprie inițiativă, deci, n-am adus deloc vorba despre așa ceva. Nici n-am încercat măcar.
Lucian: Nu?!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Alex, ai sosit și tu?
Alex: Da...
Diana: Celălalt membru al echipajului... Ce-au zis părinții tăi?
Alex: Aseară nu păreau încântați; de fapt, nici acum, de dimineață, dar m-au asigurat că nu se vor împotrivi deloc, nici unul dintre ei. Vor sta de vorbă cu dom' director și cu dom' profesor Manea, în principal despre condiții, dar nu se vor împotrivi. Iar asta e cel mai important.
Diana: Cum ai reușit să-i convingi?
Alex: Nicicum, doamnă; de fapt, nici n-am încercat... S-au convins ei singuri că așa ar fi bine. Dumneavoastră nu-l sprijiniți pe Luci?
Diana: Nu. Am să fac tot posibilul ca Lucian să nu ia parte la această misiune!
Alex: Cum așa?! Fără el, n-ar mai avea loc misiunea, s-ar anula.
Diana: Nu mă interesează! Luci nu va pleca nicăieri!
Nistor: Dar șefu' își făcea atâtea iluzii...
Diana: N-are decât să rămână cu iluziile, pentru că eu nu sunt de acord ca el să plece.
Alex: Scuze, însă... Fără să vă supăr, nu cred că e nevoie să-i acordați permisiunea.
Diana: Vom vedea ce va mai fi...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sever: Domnișoara Laura Stancu, reclamanta... Dumneavoastră vreți să vă reprezinte cineva în acuzare?
Lia: Nu.
Sever: Vă susțineți în continuare declarația dată?
Lia: Da.
Sever: Bun. Deci, dacă reclamanta își susține declarația și nu-și retrage acuzațiile, putem începe ancheta. Deocamdată, eu voi prezida această ședință și investigațiile. Și să începem prin a trece în revistă câteva amănunte cunoscute despre cele două părți. Începem cu acuzatul, Lucian Enka. Din acest moment, îți voi spune "cadet Enka". De acord?
Lucian: Da, domnule.
Sever: Deci, cadet Enka, în vârstă de 21 de ani, născut pe data de 29 februarie 2064, în Craiova; părinții Diana și Iulian Enka, ambii lucrează în Institut... Ai învățat numai aici, în acest Institut, în fiecare an reușind performanța de a obține media anuală 10... De-a lungul anilor, ai participat și ai câștigat numeroase concursuri naționale și internaționale, la matematică și nu numai. Ai absolvit în urmă cu trei ani, cu media 10, devenind matematician. Proiectul tău de diplomă prezentat la examenul de licență a fost nava spațială "Pacifis", pe care ai și construit-o, împreună cu alți doi colegi. Pe data de 28 mai a. c. ai fost numit de către Comisia pentru Zboruri Spațiale a Institutului ca membru de bază al misiunii spre planeta Proxima, alături de cei doi colegi cu care ai realizat nava "Pacifis". Timp de o săptămnă ai întocmit subiecte de concurs pentru 10 candidați, printre care se număra și domnișoara Stancu, iar la data oficializării misiunii ai fost numit în funcția de comandant. Deocamdată însă, pentru că n-ați plecat nicăieri, ești considerat doar cadet. Ai vreo obiecție la cele auzite?
Lucian: Nu.
Sever: Aceasta ar fi prima ta misiune spațială; n-ai mai participat la nici una până acum?
Lucian: Nu, n-am mai participat; ar fi, într-adevăr, prima.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei șapte tineri rămaseră doar la bordul navei albastre în acea zi, împreună cu instructorul lor, profesorul Manea, până seara, destul de târziu, în timp ce Comisia Disciplinară își continuase ancheta în cazul "Enka Lucian". Mihai mai repetase la geografie, împreună cu Nistor, chiar și aici, la bordul navei albastre, pentru ziua următoare, când avea proba la geografie. Se înțelegea bine cu lunganul; nici geneticianul nu mai părea a fi împotriva lui, deși uneori încă îi mai zicea "puștiule".
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șeful securității misiunii... Până în acel moment, Mihai se achitase cu bine de datoria ce-i revenea în cadrul echipajului, deși nu se confruntase cu probleme, de nici un fel; îl înlocuise doar pe comandant, la cererea acestuia, când Lucian fusese indisponibil, în urma accidentului de pe planeta Proxima; și-l înlocuise cu brio. Mihai spera să nu mai fie niciodată nevoit să-l înlocuiască, pentru că nu dorea ca acesta să mai pățească vreodată ceva neplăcut, mai ales că pe Lucian, în ciuda protestelor acestuia, încă îl considera idolul său. Dar dacă nu drept șeful securității misiunii, atunci măcar în calitatea sa de informatician, cu siguranță își făcuse datoria! 26 de ani... Parcă nici unul dintre colegii săi nu credea că "puștiul" lor împlinea această vârstă, deși, normal, tot tânăr era.
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
13, o cifră deloc plăcută de părinții acestor tineri, nu datorită superstițiilor legate de acest număr, ci din cu totul alte motive. Cum ar putea să se împace cu gândul unei despărțiri îndelungate, de cel puțin 13 ani și cum să accepte atât de ușor acest gând? Nu li se părea deloc posibil. Evident, tot cu acest gen de probleme se confruntau momentan și părinții tânărului informatician. Dar el habar n-avea! Ochii lui albaștri scăpărau de bucurie. Își invită colegul în camera lui, să-i arate cei doi roboți și computerul despre care vorbise. Matematicianul ar fi refuzat, dar nu vru să-i strice tânărului buna dispoziție. Urcă deci cu acesta până în camera lui, deși nu-și putea da părerea în legătură cu roboții, nici cu computerul, nu pentru că nu s-ar fi priceput chiar deloc, ci mai mult pentru că nu-l prea interesa acest aspect, îi era indiferent ce roboți sau ce computere vor fi la bordul navei în cursul misiunii. Totuși, văzând roboții, îi plăcură, cel puțin în privința aspectului; i se părură nostimi. Cât despre eficiență, rămânea să afle în curând, deși pe el personal nu-l prea interesa acest amănunt; nu el va lucra mai mult cu roboții sau computerele, ci chiar Mihai, fiind informaticianul. Cât despre computer, i se păru absolut la fel ca oricare altul, nu putea sesiza nici un fel de diferență, deși probabil că acestea, normal, existau.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Bine, Luci. Mersi. Asta-i tot ce doream să aud. Acum sunt mult mai liniștită. Tu-l cunoști bine pe Alex, deci, am încredere în tine. Sper doar că nu mi-ai spus toate astea numai ca să mă faci pe mine să mă simt mai bine.
Lucian: Nici gând! Nu mi-aș permite. Dar tu, doctore? Ce simți pentru Alex? Tu nu l-ai acceptat oare în viața ta numai pentru că n-ai avut pe cine altcineva?
Stela: Vai, Luci, cum poți să crezi așa ceva despre mine? Chiar las eu o impresie atât de proastă?
Lucian: Nu, doctore. Nu din cauza asta, bineînțeles. Însă Alex e pentru mine, nu doar un foarte bun prieten, ci chiar ca un fel de frate mai mare, deci, n-aș vrea să sufere...
Stela: Luci, nu-ți face griji pentru el. Nici eu nu sunt genul ăsta de om. Chiar îmi place de el, sincer! Și de ce spui că nu aveam pe cine altcineva alege? Spre exemplu, chiar pe tine; de ce nu?
Lucian: Poftim?! Cum?! Ăăă... Ah, eu...
Stela: Da, tu, doar ești liber, nu?
Lucian: Ah, păi, eu; să vezi...
Stela: Deci, de fapt, nu ești chiar așa de liber precum pari.
Lucian:...?!... Ce să-ți spun, doctore?! M-ai prins pe picior greșit.
Stela: Și eu ce să înțeleg de aici?
Lucian: Înțelegi ce vrei, doctore. Eu... Mai bine tac!
Stela: Hmm, deci, ești îndrăgostit... N-am să te întreb cine ar fi norocoasa, deși am o bănuială. Bun; în cazul ăsta și tu ieși din discuție, la fel și Mihai. Atunci ar mai fi doar Nis.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Adică, șefu' sigur merită, dar de ce un dalmațian?
Lia: De ce nu un dalmațian? Nu știu, mi se pare un cățel adorabil, tare simpatic, jucăuș și destul de loial. În plus, am stat de vorbă cu Luci și am aflat că îi plac câinii. A avut unul pe Terra.
Nistor: Acela nu era un dalmațian.
Lia: Știu. Pe Nero l-am văzut, era un câine negru, maidanez, pe care Luci l-a luat de pe stradă și l-a adus acasă. Era foarte atașat de el.
Stela: Ca să vezi, nu-ți pierzi timpul degeaba.
Nistor: Așa-i! Văd că șeful ți-a spus multe lucruri.
Alex: Un moment... L-ai văzut?! Pe Nero? Adică... Ai fost la Luci acasă?
Lia: Da. O dată sau de două ori. Erau și bunicii lui atunci. Și l-am văzut pe Nero. Cât și pe Rikky, blondo! Adorabil papagal!
Maria: Ah, Rikky, poznașul meu...
Nistor: Deci, vorbești des cu șefu', despre multe chestii...
Lia: Da, Nis, îmi spune, destule, chiar și despre tine...
Nistor: Despre mine...?! Ce ți-ar putea spune ție șefu' despre mine?
Lia: Că-i ești unul dintre cei mai buni prieten pe care l-a avut vreodată, desigur; încă din copilărie. Tu și Alex, bineînțeles.
Alex: Hmm... Adică... Stai puțin! Și despre mine ți-a vorbit Luci?
Lia: Da, normal, Alex; și despre tine! Cum altfel?! Dar nu vă îngrijorați degeaba, nu mi-a spus nimic rău despre voi doi!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ly: Interesant. Aceștia sunt părinții lui Mihai.
Lucian: Da, aceia sunt părinții lui. El avea doar 18 ani, neîmpliniți, atunci, la acea dată.
Ly: Iar aceștia sunt părinții tăi?
Lucian: Da, aceia sunt ai mei.
Ly: Nu semeni cu tatăl tău. Dânsul e blond.
Lucian: Ai dreptate. Nu semăn. Chiar deloc. Și nu mă refer doar la înfățișare!
Ly: Ce vrei să spui? Dânsul e rău? Nu mi s-a părut.
Lucian: Rău?! Nu... Absolut deloc! Dimpotrivă, e bunătatea întruchipată! Adică, e mult prea bun, blând, nepăsător, domol, indulgent, atât de diferit față de mine... Ceea ce nu înseamnă că eu aș fi cel rău! Dar, oricum, nu semănăm, deloc, din nici un punct de vedere!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bine. Ești un tip grozav!
Mihai: Așa sper și eu.
Lucian: Te cred...
Mihai: Știi, și tu arăți destul de binișor. Ba chiar minunat, aș putea spune.
Lucian: Normal, doar eu n-am hoinărit până târziu cu iubita mea prin parcuri, ca tine. Haimana ce ești!
Mihai: Iubita ta?! Care? Ai vreuna? Cine este?
Lucian: Nu, voiam să spun dacă aș fi avut vreuna...
Mihai: Haide, fii sincer! Spune-mi! Care-i norocoasa?
Lucian: Nu! Adică, n-am nici una. Nu încă.
Mihai: Lia, ea este! Nu-i așa?
Lucian: Cum?!
Mihai: Despre ea este vorba, nu? Iubita ta, adică Lia.
Lucian: Nu! Cine ți-a spus ție așa ceva?
Mihai: Haide, Luci! Orice prost ar observa. Recunoaște!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecourile evenimentului se făceau simțite de abia acum, după transmisiunea în direct de la televizor a oficializării misiunii; membrii echipajului erau cu ușurință recunoscuți pe stradă sau pe oriunde mergeau, de persoane pe care ei nu le întâlniseră niciodată. Poate că până atunci oamenii nu-și dăduseră seama de importanța evenimentului, mai ales că nu se vorbise deloc despre misiune, despre echipaj, despre nava albastră. Nimeni nu știa despre existența "Pacifis"-ului, cu excepția celor trei tineri constructori, a părinților lor, a directorului, a profesorului Manea și a altor câteva persoane influente din Institut, nu prea multe.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Alexandru Ștefan, specialist în ingineria genetică... N-am să încerc să vorbesc despre domeniul tău de activitate, deși nu sunt total pe dinafară, dar știi tu mult mai bine ce ai de făcut. De asemenea, ca și în cazul lui Nistor, ești unul dintre constructorii navei și implicit, dintre membrii de bază ai echipajului; în plus, decanul de vârstă, deși n-ai împlinit încă 25 de ani. Ai fost unul dintre examinatori și știți bine că v-am dat mână liberă în a vă alege colegii. Pe cine ai asistat tu?
Alex: Pe... domnișoara doctor Stela Stejăran, medicul echipajului.
Traian: Aha... Am să te întreb, ca și în cazul colegului tău, Nistor, dacă ai de făcut vreo reclamație? Consideri că ai fost nedreptățit cu ceva?
Alex: Nu, domnule director; sunt foarte mulțumit.
Traian: Atunci, totul e-n ordine cu echipajul...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât despre ploaie, nu încetase. Măruntă, deasă, încă mai ploua. Vremea se stricase și nu părea a se îndrepta în curând. Cei șapte tineri, împreună cu profesorul Eugen Manea rămaseră doar în interiorul navei "Pacifis", pe puntea principală, deși nu doar în acel loc. Lia deja se simțea ca o străină, nu ca între colegi, cu toate că Maria și Lucian nu o tratau deloc astfel; poate nici Stela sau tânărul Mihai. În general însă, cam toți evitau să discute cu ea, parcă până și profesorul Manea... Toți păreau mai distanți. Cât despre el, cel pe care-l acuzase, chiar dacă-i zâmbea din când în când, iar când se uita spre ea, n-o privea deloc cu ură, ci cu admirație, de vorbit nu-i vorbise deloc până seara, nu-i adresase nici un cuvințel. Trecuse de ora 18.30, iar ei încă erau în navă. Nu-i mai căutase între timp nici Horațiu, nici alt membru al Comisiei Disciplinare. Pe la ora 19.00, trapa navei se deschise. Toți își îndreptară curioși privirile în direcția trapei, pentru a vedea cine va sosi; era Traian Simionescu.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât despre domnișoara doctor Stela, apartamentul ei fiind situat la etajul 13, nu luase seama la zarva din jurul blocului, pe care nici n-o observase, iar când ieșise din casă, era liniște, deci, coborî scările fără a-și face griji, asta doar până la etajul șapte, de unde se văzu "acostată" de oameni necunoscuți care încă mai gâfâiau; urcaseră scările cu aparatura destul de grea după ei... Stela se miră, mai ales că pe măsură ce cobora, numărul reporterilor creștea. Plecase singură, părinții ei spunând că vor veni ceva mai târziu, iar ea de abia reuși să ajungă la parter, apoi afară... Aici însă, vai! Erau și mai mulți oameni care o înconjurau insistent de peste tot, tare gălăgioși. Aproape că nu înțelegea nimic din ce i se spunea, dar din când în când mai răspundea la câte o întrebare pe care i se păruse că o auzise, mai semna pe câte o foiță ivită ca de nicăieri, de parcă ar fi completat rețete pentru pacienți necunoscuți și de abia înainta, cu greu, urmată de mulțimea de oameni. Reuși cu greu să urce într-o mașină, fără a-și da seama dacă, într-adevăr, era un taxi. Durase însă mai mult de o oră și jumătate până să ajungă în acea mașină și nu avea de gând să coboare.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Scuză-mă, Luci, probabil nu-i treaba mea și nu vreau să par indiscret, dar... Ce-ai pățit? Ce s-a întâmplat aseară?
Lucian: Hmm?! Chiar trebuie să fiți toți atât de curioși? Da, s-a întâmplat ceva neplăcut pentru mine aseară, după plecarea voastră, a celorlalți... Eu am mai rămas, deși, dacă aș fi știut ce avea să urmeze, aș fi plecat odată cu voi. Dar am mai rămas și m-am ales cu o reclamație serioasă, depusă împotriva mea la Comisia Disciplinară a Institutului, care va porni începând de luni dimineață o anchetă amănunțită în ceea ce mă privește.
Mihai: O reclamație?! Cine ar fi depus o reclamație împotriva ta?!
Lucian: Colega noastră, domnișoara consilier Stancu. Lia.
Mihai: Ea?! De ce? De ce a procedat astfel?
Lucian: De ce?! Nu știu; nu știu de ce. Ea... Consideră că aș fi indisciplinat sau că aș avea un comportament necorespunzător poziției mele...
Mihai: Tu?! Comportament necorespunzător?!
Lucian: Da; într-un fel, știi și tu despre ce-ar putea fi vorba; în general, despre fete... Ele mă asaltează, mai ales de când misiunea a devenit oficială, dar jur că nu-i vina mea! De fapt, cred că ai văzut și tu ceva, iar atunci încă nu era nimic oficial... M-a văzut și ea, domnișoara consilier Lia, de vreo câteva ori, în astfel de situații și cred că asta a deranjat-o, sau... Nu știu... În orice caz, a cerut destituirea mea din funcția de comandant și excluderea mea definitivă din echipaj.
Mihai: Poftim?! Cum putea cere așa ceva? Doar nu te cunoaște decât de vreo săptămână...
Lucian: Nu, ea mă cunoștea de mai mult; am întâlnit-o în urmă cu un an și ceva. Se pare că încă de atunci n-a avut o părere prea bună despre mine, dar nu credeam că... Nu știu. În orice caz, de luni voi fi cercetat amănunțit; veți fi chemați și voi, colegii mei, vi se vor pune o mulțime de întrebări, se vor face investigații serioase. Nu-mi cade deloc bine chestia asta, dar...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!