Diana: Alex, ai sosit şi tu?
Alex: Da...
Diana: Celălalt membru al echipajului... Ce-au zis părinţii tăi?
Alex: Aseară nu păreau încântaţi; de fapt, nici acum, de dimineaţă, dar m-au asigurat că nu se vor împotrivi deloc, nici unul dintre ei. Vor sta de vorbă cu dom' director şi cu dom' profesor Manea, în principal despre condiţii, dar nu se vor împotrivi. Iar asta e cel mai important.
Diana: Cum ai reuşit să-i convingi?
Alex: Nicicum, doamnă; de fapt, nici n-am încercat... S-au convins ei singuri că aşa ar fi bine. Dumneavoastră nu-l sprijiniţi pe Luci?
Diana: Nu. Am să fac tot posibilul ca Lucian să nu ia parte la această misiune!
Alex: Cum aşa?! Fără el, n-ar mai avea loc misiunea, s-ar anula.
Diana: Nu mă interesează! Luci nu va pleca nicăieri!
Nistor: Dar şefu' îşi făcea atâtea iluzii...
Diana: N-are decât să rămână cu iluziile, pentru că eu nu sunt de acord ca el să plece.
Alex: Scuze, însă... Fără să vă supăr, nu cred că e nevoie să-i acordaţi permisiunea.
Diana: Vom vedea ce va mai fi...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Te-ai întors acasă, Luci? Cu cine vorbeai? Cu vreunul dintre body-guarzii tăi? Haideţi, intraţi, lăsaţi-i pe Rikky şi pe Nero...
Traian: Sărut mâna, doamnă.
Diana: Domnule director, ce surpriză! Cu ce ocazie pe la noi?
Traian: L-am adus pe fiul dumneavoastră acasă...
Diana: Cred că Luci se descurca şi singur; de altfel, parcă era însoţit de doi body-guarzi.
Traian: Nu şi-n această seară.
Diana: Iuli, mi-ai spus că Luci e cu unul dintre body-guarzii săi.
Iulian: Scuze, dragă, era întuneric, aşa mi s-a părut... Nu ştiam că vom avea oaspeţi atât de distinşi în seara asta... Cărui fapt îi datorăm onoarea acestei vizite, domnule director?
Traian: Am venit cu Luci; nu-l puteam lăsa singur.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Mai aveai de gând să stai mult, mamă?
Diana: N-am întârziat prea mult, Luci; de altfel, m-am grăbit cât am putut.
Lucian: Rikky, Nero, să fiţi cuminţi! Ne vedem diseară.
Diana: Luci, tu cu ce maşină vrei să plecăm?
Lucian: Cu a directorului, mamă.
Diana: Dar...
Lucian: De cealaltă s-ar putea să aibă nevoie blondul mai târziu; vine şi el la Institut.
Diana: Bine; să zicem că accept. Dar domnii aceia doi chiar trebuie să ne însoţească?
Lucian: Se pare că da; n-avem încotro. Dacă vrei fără ei, va trebui să pleci mai târziu, cu blondul.
Diana: Nu, lasă... Hai!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Mă îndoiesc că dumneavoastră aveţi habar despre cum ar fi să vă ştiţi unicul fiu atât de departe, pentru o perioadă atât de lungă... Nu treceţi prin ceea ce trec eu!
Eugen: Vă rog, doamnă Enka... Vă înţeleg perfect temerile; ştiu ce simţiţi.
Diana: Nu, domnule Manea, nu ştiţi! Nu aveţi cum, nici de unde! Însă repet: Nu pot fi de acord cu această plecare a fiului meu! Mi-e imposibil să accept o asemenea misiune... Nu! Băiatul meu nu va pleca! Nu rămâne decât să-i aleagă, domnule, pe alţii... Mai sunt destui tineri capabili prin Institut!
Eugen: Doamnă Enka, poate nu vă daţi seama că la ora actuală, Luci e cel mai bun din Institut, cel mai potrivit pentru o asemenea misiune; spun aceasta fiind sigur că nu greşesc, doar eu l-am învăţat aproape tot ce ştie. În plus, "Pacifis" e unica navă capabilă de un asemenea zbor. Cum credeţi că, dacă prin absurd, am accepta ideea neparticipării fiului dumneavoastră la misiune, el ar fi de acord ca "Pacifis", nava lui, cea la care a lucrat în ultimii ani, să plece cu alţii, fără el?! Cum credeţi că ar suporta să-şi vadă nava pilotată de alţii, fără a fi şi el cel puţin prezent la bord? Ar fi imposibil! "Pacifis" n-ar pleca nicăieri fără el, iar fără "Pacifis" se poate spune "adio" unei misiuni spaţiale spre Proxima.
Diana: Aceste amănunte nu mă interesează, domnule profesor; n-au nici o importanţă pentru mine! Nu-mi pasă câtuşi de puţin dacă misiunea spre Proxima va avea sau nu loc; pentru mine, important e doar ca fiul meu să rămână aici, să nu plece nicăieri!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Ce face Luci?
Diana: Stă. Ce-ar putea?! Nu-mi place cum te-ai purtat astăzi. Ai fost cam ursuz, mai ales faţă de familia domnişoarei biolog.
Iulian: Ce-ai fi vrut? Să par bucuros, când de fapt nu eram?
Diana: Ce motive aveai să nu fii?
Iulian: O grămadă. Dar cel mai mult m-a indispus faptul că l-ai lăsat pe Luci să rămână cu directorul în seara asta!
Diana: Doar câteva ore, Iuli... Nu puteam să-l refuz.
Iulian: Câteva ore?! Nu era oare de ajuns că a stat o săptămână întreagă la el? Şi că, în plus, l-a văzut în tot timpul ăsta, zi de zi, mai mult chiar decât noi? Ce-i mai trebuiau câteva ore?
Diana: Te rog, fii înţelegător!
Iulian: Am fost întotdeauna; prea înţelegător, prea tolerant...
Diana: Iuli, te rog! N-are rost să ne certăm.
Iulian: Evident, n-are; nici nu vreau şi nici n-am de gând. Aşa că poţi sta liniştită: Orice supărare mi-a trecut deja.
Diana: Mulţumesc. Avem destule pe cap, nu ne trebuia încă o grijă în plus.
Iulian: Sigur... Am să urc şi eu puţin până la Luci. Crezi că l-aş deranja?
Diana: Nu ştiu. Încearcă!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Acum dai şi autografe, dragul meu?
Lucian: Se pare că da, mamă.
Diana: Ai devenit faimos, fiule. Sau erai deja, de mult şi nu ştiam eu?
Lucian: Aş, mamă... Nu chiar aşa.
Diana: N-ai putea să scapi cumva de papagalul ăla de pe umăr?
Lucian: Lasă-l; ce-ai cu el? Pe mine nu mă deranjează.
Diana: Dar arăţi ca un caraghios.
Lucian: Deloc, mamă. Mie-mi place.
Diana: Treaba ta; fie cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Lasă, scumpule, nu te întrista din cauza tatălui tău; o să-i treacă...
Lucian: Dar, mamă, de ce se poartă astfel cu mine? N-a înţeles nimic? Nu şi-a dat seama că sunt nevinovat?! N-am făcut nimic rău.
Diana: L-a deranjat ideea că ai putea fi totuşi vinovat sau, pur şi simplu, faptul de a fi chemat în faţa Comisiei Disciplinare, din cauza ta.
Lucian: Dacă aş fi ştiut că se va purta astfel, aş fi rămas la Institut; am unde dormi acolo. Şi măcar dom' director e mult mai înţelegător; nu mă tratează deloc astfel.
Diana: Luci, dragul meu... Îmi pare rău că tatăl tău nu te înţelege acum, dar îşi va da seama că greşeşte şi atunci îşi va cere scuze faţă de tine.
Lucian: Şi-a cumpărat altă maşină?
Diana: Nu, nici gând. Cum crezi că ar mai fi avut chef de maşină nouă?
Lucian: Deci, nu şi-a mai luat alta... Mă duc sus, în camera mea.
Diana: Nu rămâi la masă, să mănânci?
Lucian: Nu, mamă, nu mi-e foame.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ce de animale la familia aceea...
Lucian: Multe şi frumoase. Te-ai făcut de râs, mamă; mai bine rămâneai acasă.
Diana: De ce? Pentru că m-am speriat de şarpe, apoi de şobolan?
Lucian: Era un hamster mititel, mamă, iar şarpele era unul neveninos, un piton, unul blând. Iar tu te-ai cam dat în spectacol.
Diana: Regret, mie nu-mi plac chiar toate animalele, ca oamenilor acelora; nu e deloc ceva condamnabil.
Lucian: Poate că nu, mamă, dar nici chiar aşa, ca tine... Puteai mângâia măcar hamsterul puţin, nu te mânca.
Diana: Ce tot vorbeşti? Nu-ţi dai seama ce spui? Eu nu l-am mân-gâiat nici pe Nero niciodată şi tu ai fi vrut să ating şobolanul acela jegos? De ajuns că mi s-a urcat pe picior!
Lucian: Ah, deci, nu l-ai mângâiat niciodată pe Nero. Deci, de fapt nu-l iubeşti, deloc; cred că de abia aştepţi să moară, să scapi de el, doar e bătrân.
Diana: Nu-i adevărat! Chiar dacă nu mă crezi, ţin totuşi la Nero, în felul meu, dar nu-mi place apropierea asta directă, exagerată, faţă de animale; e mai bine să se păstreze o oarecare distanţă.
Lucian: Tu ai păstrat-o, mamă, una imensă; l-ai ţinut pe bietul Nero fără apă şi hrană timp de o săptămână întreagă. Ce zici de asta? E o faptă scuzabilă?
Diana: Te rog, Luci; ţi-am mai spus că n-a fost deloc intenţionat. Trebuie să mă crezi.
Lucian: Bine; să zicem că accept. Dar sper că nu astfel îl vei îngriji pe Nero şi după plecarea mea în misiune.
Diana: Promit că nu se va mai repeta. Voi avea grijă de câinele tău, Luci.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Luci, poţi să-mi explici ce-i cu obrajii tăi? Iarăşi?!
Lucian: Ce-i cu ei, dom' director?
Traian: Ai urme de ruj... Să nu-mi spui că aşa te-ai prezentat în faţa Comisiei Disciplinară astăzi şi aşa ai rămas acolo tot timpul, la audierea finală, fără să te ştergi măcar?!
Diana: Vai, dragul meu... Scuză-mă, te rog, Luci, de la mine ţi-au rămas urmele astea. Ţi-aminteşti; eu te-am sărutat pe obraji chiar înainte ca tu să intri în sală...
Lucian: Cum aşa, mamă?!
Diana: Îmi pare rău, nu mi-am dat seama. Crede-mă, Luci, n-am vrut să te pun într-o asemenea situaţie neplăcută, în faţa celor din Comisie...
Lucian: Mamă, ştii ce poate însemna asta?!
Iulian: Vai, Diana, cum ai putut să faci una ca asta?
Diana: Regret, n-am vrut.
Iulian: Lasă, Luci, va fi bine! Orice ar fi...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ar mai fi un lucru de lămurit, dragul meu. Tot de la distinsul tău prieten am aflat un amănunt care m-a pus serios pe gânduri: Domnul director mi-a spus că ai fi îndrăgostit de domnişoara consilier, cea care te-a reclamat Comisiei Disciplinare a Institutului.
Lucian: Poftim?! Ţi-a spus dom' director aşa ceva?
Diana: Da... Eu aşa am înţeles.
Lucian: Nu, mamă; poate ai înţeles greşit. Nu cred că dom' director a spus una ca asta.
Diana: Poate nu astfel formulat, dar ideea în sine era aceeaşi. Şi te rog, Luci, dacă eşti cumva îndrăgostit, de ea sau de altcineva, spune-mi! Nu-mi ascunde un amănunt atât de important.
Lucian: Mamă... Nu pot să-ţi spun decât că... Dacă aş fi îndrăgostit de ea, ar şti şi ea acest lucru, pentru că i-aş fi spus până acum, dar o poţi întreba de dimineaţă, să vezi ce-ţi va răspunde.
Diana: Nu, dragul meu. Nu-i nevoie! Mi se părea absurd să fii îndrăgostit tocmai de ea. Poate de domnişoara cea blondă, ea e foarte drăguţă.
Lucian: Într-adevăr, foarte...
Diana: Nu ştiu de ce domnul director mi-o fi spus aşa ceva.
Lucian: Nici eu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: N-ai adormit, Luci?
Lucian: Nu, mamă. Nu pot.
Diana: Te înţeleg, dar va trebui să te odihneşti.
Lucian: Probabil că voi reuşi mai târziu, iar dacă nu, am să recuperez orele de nesomn după lansarea navei. Voi avea destul timp...
Diana: Poate vei avea, poate nu... Ar fi mai indicat să dormi şi-n noaptea asta, pentru ultima oară acasă.
Lucian: Pentru ultima oară... Ce ciudat sună! De ce pentru ultima oară, mamă? Crezi că nu mă voi întoarce peste 13 ani?
Diana: Te rog, nu spune aşa ceva nici măcar în glumă! Te vei întoarce, bineînţeles, dar pentru ultima oară, acum.
Lucian: Mda, acum...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Traian mi-a spus că...
Lucian: Cine?!
Diana: Domnul director, dragul meu.
Lucian: I-ai spus Traian.
Diana: Doar e numele dânsului.
Lucian: Prenumele, mamă!
Diana: Sigur, prenumele...
Lucian: De când îţi permiţi să-i spui pe numele mic directorului, mamă?!
Diana: Am greşit, dragul meu.
Lucian: Desigur, ai greşit...
Diana: Evident. A fost doar o greşeală de exprimare.
Lucian: Sper să fi fost doar atât...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: În orice caz, dânsul mi-a zis că eşti perfectă, ba chiar divină.
Diana: A spus domnul director aşa ceva despre mine?!
Lucian: Nu. De fapt, eu am spus aşa ceva, dar dânsul m-a aprobat.
Diana: Ah, linguşitorule.... Era însă vorba despre ce mi-a spus mie distinsul tău prieten.
Lucian: Te ascult.
Diana: Asta ar fi o mare noutate.
Lucian: Ce ţi-a zis dom' director, mamă?
Diana: Că i-ai fi povestit ce s-a întâmplat în seara aceea, când ne-ai anunţat despre misiune, pe mine şi pe tatăl tău.
Lucian: Da, evident, i-am povestit.
Diana: Şi i-ai spus că încă te mai simţi vinovat, deşi ne-am împăcat.
Lucian: Ah, mamă... Normal că mă simt vinovat. Nu pot uita că am fost un mare dobitoc şi nici nu ştiu cum mi-aş putea îndrepta greşeala aceea; nu prea am cum. Am fost atât de neghiob, mai ales faţă de tine... Iar acum vom pleca şi... Ceea ce-am spus rămâne...
Diana: Dragul meu, nu te mai frământa degeaba. Ţi-am spus că n-am fost supărată deloc pe tine atunci, n-am luat seama la câteva cuvinte rostite într-un moment tensionant, deci, n-are rost să te simţi vinovat, să-ţi faci zilele amare din cauza acelui incident. Uită ce-a fost atunci!
Lucian: Dacă ar fi atât de simplu...
Diana: Este!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: N-are sens să continuăm cu această discuţie inutilă.
Diana: Luci, stai, nu pleca! N-am terminat de vorbit. Nu înţelegi că nu sunt de acord să iei parte la această misiune?
Lucian: Nu, nu înţeleg! Am 21 de ani.
Diana: Ţi se pare cumva mult?! Nu ştiai, dragul meu, că în unele ţări, tinerii de vârsta ta sunt consideraţi încă minori şi au nevoie de acordul părinţilor în unele decizii importante în ceea ce-i priveşte; nu sunt lăsaţi de capul lor, ceea ce mie mi se pare foarte corect.
Lucian: Ha... Mie nu mi se pare deloc corect. De altfel, o fi aşa în alte ţări, dar nu şi aici, deci nu mă interesează cum o fi acolo. Deşi... Dacă mă gândesc mai bine, spre corecta ta informare, mamă, află de la mine că la 21 de ani, tinerii sunt deja considerati majori şi în acele alte ţări. În plus, aici sunt major încă de când am împlinit 18 ani, aşa că nu mai avem ce discuta!
Diana: Stai! Luci, cu tine vorbesc! Nu-mi întoarce spatele! Nu fi nepoliticos!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Bine; deci, puteţi pleca acasă. Vrei să merg cu tine, Luci?
Lucian: Nu, dom' director. Mulţumesc, dar nu trebuie să vă deranjaţi atât de mult din cauza mea.
Traian: N-ar fi nici un deranj, dar rămâne cum doreşti. Ne vedem de dimineaţă; ancheta continuă... Şi nu uitaţi să vă anunţaţi părinţii, să vină mâine.
Nistor: Nu uităm, dom' director.
Alex: Mai plouă afară?
Traian: Da, încă nu s-a oprit. Alex, în legătură cu body-guardul acela al tău...
Alex: Lăsaţi, dom' director, nu-i nici o problemă, mă descurc eu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Luaţi loc, vă rugăm!
Traian: N-am să pot rămâne prea mult, e târziu şi oricât de important ar fi Luci pentru mine, nu pot neglija nici Institutul.
Diana: Domnule director, relaxaţi-vă! Institutul nu fuge de acolo. În plus, mâine e sâmbătă, o zi liberă.
Traian: Liberă?! Nu şi pentru mine...
Diana: Parcă ziceaţi că Luci fi deprimat. N-am înţeles însă de ce ar fi deprimat?
Traian: Doamnă, vă rog... Vă repet, motivele lui vi le va spune chiar el, după plecarea mea.
Iulian: Acum vă luaţi maşina, presupun.
Traian: Nu. Încă i-o las fiului dumneavoastră; eu voi lua un taxi... Ne vedem luni, Luci.
Lucian: Poate şi mai curând, dom' director; spre exemplu, mâine.
Traian: Oricând doreşti.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Luci... Cine sunt oamenii aceia din curte?
Lucian: Body-guarzii noştri, mamă.
Diana: Cum?! Şi de ce stau acolo? Nu intră în casă?
Lucian: I-am invitat, dar dacă nu vor, nu-i pot obliga.
Diana: Nu; cum să obligi oamenii... Şi totuşi, să stea aşa, acolo... Ce ciudat! Şi maşina aia albastră... Luci, cu ce-aţi venit acasă?
Lucian: Cu maşina directorului, mamă, bineînţeles.
Diana: Cum ai putut?! Ţi-am interzis...
Lucian: Lasă, mamă...
Diana: Ah; şi am uitat, din cauza şedinţei, să vorbesc despre chestia asta cu directorul, dar mâine n-o să uit din nou.
Lucian: Îţi pierzi timpul de pomană, mamă!
Iulian: Ai venit cu maşina directorului, fiule? Ce interesant! Ah, de n-ar fi toţi reporterii ăştia, poliţia, body-guarzii voştri... Aş admira în voie maşina aia... Scuze, domnişoară; bună seara!
Maria: Bună seara, domnule.
Lucian: Salut, blondule.
Iulian: Luci... Haideţi dincolo!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Luci, lasă câinele afară; e destul de cald...
Lucian: Şi ce dacă-i cald, mamă? Aici e locul lui! Să nu-mi spui că toată săptămâna, cât am lipsit de acasă, l-ai lăsat să stea afară?
Diana: Păi, era cald şi n-a plouat deloc, în nici una dintre aceste zile.
Lucian: Mamă, Nero e bătrân, trebuie să stea aici, la locul lui, măcar noaptea, indiferent cât de cald e afară.
Diana: Dar are o cuşcă şi în curte.
Lucian: Şi ce dacă? Şi tu ce faci, băiete? Nu ştii să-ţi ceri şi să-ţi aperi drepturile? De ce te laşi izgonit de pe domeniul tău?
Diana: Nu exagera, Luci; nu l-a izgonit nimeni!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ajunge, Diana! E şi fiul meu, nu crezi?!
Diana: Mai încet, nu striga! Vrei să te audă cineva?
Traian: Ar fi cazul să audă; să se afle odată! Să se termine jocul ăsta stupid şi toate tainele astea... La ce bun? Cui folosesc? Mie, în nici un caz!
Diana: Taci!
Traian: Vrei să cedez din nou, să fac pe placul tău? Şi dacă nu mai sunt dispus să accept condiţiile? Nici regulile acestui joc?
Diana: Traian, te rog, fii rezonabil! Mai bine ai face uz de funcţia ta pentru a-mi retrage băiatul din acest echipaj, din această misiune; eliberează-l de orice obligaţii! Tu poţi face asta.
Traian: Poftim?! Ce-mi ceri?! Nici gând! N-am să mă înjosesc în asemenea hal! Cum crezi că aş face una ca asta?!
Diana: Te rog, Traian, înapoiază-mi băiatul! Lasă-l alături de mine; nu vreau să plece atât de departe, pentru 13 ani...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Şi cu maşina directorului cum e; încă n-am înţeles prea bine... Ce caută cheile de la maşina dânsului la tine?
Lucian: Ai spus că vei lămuri problema mâine, chiar cu dom' director.
Diana: N-ai putea să mă lămureşti tu mai înainte?
Lucian: Nu!
Diana: Ah... Eşti enervant!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Iuli, cum ai putut să umbli atât de mult prin oraş cu maşina aia; ştii bine că nu-i a noastră!
Iulian: Lasă, dragă, doar nu-i nici o problemă. Este, Luci?
Lucian: Sigur, blondule, e-n ordine!
Iulian: Vezi, Diana, băiatul zice că e-n ordine. Şi-n plus, tocmai dat fiind că m-am plimbat atât prin oraş, acest lucru m-a ajutat să mă decid să-mi cumpăr şi eu o maşină ca asta, sau măcar asemănătoare.
Diana: Poftim?!
Iulian: Ai auzit bine; o să-mi cumpăr una. Mai ales că-mi pot permite acum.
Diana: Şi cu cea veche ce-o să facem?
Iulian: Las-o acolo, în garaj, e bătrână, dar o mai fi bună şi ea vreodată la ceva... Oricum, îmi voi lua una din asta nouă, elegantă, modernă. Ce zici, Luci, dacă o să cer salariul în avans, pentru luna iunie, poate şi pe iulie, cu clauzele promise, prietenul tău va fi de acord?
Lucian: Cred că da, ai şanse.
Iulian: Atunci luni de dimineaţă să mă aştepţi, vom pleca împreună la Institut; o să-i las o cerere prietenului tău. Sper să mi-o aprobe.
Lucian: Sigur, blondule, luni de dimineaţă. Şi nu-ţi face probleme, dom' director îţi va aproba cererea.
Diana: Ah, nu-mi vine să cred că te gândeşti la altă maşină!
Iulian: De ce nu, dragă; doar nu-i interzis să-mi cumpăr o maşină nouă?
Lucian: Hai, Mihai; să mergem.
Mihai: Hai.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!