Eugen: Fiul tău... Nu mi-aș fi închipuit niciodată, deși, practic, nu era greu de imaginat. Băiatul are cam aceleași înclinații și trăsături, ca și tine: Luci nu-i blond, iar de altfel, e matematician, ca tine, în timp ce domnul Enka nu suportă deloc matematica.
Traian: Te rog, nu-mi aminti de blondul acela acum; e ultima persoană despre care aș vrea să vorbesc.
Eugen: Te înțeleg. Îl urăști?
Traian: Nu, deloc; n-aș avea motive. E un om bun, demn de toată admirația.
Eugen: Să știi, chiar e.
Traian: Sigur, altfel nu l-aș fi lăsat pe Luci în preajma lui; aș fi luptat din răsputeri pentru el, să câștig tutela, dar n-a fost cazul... În alte împrejurări, mi-ar fi plăcut tare mult ca acest om blond să-mi fie prieten apropiat, dar în condițiile de față nu e posibil. Prieteni sigur n-am putea fi, însă i-aș putea fi recunoscător pentru că i-a dat fiului meu o educație aleasă, l-a crescut cum trebuie, ba chiar l-a iubit ca pe propriul său fiu. Practic, nici n-am ce să-i reproșez acestui domn blond.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.